Palatul Mogoşoaia, un loc minunat

TIPĂREȘTE

Într-o zi însorită din aprilie 2008 am luat drumul Bucureştiului, pe A1, dar nu am intrat în capitală ci am ieşit de pe autostradă pe centură, la stânga, am mers până la Chitila, unde am intrat pe Şoseaua Banatului şi apoi am făcut la dreapta, pe drumul de centură Chitila-Mogoşoaia. La capătul acestuia, am făcut la stânga, pe DN1A Bucureşti-Târgovişte şi, după aproximativ un kilometru, luându-ne după un indicator, am intrat la stânga, pe drumul ce duce la Palatul Mogoşoaia, ţinta călătoriei noastre.

Am lăsat maşina pe un drum lateral de la intrarea în complex, pentru că parcarea era plină. De la intrare, se parcurge o alee de vreo două sute de metri şi se ajunge la poarta prin care se intră în curtea palatului. Poarta se deschide prin turnul cu foişor, care străjuieşte pe latura de est incinta palatului.

Înainte de intrare, în stânga acesteia, plasată în exteriorul incintei palatului, se află biserica "Sf. Gheorghe”, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu, al cărui tablou votiv, evident, se află în interiorul bisericii. Tot aici se găseşte mormântul lui George Valentin Bibescu, nepot al domnitorului Gheorghe Bibescu, vestit pilot, fondator al aeroportului Băneasa. El i-a dăruit palatul Mogoşoaia soţiei sale, Martha Bibescu, aceasta fiind cea cae l-a restaurat în forma în care o cunoaştem astăzi.

Palatul a fost construit de către Constantin Brâncoveanu, în stilul ce mai târziu a fost consacrat drept "brâncovenesc", la cumpăna secolelor XVII-XVIII, pe nişte terenuri cumpărate de la văduva unui boier, pe nume Mogoş, de unde şi numele palatului. Mai târziu în secolul al XIX-lea, palatul a fost cumpărat de familia Bibescu.

De-a lungul timpului, palatul a suferit destule distrugeri şi jafuri, ultimul în 1949, când a fost trecut în proprietatea statului, motiv pentru care, în prezent, el nu mai deţine obiecte proprii, acestea provenind din donaţii şi transferuri.

Complexul cuprinde mai multe construcţii, dintre care, bineînţeles, palatul este cea principală, fiind structurată pe trei niveluri. Subsolul este o pivniţă cu tavanul format din patru calote emisferice dispuse în jurul unui stâlp central. Parterul conţine câteva camere modeste şi alte spaţii destinate odinioară servitorilor. Etajul cuprinde spaţii destinate apartamentelor familiei şi holurile de recepţie a oaspeţilor, în prezent amenajate ca săli de exponate ale sărăcăciosului muzeu de aici.

Spre curtea interioară se deschide un pridvor cu arcade şi decoraţiuni florale, la care se ajunge direct din curte pe o scară, iar spre lacul Mogoşoaia, pe malul căruia se află palatul, se deschide o logie în stil veneţian, influenţă a arhitectului veneţian angajat de Martha Bibescu la renovarea palatului.

În stânga intrării, cum priveşti dinspre palat, se află bucătăria (cuhnie, cum se numea pe vremea lui Brâncoveanu), iar de cealaltă parte casa de oaspeţi.

În spaţiul dintre palat şi lac este amenajată o frumoasă grădină în stil florentin, care coboară în trepte spre malul lacului.

Complexul mai cuprinde nişte sere, vechi de peste 100 de ani şi, ceva mai departe, capela ce adăposteşte mormintele familiei Bibescu, inclusiv ale prinţilor Mihai şi George Basarab Brâncoveanu, căzuţi în timpul celui de-al doilea război mondial în misiuni de luptă ca piloţi pe avioane de vânătoare.

În această zonă se întinde un parc în care poţi veni să stai pe iarbă la soare, să te plimbi, sau pur şi simplu să visezi.

După ce am petrecut câteva ore plăcute, am părăsit palatul Mogoşoaia, cu convingerea că vom reveni aici când lucrările de renovare se vor fi sfârşit şi muzeul de artă brâncovenească va fi fost complet amenajat.

Am ieşit cu greu din locul unde lăsasem maşina pentru că, între timp, numărul vizitatorilor crescuse considerabil şi mulţi dintre ei voiau cu orice chip să intre cu maşinile, în ciuda evidenţei că nu mai era loc.

Drept pentru care, pentru a ne alunga stresul creat de ambuteiaj, am încheiat ziua la complexul comercial Băneasa, pentru o şedinţă de shopping.

Vă asigur că merită să vă petreceţi o zi la Mogoşoaia, de preferat vara, deşi sunt convins că şi iarna zona are farmecul ei.

---

VIZUALIZĂRI: 5381 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI