GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Palatul lui Alexandru Ghica – sau “La Academie “
Sunt atat de fascinata de palate, incat uneori ma intreb daca acest lucru se datoreaza unei experiente placute traita intr-o viata anterioara sau a unei imense dorinte din aceasta viata. Oricare ar fi motivul, un lucru este sigur; sunt atrasa de palate ca o figurina din fier atrasa de un imens magnet.
Asa s-a intamplat si in una din frumoasele zile de Mai, cand am hotarat cu familia sa iesim din Bucuresti. Parerile si dorintele erau impartite; unii vroiau la “balta” altii langa oras la o terasa sau la padure…si tot asa. Pana la urma am decis sa inspectam un lac unde se pescuieste, ce va fi loc de relaxare in viitor, sa mergem cu mama la Manastirea Caldarusani, apoi…sa vedem unde ne oprim sa mancam ceva la aer curat.
Dar inainte de a a ajunge la lac, drumul nostru trecea si prin fata palatul lui Alexandru Ghica al II-lea. Este in satul Caciulati – com. Moara Vlasiei la 30 km de Bucuresti, pe soseaua Bucuresti-Ploiesti, unde se face la dreapata spre Balotesti. Apoi se merge drept inainte pana la Caciulati. Drumul a fost si foarte bun si liber, asa ca am ajuns foarte repede.
Se stie ca pe la 1600 acele locuri erau proprietatea familiei Mavrodin, iar urmasii lui Ianache, i-au vandut in 1832 mosia lui Dimitrie Ghica. Acesta a construit acolo o resedinta de vara, pentru el si pentru fiul lui, Alexandru Ghica, Domn al Tarii Romanesti o vreme (1834 – 1842) si mare dragator de stat dupa aceea.
Cum spuneam, drumul a fost bun; venind din Bucuresti, palatul este pe partea stanga. Nu are o poarta monumentala, dar totusi poate fi remarcata usor. Am lasat masina vis-à-vis, in parcarea unui restaurant si am intrat in curte pe poarta mica pentru oameni, cea mare, dubla pentru masini fiind incuiata cu un lant cu lacat. Chiar si pentru zilele noastre, curtea poate fi numita “mare“, demna de un palat domnesc. Aleea, care acum este asfaltata, este umbrita pe ambele parti de castani batrani, in spatele carora se gasesc doua livezi. Am parcurs cei aproximativ 200 m. de la poarta pana la palat, cu gandul la trasurile de altadata. Apoi cand aleea s-a terminat, ca intr-un mare luminis a aparut palatul.
In fata palatulului, intr-un mare rond cu trandafiri foarte bine ingrijiti (oare de cine?) este o fantana arteziana ce reprezinta trei copilasi ce tin deasupra capului o tipsie din care candva curgea apa. Acum palatul este zugravit in alb si nu stiu cum era in perioada lui de glorie, dar cu siguranta nu avea aerul fantomatic de acum.
Constructia este masiva si eleganta in acelasi timp, si privita din fata se vede ca este perfect simetica fata de un ax central, imaginar. Totul se inmulteste cu doi; scara de acces la intrarea principala, laturile palatului, scara interioara, ferestrele si chiar pivnita palatului. Palatul este construit dupa cea mai la moda arhitectura de mijloc de veac XIX; in acel stil frantuzesc in care clasicul capata un aer mai modern pentru acele vremuri. Mai putin incarcat si totusi elegant, mai putin ostentativ si mult mai functional. Oare cate intigi s-au tesut in saloanele acestui palat… cate iubiri si cate despartiri au vazut acei pereti…cate secrete ascunde beciul sau?
Am ocolit palatul dorind sa vad si terasa si curtea din spate, ferite de ochiii trecatorilor; acolo unde multi ani la rand, de primavara si pana toamna tarziu, lumea buna a sfarsitului de veac XIX isi petrecea zilele, atunci cand nu pleca in lungi calatorii. Chiar si dupa atatia ani, scara (dubla si simetrica) terasei are un farmec aparte. Gradina este o mare “salbaticie“ verde. Desi neingrijita, parca nici buruienile nu indraznesc sa acapareze acest loc candva mirific. A ramas bazinul fantanii artificiale ce racorea acum o suta de ani atmosfera fierbinte a zilelor de vara.
Din pacate nu am gasit pe nimeni acolo, pe care contra unei “atentii” sa il rog sa imi deschida usile palatului. (am auzit ca exista un paznic). Stiu ca mai exista cateva piese de mobilier (unele au apartinut Elenei Lupescu, care a locuit o vreme acolo), dar… nu le-am vazut. Tot ce am vazut a fost (printr-o fereastra) holul de la parter unde exista vreo doua piese de mobilier.
Totul a fost frumos aproape o suta de ani. Pentru ca Alexandru Ghica nu a avut copii, la moartea sa, palatul a revenit sorei acestuia care a fost casatorita cu un ofiter, colonel Vladimir Moret de Blaremberg. Cei doi au avut trei copii care au mostenit palatul. Dar in 1924, mostenitorii nu au ajuns la o intelegere si astfel s-a decis ca palatul sa fie donat academiei Romane. La inceput, academicienii au fost onorati de donatia primita si au folosit palatul ca o “casa a intelectualilor”. In 1948 palatul a fost nationalizat, dar a ramas in continuare in posesia academiei si activitatea intelectualilor romani a continuat si dupa aceea in acest frumos loc. Abia in ultimii ani, palatul a fost parasit.
De aproape douazeci de ani palatul este nelocuit caci actualul proprietar, respectiv Academia Romana, (prin actuala sa conducere) se pare ca nu apreciaza sau nu intelege valoarea istorica si arhitecturala a domeniului si palatului si nici macar nu se gandeste la cate intalniri culturale se pot desfasura acolo. Cu toate acestea, in afara de tencuiala exterioara care s-a deteriorat, cladirea arata si se mentine foarte bine. Cu toate ca poarta este deschisa si oricine intra, cu toate ca paznici nu am vazut (in afara de trei catei mici si galagiosi)…palatul este intreg. Nu se fura si nu se vandalizeaza. Am vazut un grup mare de biciclisti care a intrat in curte si care s-a pierdut in gradina din spatele palatului, - cred ca mai exista undeva o poarta si curtea este folosita ca o “scurtatura” intre doua drumuri.
Pacat ca cei de la conducerea Academiei Romane distrug cu nepasarea si cu sfidarea lor, un loc atat de frumos. Cineva, dar nu stiu cine, are totusi grija de acest minunat loc; curtea era curata, trandafirii din fata palatului ingrijiti si scarile palatului erau curate de parca in acea dimineata cineva le maturase... Ciudat; un loc parasit si totusi curat si intact.
Daca sunteti in trecere prin acest colt de tara, faceti un popas si admirati si acest frumos palat; o frantura din viata celor cu sange albastru din secolele trecute, o umbra de istorie la care suntem doar admiratori… din pacate nu si partasi.
Trimis de Diaura* in 30.05.10 10:42:44
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Diaura*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Sigur ca nu e in curcuitul turistic, e unul din palatele Ghica lasate oarecum in paragina. - pentru ca nu e singurul din apropierea Bucurestiului. Cat despre localitate, daca si asta a ajuns punct de atractie turistica....inseamna ca deja am vizitat tot ce era de vazut in Romania!
Din pacate pentru palatele, manastirile, locurile de popas si de relaxare din jurul Bucurestiului, nu exista un ghid turistic. Dar pentru cine intelege ce reprezinta istoria, arhitectura si ori nu are mult timp la dispozitie intr-o zi (ma refer la Bucuresteni) ori pur si simplu este in trecere prin zona, un popas de o jumatate de ora poate fi relaxant. Palatul este inscris in Patrimoniul National, deci au fost suficient de multi oameni care i-au inteles valoarea.
Este plina tara de palate, aflate in custodia Academiei Romane; de unele se ocupa... de altele nu. Un exemplu pozitiv este conacul Bellu, donat cam in aceeasi perioada si care este astazi muzeu. (Familia Bellu inseamna mult mai mujt decat cimitirul cu acelasi nume din Bucuresti)
Alt conac ajuns in paragina si tot in posesia Academiei Romane este si Palatul din localitatea General Berthelot, fosta proprietate a generalului francez Henri Mathias Berthelot.
Am impresia ca aici s-a filmat in urma cu cativa ani un film cu Steven Segal, parca recunosc palatul din filmul respectiv.
Am trecut de foarte multe ori prin Moara Vlasiei dar niciodata nu m-am abatut pentru palat; de fapt nici nu stiam ca exista, multumesc ca l-ai scos la lumina. Felicitari!
Da pepsi70ro. Ai dreptate. Uneori palatul este inchiriat pentru filmari. Asa s-a intamplat si cand in beciurile palatului s-a filmat un videoclip - dar din pacate realizatorii dupa ce au " murdarit " peretii pentruca asa cerea scenariu, au plecat si nu i-au curatat ca sa ii lase asa cum i-au gasit. (asta mi-a spus vanzatoarea de la magazinul -restaurant de peste drum).
Un alt palat Ghica cu un foarte frumos si mare parc, probabil superb alta data, la fel si cladirea - ce-i drept necesita multa imaginatie, care a functionat multi ani ca spital, actualmente ignorat, ca doar face parte din istorie, este in loc. Ghergani, imediat dupa Racari (dinspre Bucuresti spre Targoviste).
Parasit si nici macar umbra a cea fost odata - ca multe in tara.
Ce-mi mai place cum povestesti!
Pe langa faptul ca esti un bun observator, adica surprinzi detaliile si le prezinti foarte artistic, se vede ca te si documentezi si ne aduci informatii complete, mai ceva ca un ghid.
Maxim vot!
Avem atâtea locuri frumoase şi, din păcate, le putem admira doar de la poartă, asta în cel mai bun caz... Un vot întârziat şi din partea mea, mi-a plăcut naturaleţea cu care ai descris acest frumos palat, pe nedrept căzut în uitare.
@krondia Culmea este ca prea putine palate ajung in proprietatea unor oameni care le apreciaza si le ridica la justa lor valoare. Cele mai multe ori cad in uitare si se degradeaza, ori ajung pe mana cuiva care le face " de nerecunoscut " si care distug ce era mai de pret in ele.
mutat la "IMPREJURIMILE BUCURESTIULUI", tinand cont de amplasarea geografica se potriveste mai mult aici.
un vot mare si de la mine. Ma bucur sa vad ca sunt si altii interesati de valorile noastre romanesti si ca le apreciaza.
@miha_t:
Multumesc.
Din pacate sunt tot mai putin din acestia.
Marea majoritate, cu parerei total diferite, ne cred pe noi... " un pic altfel".
Poate avem alta scara de valori? Poate noile palate cu multe turnulete nu le putem incadra in nici un stil arhitectonic si de aceea consideram ca nu au valoare (multe nici canalizare).
Poate ca ne este mila de munca unor arhitecti de valaoare?
Poate ca ne doare sufletul cand vedem in vacantele " afara " cum fiecare piatra, fiecare casa. fiecare strada isi spune istoria... si ale noastre nu.
Noi ar trebui sa spunem istoria valorilor noastre arhitectonice si culturale si noi ar trebui sa le laudam.
Pentru ca sunt unice in felul lor, nu neaparat mai putin valoroase decat cele din afara dar pur si simplu mai putin vizionate.
Pentru ca ceea ce da valoare unei cladiri, tablou, sau orice alta opera de arta, este multimea de ochi care au privit-o. De ce e Mona Lisa mai scumpa si mai dorita decat un tablou de N. Grigorescu? Tocmai din motivul mentionat mai devreme. Eu oricum iubesc mult mai mult orice tablou de Grigorescu decat Mona Lisa.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 La scăldat / Ciorogârla la Domnești — scris în 30.10.23 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- May.2023 O zi la ferma 'Ograda Bunicilor' Contesti, Dambovita — scris în 02.05.23 de AlexandruA din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2023 ˝La maici˝ sau mănăstirea Bâldana — scris în 24.05.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2023 În sâmbăta Floriilor excursie de o zi — scris în 09.04.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jan.2023 Raiul animalelor [Cățelu, IF] — scris în 12.01.23 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Nov.2022 Pelerinaj la 7 mănăstiri în Postul Crăciunului (în apropiere de Bucureşti) — scris în 09.12.22 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Nov.2022 O zi de vis în apropierea Bucureștiului — scris în 27.11.22 de Marelte din BUCURESTI - RECOMANDĂ