Istorie... chiar și la Afumați

TIPĂREȘTE

Când vorbim despre comuna Afumați deja avem în fața ochilor o zonă aglomerată situată în estul Capitalei înțesată de construcții industriale, hale și magazine înșirate de-a lungul arterei principale – „autostrada spre Moldova” , E85 – urmate de casele localității Afumați. Așezată imediat după Centură, în Zona Metropolitană a Bucureștiului, comuna e formată dintr-un singur sat cu aproximativ 7000 de locuitori înregistrați.

Ce am putea noi vedea într-o localitate pe care o străbatem mereu în grabă cu autovehiculul în drum spre Moldova? Am descoperit istoria acestei localități acum câțiva ani când la Târgul de Turism al României a apărut un stand aparținând comunei ilfovene de unde am primit câteva materiale și obiecte promoționale realizate în cadrul proiectului numit Afumați, istorie și contemporaneitate. Nu sunt multe obiective istorice, dar au o importanță deosebită în contextul în care în sudul Țării Românești vitregiile vremurilor politice și-au spus cuvântul; cu toate acestea, în afara publicității scriptice și media nu putem vorbi despre o promovare clară la fața locului. Noi ne-am oprit puțin în Afumați pentru a vedea punctele „turistice” pe drumul de întoarcere de la Conacul Manasia de lângă Urziceni (vezi impresii).

Scurtă incursiune în istoria așezării. Anul trecut localitatea Afumați a sărbătorit 510 ani de atestare documentară (în anul 1510 este menționată moșia Afumați într-un act domnesc de proprietate), moment de lansare a unei monografii a satului.

Numele așezării întemeiate pe ambele maluri ale văii râului Pasărea provine cu siguranță de la fuioarele de fum care se ridicau permanent deasupra satului și erau observate de la mare distanță. De aici încolo intervine legenda în mai multe variante: fumul provenea de la șirele de mangan care se producea lângă pădurea seculară sau de la prezența rromilor care se ocupau cu meșteșuguri diverse și utilizau permanent focul și nu în cele din urmă fumul ar proveni de la hanurile care adăposteau călătorii spre/dinspre Moldova.

Timp de câțiva ani, după 1522, moșia Afumați ajunge în posesia lui Radu cel Tânăr/cel Viteaz/de la Afumați, fiul domnului Radu cel Mare care va ridica o reședință domnească pe malul râului Pasărea. Întărind importanța politică, dar mai ales economică a localității, peste mai bine de 150 de ani familia Cantacuzino construiește un conac deosebit și apare probabil unul din primele ateliere de produs postav din Țara Românească; la sfârșit de veac al XVIII-lea tot la Afumați se deschide o fabrică de hârtie, o manufactură de fapt. Moșia trece prin stăpânirea unor familii cunoscute: Cantacuzino, Moruzzi, Ipsilanti, Negropontes.

Obiective cultural-istorice în Afumați. Venind dinspre Urziceni abia găsim un loc de parcare în fața Primăriei, traficul e infernal și nu ai timp să privești prea mult în jur. În fața clădirii administrative se află bustul lui Radu de la Afumați amplasat în 2004 – un chip ferm, cu veșminte domnești și coroană pe cap.

La câțiva pași distanță, peste drum, la intersecția cu DJ 100 – șoseaua Ștefănești, se află Monumentul Eroilor integrat într-un spațiu verde prevăzut cu pergole și băncuțe. Monumentul de for public e reprezentat de o alegorie reprezentând „Victoria” – o fată care suflă într-o goarnă și ține în mâna dreaptă o cunună de lauri; la baza soclului se află un grup de soldați, un drapel și arme, precum și un vultur cu aripile deschise. Autorul monumentului ridicat în 1932 este sculptorul Ioan Iordănescu.

La circa 700 m distanță de intersecția unde se află Monumentul Eroilor, urmând Șoseaua Ștefănești întâlnim poarta de intrare în curtea conacului Constantin Cantacuzino, monument ridicat la sfârșitul veacului al XVII-lea și modificat ulterior (monumenteuitate.org/ro/mo ... ntacuzino-Dumba). Este posibil ca stolnicul Constantin Cantacuzino să fi zidit reședința pe temeliile unei construcții mai vechi, dovadă fiind pivnițele monumentale. Deși conacul este în proprietate privată acum în ultimii ani s-au organizat de vreo două ori Ziua Porților Deschise (jurnaluldeilfov.ro/comuna ... tin-cantacuzino), prilej pentru localnici și nu numai să viziteze interiorul conacului (saloane, holuri, scări, pivnițe, capela cu picturi ale celebrului Pârvu Mutu). Noi am privit doar poarta de acces și biserica de alături care făcea parte din domeniul Cantacuzino.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost ctitorită la 1696 de același stolnic Constantin Cantacuzino, lucru consemnat de pisanie. Biserica a jucat rolul de capelă de curte boierească fiind integrată în ansamblul reședinței Cantacuzino (conac, parc, biserică). Ulterior a apărut aici o mănăstire de maici (parohiaafumati1.ro).

Ne întoarcem pe aglomeratul E85 și după ce traversăm valea Pasărei cu bălțile sale, ne oprim imediat pe dreapta pe un teren viran. Vis-a-vis se află ruinele curții domnești a lui Radu de la Afumați, de fapt un fragment de zid. Construit din cărămidă zidul are circa 25-30 m lungime și o înălțime variabilă de-a lungul său și este amplasat pe terasa superioară a râului Pasărea. Din păcate zidul medieval nu este semnalizat în nici un fel, deși este promovat în broșurile de prezentare ale comunei. Cercetările arheologice nu au putut determina cu exactitate dacă fragmentul de zid face sau nu parte din incinta curții domnului Radu de la Afumați (există ipoteze de lucru conform cărora conacul Cantacuzinilor ar fi ridicat pe locul vechii curți domnești). Arheologii au descoperit în preajma zidului urmele unui vast cimitir medieval, precum și posibile urme ale primei manufacturi de postav din Țara Românească ridicată din porunca lui Șerban Cantacuzino.

La câțiva metri depărtare de locul unde am oprit se află un canton de drum datând probabil din perioada interbelică, încă în stare bună de conservare. De altfel zona este cunoscută drept „La Canton” , iar terenul viran este vizat de autoritățile locale pentru amenajarea unui parc. Ținând cont și de amenajările care s-ar putea face pe malul râului Pasărea, proiectul e interesant.

În concluzie putem spune că la Afumați se găsesc câteva obiective importante, dar insuficient semnalizate. Ar mai trebui executate amenajări (de exemplu alveole de parcare) și panouri informative. Atenție la datele eronate întâlnite la materialele postate pe Internet, le-am întâlnit din nou în timpul documnetării pentru acest articol. Detalii diverse, foto/video și o hartă turistică găsiți pe site-ul: turisminafumati.ro.

P. S. La Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București, în partea nouă a muzeului în aer liber (vezi impresii) a fost adusă o gospodărie tradițională din Afumați datând din anii ' 20 ai secolului trecut. Informații găsiți aici: muzeul-satului.ro/planifi ... rul-nou/afumati.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 669 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI