Un drum altfel — până la Bâlea

TIPĂREȘTE

Zice-se că un ardelean se duce să se dea cu parașuta. În avion instructorul îl invața cum să procedeze:

- Apoi no mă rog frumos nouă, ..., apoi no mă rog frumos zece" și nea Gheorghe trage cu sete din sfoara parașutei...

Din fericire n-aveam nevoie de parașută... că altfel cine știe, n-avea cine să scrie despre un altfel de drum de pe lângă Creasta Făgărașului de la Valea Oltului până la Bâlea-Transfăgărășan. Am scris atunci despre zbor, prea scurt, prea sumar, fără prea multe fotografii. Reviewul scurt se poate citi aici.

Articolul din prezent să fie o completare mai bogată, eu consider că atunci în 2015 am scris prea puțin despre o excursie atât de deosebită.

În 2014 am luat parte la un zbor cu un avion de agrement model Cesna deasupra Sibiului zborul a durat 30 de minute și am fost extraordinar de încântat. Cine nu își dorește să-și vadă orașul natal din alt unghi, cu ochi de pasăre și simțindu-se ca o pasăre? Experiența plăcută, prețul simțit (120 ron), condițiile meteo extraordinare m-au făcut să visez la mai mult, iar după un an discutam la agenție despre un zbor de 1,5 ore dus-întors deasupra munților din județul Sibiu mai exact munții Făgăraș atât de dragi mie în care aproape am copilărit acolo cu ocazia vacanțelor. Doar că vorba aia cu socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg s-a adeverit perfect în situația mea. Dacă deasupra orașului se organizează excursii standard, în acest caz a trebuit închiriat avionul de 4 persoane (la un preț de 150 euro, suma deloc deglijabilă în cazul meu pentru un moft turistic).

Așa am început să caut... pasageri, și sincer nu prea i-am găsit. Până la urmă am găsit un coleg de servici care a făcut o surpriză fiicei lui și încă o persoană. Am plătit un acont la o agenție care pe lângă alte servicii turistice obișnuite se ocupă și cu așa ceva. Înainte de zbor cu vreo 3 zile am întâmpinat o problemă urâtă, și anume a treia persoană nu mai răspundea la telefon pare că a renunțat fără să plătească, nu m-a anunțat și nici nu m-a ajutat să găsesc pe altcineva. Jenant este faptul că persoana este apropiată, de fapt cu un grad de rudenie. Dar asta este, ideea de a lua pe fiul meu atunci în vârstă de aproape 8 ani mi-a dat o colegă de servici și cred că a fost cea mai bună idee, băiatul a rămas cu ceva amintiri.

Următoarea problemă întâmpinată au fost condițiile meteo. Fiind stăpân cu costul a 100 euro partea mea/2 persoane puteam să programez zborul când doream, doar că în concediul de o săptămână luat nu prea aveam parte de condiții meteo bune, și aici mă refer la munții Făgăraș unde o zi senină este o raritate. În penultima zi de concediu (până atunci ori ploua, ori bătea vântul, ori nu era senin (pe Făgăraș) am sunat și am programat zborul. Ne-am grăbit spre aerodromul Cisnădie din apropierea Sibiului. Lângă hangar am zărit avionul și un moș. Următorul dialog a fost ca într-o comedie americană:

-Bună ziua, zic eu moșului

-Da, eu sînt pilotul...

Ok, zic eu, în timpul zborului aveam să mă conving, pilotul a fost un adevărat profesionist stăpânind micuțul Cesna deasupra uriașului Făgăraș și asta pe niște vânturi deloc cruțătoare cu avionul și stomacul pasagerilor.

Cessna 172 este un avion ușor cu 4 locuri folosit în zboruri de agrement și cursuri de pilotaj. Producția a început în 1955 în SUA. De atunci s-au produs 44000 exemplare de diferite modele. Motorizările și astfel rezultatele constând în autonomie, viteză sînt diferite. Modelul cu care am zburat are o autonomie de 4-5 ore, viteză 233 km/h, înâlțimea deasupra mării la care poate zbura este la 4115 m (2100 m în cazul nostru) Consumul mediu de combustibil este undeva la 30l/oră pentru motorul de 3200cmc și 160 cai putere. Dacă erau 4 ca mine, avionul nu mai poate zbura cei 3 pasageri+pilotul n-au voie să depășească 310 kg, asta înseamnă 77 kg/persoană fără bagaje, dar în cazul nostru s- rezolvat cumva eu cu ăia 100 stând în spate în coadă mișcându-mă la stânga și dreapta am echilibrat cumva avionu... În fine dimensiuni de pasăre aripi 10,97m, lungime 8,2m, înălțime 2,86m. Autonomia medie este de 1130km la un plin făcut.

Ca și în paranteză după zborul meu din 2014 și 2015 au avut loc 2 accidente cu acest tip de avion pe aerodromul Cisnădie, din fericire fără victime doar pagube (imense) materiale. Un Cessna mai de epocă (din anii 70-80 costă cca 30-50000 eur dar unul mai nou din anii 2000 sare de 2-3 sute de mii euro sau mult mai mult. La asta se mai adaugă costurile de aterizare, închiriere hangar, combustibil (7-9ron/l) deci este o jucărie scumpă, așa că turiștii sînt bineveniți.

După ce m-am chinuit să intru (spațiul este mai îngust decât într-un autoturism) am decis să stau în spate având posibilitatea se mă uit atât în stânga, dreapta cât și în spate. În 2014 pe scaunul de lângă pilot aveam oarecare limite de mișcare. Scaunul din spate se trage în față ca la auto cu 2 uși pentru a putea urca cei din spate. La invitația pilotului să-mi pun căștile și centura am întrebat politicos dacă pot renunța, răspunsul a fost afirmativ. Căștile sînt pentru zgomotul motorului și pentru comunicare, auzi ce vorbește pilotul cu turnul de control sau cu tine, fără căști auzi la fel. În fine am renunțat la centură pentru libertatea de mișcare și încrederea în pilot că nu va face cascadorii să mă trezesc în tavanul avionului.

După închiderea ușii cu clanță și blocare am început deplasarea spre punctul de unde începe decolarea. Ca la orice aerodrom se face de pe iarbă, nu mi s-a părut nici cosită iarba dar nici mare. Se spune că un cauciuc se uzează cel mai repede pe o pistă de beton/asfalt și ține în timp cel mai mult la decolarea/aterizarea pe iarbă. Sincer nu prea se simt denivelările, decolarea în caz de sol uscat are loc foarte repede (doar câteva sute de metri) la sol umed există risc de accidente (cele din ultimul an)

Decolarea a vut loc în direcția Sibiului luând pe urmă ușor virajul spre munți. Am văzut astfel toată partea asta al orașului cartierele Hipodrom, Vasile Aron, TreiStejari și la îndepărtare centrul istoric cu turnurile și zidurile sale. Am zburat pe urmă deasupra Șelimbărului comuna cu 3 sate așa cum am intitulat într-un articol scris. vezi impresii

În locul unde autostrada A1 se întâlnește cu DN1 ne îndreptam deja spre munți.

La atingerea înălțimii de cca 1000 m au început vânturile să ne scuture puțin, nu a fost o senzație prea plăcută dar te obișnuiești. Zburând undeva deasupra DN1 în direcția Tălmaciu am observat dincolo de pădurea de lângă orașul Cisnădie (articol aici) la dreapta și satele Mohu și Veștem la stânga. În dreptul Veștemului am observat o mânăstire ceva mai nouă de sus, lăcaș care se observă foarte bine și din drum.

Schitul Veștem poartă hramul Înălțarea Domnului, a fost construit și sfințit în 2007, se află pe un deal în aproperea pădurii, peisajul văzut de acolo este splendid de fapt tot lanțul muntos al Făgărașului.

Neavând viteza melcului de această dată ne-am apropiat destul de repede spre Valea Oltului, doar că de sus se vedea atât porțiunea dinspre județul Vâlcea cât și Brașov. În apropiere de Tălmaciu am observat și Sadu, pe urmă Tălmăcelul și Boița. Fiecare loc văzut în viteză de sus are o poveste, poveștile mele le-am scris aici: vezi impresii, vezi impresii, vezi impresii.

De la Tălmaciu am început să urcăm tot mai sus, vânturile erau tot mai puternice, iar pilotul trăgea de maneta de accelerație manuală pentru o turație mai mare a motorului. Neputând zbura din cauza condițiilor meteo chiar deasupra crestelor, a fost un plafon de nori la 2000 m, drumul folosit a fost deasupra văilor abrupte ale munților Făgăraș. La intrare în zonă deasupra noastră se observau avioanele comerciale fiind o rută de zbor internațională aici observând chiar și uriașele A380 la anumite zboruri transcontinentale.

Valea Oltului în zona Boița arată splendid de sus, și după câteva secunde se observă comuna Turnu-Roșu și puțin mai sus mânăstirea cu același nume. De aici pleacă prima cărare pe creasta Făgărașului. Urmează satele Sebeșul de Jos și Sebeșul de Sus. Despre mânăstire și satele susnumite am scirs anul trecut aici: vezi impresii, vezi impresii, vezi impresii.

Doar că de această dată le-am văzut de sus. De la Sebeșul de Jos ne-am apropiat tot mai mult de munți și zburam undeva în zona cabanelor de creste (care au mai rămas de veghe că au ars destule din neglijența turiștilor și cabanierilor)

În momentul în care am intrat în zona Turnu-Roșu de unde începe Creasta Munților Făgăraș am început să casc ochii la drepta. La stânga Valea Oltului-țara Făgărașului, la dreapta lanțul muntos. Nu pot să zic că am fost extraordinar de fericit când am văzut plafonul de nori până aproape de creste dar am reușit să recunosc așa în viteză fiecare loc în care am umblat în trecut și mai am de gând să umblu.

Așa prima dată de la Mânăstirea Turnu-Roșu m-am uitat după Valea Satului și Valea Strâmbă care ne conduc până sus în Șaua Corbului și Șaua Fedeleșului. Încă nu este gol alpin aici. Zburând mai departe dinspre satul Sebeșul de Jos se vor observa văile Fătului și Ionelul cu râurile cu același nume. Sus pe creastă se va observa Vf. Tătaru, Șaua Apa Cumpănită. În câteva secunde ajungem la Sebeșul de Sus, văile aici se numesc Tătaru, Valea Moașei Sebeșului, Valea moașei Avrigului. În creastă primul munte văzut este Fruntea Moașei, pe urmă căldarea Găvanul, Suru și Capul Surului. Am văzut destul de bine și noua Cabană Suru.

Am ajuns și în zona Avrigului, și după Valea Jibri și cabana Poiana Neamțului am observat foarte bine Cabana Bârcaciu, din păcate în fața acestuia este o porțiune extrem de mare defrișată. Nu așa am cunoscut zona în copilărie. Deasupra în apropierea crestei vom găsi Lacul glaciar Avrig, nu s-a văzut din punctul unde am zburat dar știam că este acolo și mă așteaptă să fac o baie rece așa cum am mai făcut în trecut. Vârfurile văzute din drum au fost Suru, Budislavu, Ciortea, Scara, Șerbota, Negoiu.

Valea care a urmat după Bârcaciu a fost Valea Porumbacului, de unde se urcă la cabana Negoiu. Jos de această se văd localitățile Porumbacu de Jos și de Sus. Cabana cu două etaje se vede foarte bine pe Muchia Șerbotei de asemenea și cascada cu același nume am văzut-o din avion. Dincolo de cabana Negoiu vom observa Valea Tunsului, urcând în această vale vom ajunge tot la Negoiu, o cascadă cu același nume, o zonă superpericuloasă Custura Sărății și Vârful Negoiu.

A urmat Valea Bâlii, spectaculos ca de obicei. Cel mai spectaculos a fost însă urcare și coborârea cu avionul mic de două ori de la Bâlea Cascadă și Bâlea Lac. Ca să poată lua virajul pilotul a trebuit să zboare aproape de muchii, iar vânturile îmi dădeau senzația că acu... ne zdrobim de stânci. N-a fost să fie așa, de două ori a luat virajul deasupra lacului Bâlea a treia oară n-am mai vrut eu... Restul de timp am zis să facă 2 cercuri deasupra cabanei Negoiu și 2 cercuri deasupra cabanei Suru locuri dragi mie.

La urcare în Căldarea Bâlii am observat la pilot că trăgea zdravăn de maneta de accelerație iar la întoarcere împingea înpoi încet se auzea ca un zgomot de motor la relanti. Mai miroasea și a combustibil puțin în interior dar nu m-a deranjat. Așa mirosea și în 2014 la zborul deasupra Sibiuui. Impresiile despre avion în aceste condiții meteo-să zicem nefavorabile au fost bune, dacă nu faci erori de pilotaj și o întreții te duce mult și bine. Întoarcerea a fost liniștită de vânturi dar tristă, experiența a luat sfârșit și probabil nu se va repeta în curând. Aterizare pe iarbă lină, se auzea vocea pilotului către turnul de control:... până la următoarea decolare... dar n-a fost să fie, am fost singurii clienți în ziua respectivă.

Acum nu știu ce să zic să recomand, să nu recomand dar voi finaliza tot cu un banc:

Bulă îsi cumpără un avion cu doar 3 butoane si îl ia la teste. Ajunge Bulă la 2000 m când îi cade o aripă.

Apasă Bulă butonul, la care aceeași voce începe: "Și acum, vă rog frumos, repetați după mine: Tatăl nostru care ești în ceruri... !!! ".

În final rog WM să atașeze la început o filmare cu dronă, mulțumesc (în acest caz trebuie să te rogi să nu se termine bateriile dronei...) youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1084 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI