GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
În martie, după prima incursiune în tărâmul scoţian (vezi impresii), ne-am promis că ne vom întoarce, deşi nu suntem adepţii vacanţelor în aceleaşi locuri. Nu o priveam însă ca pe o întoarcere pentru acelaşi traseu, ci ca pe ceva mult mai antrenant, mult mai... îndrăzneţ, ca să spunem aşa... Plănuiam o întoarcere pentru a simţi mai adânc această ţară.
Dacă prima oară am optat pentru traseul Bucureşti – Dublin, Dublin – Edinburgh şi înapoi, acum am ales altceva. Deoarece planul era făcut pentru Highlandul de vest şi Insula Skye, ne-am îndreptat atenţia spre ruta Bucureşti – Londra, Londra – Inverness şi înapoi. Ce alt punct de plecare era mai potrivit decât capitala Highland-ului???
Pregătiri, rezervări, antamări... again
Prin primăvară, domnul meu dădea căutări disperate pentru un mini-circuit în Islanda. Eheee, dar socoteala de acasă, nu prea se potriveşte cu cea din târg… Islanda, era, la preţ ok, dar din păcate nu am găsit zbor de legătură astfel încât să putem lipsi de acasă un număr decent de nopţi. Sincer, în sinea mea m-am bucurat. Acum nu mai eram boscorodită şi mă puteam uita liniştită pe zborurile spre Inverness. Totuşi, doar le urmăream. Aveam în plan o escapadă în zonă abia prin martie 2015. Da, dar din nou socoteala de acasă… Ufffff… Iată că prin mai se lansează orarul de iarnă la Easyjet. Eu… bineînţeles, ca în fiecare seară, pe simulări. Şi ce-mi văzură ochii: 5 – 8 noiembrie 2014, Londra – Inverness şi înapoi 56 de euro toate taxele incluse. Am aruncat repede ochii pe cursele de Bucureşti – Londra (neapărat Luton că acesta era aeroportul cu pricina). Aveam de unde alege… cel puţin Wizzair avea şi trei curse pe zi. Numai că nu erau preţuri bune în acel moment. Dar… oferta de la Easyjet nu putea fi ratată. Aşa că am luat încrezători biletele. Prin luna iulie am găsit preţ bun pentru Bucureşti – Londra cu BlueAir, adică am dat cam 130 de lei pe bilet cu toate taxele, iar prin septembrie a apărut în sfârşit la ofertă şi zborul Wizzair de întors, adică Londra – Bucureşti, la 119 lei cu tot cu bagaj mare de mână. Acesta din urmă era programat pe data de 9 noiembrie seara, pentru că am zis totuşi să aruncăm şi o privire prin Londra. Rezumând, de persoană, drumul Bucureşti – Inverness dus-întors ne-a costat 111 euro, adică 222 euro amândoi.
Buuuun… Încă dinainte de a termina cu achiziţionarea zborurilor, ne-am îndreptat atenţia spre celelalte aspecte: cazare şi maşină. Am ales, spre deosebire de prima dată, cazare itinerantă. Astfel, prima noapte ne-am oprit în Highlands în orăşelul Poolewe, în a doua, pe insula Skye în Broadford, iar pentru ultima noapte, am ales Fort Augustus în apropiere de Loch Ness. Total cazări 181 de lire, adică vreo 230 de euro, un preţ acceptabil pentru Marea Britanie.
Cu maşina am rezolvat tot cu ajutorul lui Willie Wallace, la care apelasem şi prima dată şi care ne-a intermediat şi de data aceasta relaţia cu firma de închirieri Arnold Clark. Cost total maşină pentru trei nopţi/ patru zile, a fost de 134 lire cu asigurare full. Asta înseamnă aproximativ 170 de euro. Maşinuţa a fost un Audi A1 diesel care a „mâncat” motorină de vreo 65 de lire, adică aproximativ 83 de euro.
Ca şi calcul sumar, avion plus cazări plus maşină plus motorină, pentru două persoane, trei nopţi în Scoţia, ar fi estimat la 700 de euro. Bine, pe noi ne-a costat mai puţin că am avut tovarăşă de excursie pe sora @MCM şi a contribuit şi ea, bineînţeles, la bunul mers al lucrurilor pe partea de maşină, motorină...
Uuuufff... ingrată misiune pentru mine a fost acest capitol, dar... trebuie în viaţă să facem lucruri utile, nu numai din cele plăcute. Abia aşteptam să scap de el ca să pot să vă povestesc de fapt ce am făcut noi în Scoţia...
Highland-ul de Vest şi ale sale orăşele de poveste
Inverness… un oraş măricel cu un aeroport micuţ (puţin mai mare decât fosta noastră aerogară Băneasa), este capitala Highland-ului scoţian, principalul punct de unde se începe explorarea zonei. De aici am început şi noi, după ce ne-am ridicat maşinuţa de la reprezentaţa Arnold Clark. Deşi am vrut să vedem şi ceva din Inverness, am renunţat repede la idee. Scopul excursiei nu era vizitarea unui oraş, ci explorarea unei zone mai puţin… citadine. Aşa că am părăsit repede Inverness-ul şi ne-am îndreptat spre Highlands, pasul numărul 1 al expediţiei noastre.
Prima oprire în drumul nostru a fost la o cascadă.
Rogie Falls se află la vest de Inverness, în drumul care leagă acest oraş de Ullapool, principalul port al Highlandului.
Fac o paranteză pentru a vă explica puţin cum poate fi vizitată Scoţia atunci când ai mai mult timp la dispoziţie. Deştepţi rău purtătorii de kilt-uri... De exemplu, Rogie Falls este marcată cu un panou “Hydro Scotland”. Urmărind aceste panouri, poţi face un traseu “hydro” pe teritoriul întregii ţări. În acest traseu sunt incluse cascade, unele mai mult, altele mai puţin spectaculoase, râuri, loch-uri, şi în general atracţii turistice care au la bază apa.
Tot ca traseu separat se poate urma Salmon Trail, care este “drumul somonului”. Acesta este drumul care străbate coasta de vest a Scoţiei şi este presărat cu peisaje uimitoare. Iarna, atunci când vremea este potrivnică, anumite porţiuni din “Salmon Trail” pot fi închise, aşa că acest traseu este recomandat îndeosebi vara, atunci când nu există niciun risc. Noi l-am găsit perfect practicabil, dar nu l-am urmat decât pe unele porţiuni. De multe ori ne-am abătut de la el deoarece ceea ce noi urmăream se găsea întrucâtva în afara lui. Dar… e bine de ştiut pe viitor.
Să ne întoarcem la Rogie Falls… După un traseu pe o potecă prin pădure, drum care nu a durat mai mult de 10 minute, am ajuns la primul punct de belvedere deasupra cascadei şi a podului care o traversează. Hmmm… privind hăul de sub pod, nu cred că aş fi avut tupeu să calc pe el, dar mi-a făcut plăcere să admir temerarii care s-au încumetat să-l traverseze.
Interesant la Rogie Falls este să vii în perioada iulie-septembrie. De fapt, atunci e vremea când cascada este asaltată de cel mai mare număr de turiști care vin să urmărească somonii. Atunci somonul este în perioada de împerechere și înoată pentru aceasta împotriva curentului pentru a-și găsi perechea și a… mă rog, înțelegeți voi mai departe… :P
În zona cascadei sunt practicabile mai multe trasee, ca să o admiri în toată splendoarea ei şi să te poţi bucura de tot ceea ce împrejurimile acesteia oferă, sunt necesare cam două ore. Noi i-am acordat cam o jumătate de oră. Pentru ceea ce ne doream să vedem, a fost timpul ideal, aşa că am plecat mai departe.
Pentru prima noapte cazarea o alesesem în Poolewe, un mic orăşel pe coasta de vest a Scoţiei, dar până acolo aveam în plan o oprire în Ullapool, principalul oraş-port al Highland-ului scoţian.
În Ullapool am ajuns după lăsarea înserării… adică a nopţii de-a binelea. Am avut noroc iarăşi de vreme bună, fără vânt, aşa că am putut admira în voie portul din fostul sat de pescari de pe malul Atlanticului.
Acum mult mai turistic decât pe vremuri, Ullapool, poartă amprenta a ceea ce a fost cândva. Pustiu în întunericul de la ora… 17.00 (?!?!?!?) te atrage însă prin aspectul fantomatic şi prin clipocitul apei care se izbeşte de ţărm. Ne-am plimbat puţin şi ne-am oprit în “Ullapool Bookshop” unde am luat câteva albume şi cărţi. Mi-a plăcut mult librăria aceasta, nu ştiu de ce, avea un are aparte, misterios… Din cauza asta nici nu am rezistat să nu fac ceva ravagii. “Ariciule, e abia prima zi!! Dacă o ţii tot în ritmul ăsta o să facem pana prostului prin Insula Skye, de nici n-o să avem cu ce ajunge la aeroport... ”, m-a apostrofat jumătatea-mi când a văzut bonul fiscal… :)) Eh, fusese “o dată şi gata”, aşa cum avea să vadă în zilele următoare.
În Poolewe am ajuns seara pe la ora 19.30. Am găsit cu uşurinţă cazarea graţie temelor făcute profi de jumătatea-mi la bine şi la greu. Nu detaliez cât de frumos era acolo, dar voi spune câteva cuvinte despre orăşelul Poolewe.
Situat pe malul Loch-ului Ewe, are un aer muult mai puţin comercial decât Ullapool. Acolo chiar ai impresia că timpul stă în loc. În acest orăşel se găseşte Inverewe Garden, o grădină botanică ce adăposteşte o serie de specii de plante la care nu te-ai gândi niciodată că ar putea creşte în climatul de acolo. Acolo urma să ajungem a doua zi de dimineaţă.
Inverewe Garden şi plajele de basm din Gairloch
Am ajuns la grădina botanică Inverewe Garden în dimineaţa zilei de 6 noiembrie pe o ploaie măruntă, deloc supărătoare, care se mai şi oprea din când în când. Sau poate doar ni s-a părut nouă nederanjantă... Parcarea era aproape goală. Hmmm... ceva nu arăta a fi în regulă...
Ne-am îndreptat spre magazinul de suveniruri de unde se puteau achiziţiona şi biletele de intrare. Înăuntru erau două doamne care strângeau. Hmmmm... din nou treaba nu arăta ok. Am întrebat de bilete. “Aaaa, este închis, ni s-a răspuns. Grădina nu e deschisă decât în sezon. Sezonul începe de Paşte şi se termină de Halloween... ”. Pfoai, o ratasem, clar… Văzându-ne privirile dezamăgite una dintre doamne ne-a spus: “Dar, vedeţi că poarta este deschisă. Puteţi intra să o vizitaţi. Numai că nu vă putem da bilete de intrare. La poartă este o cutie de donaţii. Puteţi lăsa bani acolo, dacă doriţi... ”. Incredibil!!! Ne uitam la ele şi nu ne venea să credem…
Am intrat în grădină destul de nesiguri. Erau oameni de la administraţie pe acolo care se ocupau de întreţinere. Şi cam atât. Nici picior de turist… Doooh… nu numai că era în extra-sezon, dar mai era şi închis pe deasupra. Oare ce ne aşteptam?
Nu o să insist prea mult asupra acestui obiectiv turistic. Nu prea le am cu tipurile de plante, familiile şi încrengăturilor lor. Îmi place în schimb să le admir şi mă bucur de frumuseţea lor. Pot să vă spun doar că tonurile de toamnă ale culorilor Scoţiei sunt greu de descris în cuvinte. Din Inverewe Garden se deschide o frumoasă privelişte şi asupra Loch-ului Ewe. Nu intru în alte amănunte. Vă las să priviţi fotografiile, cu toate că nu reflectă nici 20% din ce am văzut acolo.
Următoarea noastră oprire, şi punct de atins pe traseul pregătit temeinic de acasă, a fost Gairloch, şi acesta fost sat pescăresc, mult mai cunoscut acum pentru plajele sale parcă desprinse dintr-o pictură.
Da ştiu, o să sune poate aiurea... am ajuns în Gairloch pentru plaje... c’mooon!! Dar da, plajele de acolo merită. Nu, nu sunt plajele acelea la care stai la soare toată ziua cu burta în sus până te faci roşu ca un rac, şezlong lângă şezlong, umbrelă lângă umbrelă... şi nu sunt nici acele plaje pe care le găseşti între două stânci şi unde merge toată lumea ca să evadeze de aglomeraţia de la primele. Nu... sunt doar acele plaje cu nisip îmbibat de apă în care ai impresia că ţi se va afunda piciorul, dar asta nu se întâmplă, sunt acele plaje unde poţi vedea cu ochii minţii caii alergând lăsând doar urmele copitelor în urma lor. Ok, o să spuneţi... te-ai dus în noiembrie, nici în Grecia nu te bronzezi în noiembrie. Oare doar asta să fie?
Am pus piciorul în Gairloch pe două astfel de plaje. Una mică, mărginită de stânci, unde tovarăşii de călătorie nu au cutezat să coboare, şi una lată, întinsă, unde urmele fluxului şi refluxului îşi lăsaseră urme adânci. Înaintând spre apă, tot aveam senzaţia că apa vine spre noi, că ne vom uda încălțările, că doar până aici putem înainta și mai departe nu este posibil. Nu a fost așa. Senzația incredibilă de nesfârșit ți se deschide în fața ochilor pe Gaineamh Mor din Gairloch. Din gaelică s-ar traduce ceva gen Sandy Beach. Este imensă și misterioasă cu adevărat.
Loch Maree – Lacul Sfânt
Ultima oprire a traseului nostru prin Highland-ul de Vest era Castelul Eilean Donan, o adevărată emblemă a Scoției, dar nu despre el vă voi vorbi în cele ce urmează.
Oprirea în drumul nostru pe malul Loch-ului Maree, a reprezentat o pauză binemeritată. Loch Maree mai este denumit și Holy Loch, iar denumirea lui vine de la călugărul Maol Rubha care se pare că a adus creștinismul în aceste locuri. Casa lui a fost pe una din insulele aflate în mijlocul acestui loch, unde, după moartea lui, creștinii au ridicat un altar. Insula aceasta a fost multă vreme loc de pelerinaj. Oamenii bolnavi veneau aici, beau apă și se scăldau de trei ori în apele loch-ului în speranța unei vindecări. Dacă într-adevăr se vindecau, nu am găsit scris pe nicăieri pe plăcuțele de lângă lac. Oricum, povestea este frumoasă, deși mie mi s-a părut incompletă, nu știu de ce.
Loch Maree mai este cunoscut în zonă și pentru faptul că aici vara vine o specie foarte rară de păsări cu gât lung și negru, care își construiesc cuiburile pe malul lui, acesta devenind cea mai întinsă zonă din Marea Britanie unde aceste păsări pot fi găsite. Ceea ce este deosebit la ele, se spune că ar fi strigătul lor de vânătoare. Se spune că odată auzit, nu poate fi uitat niciodată.
Pe plăcuța informativă era și un buton deasupra căruia scria: “Apasă aici dacă vrei să auzi strigătul scufundătorului cu gât lung (traducerea este aproximativă, pe informații erau denumite black-throated divers) ”. Am apăsat și eu butonul și... vă jur că n-am să uit niciodată... liniștea aceea. O liniște cu adevărat memorabilă. Se pare că butonul nu funcționa... :))
Eilean Donan Castle – emblemă a Scoției aproape de traversarea pe Isle of Skye
Deși considerat doar al doilea cel mai fotografiat castel din Scoția, după Edinburgh Castle, Eilean Donan este poate imaginea cu care Scoția este asociată cel mai des.
Situat idilic la confluența a trei loch-uri cu apă de mare: Loch Alsh, Loch Duich și Loch Long, domină cu adevărat întreaga zonă.
Am ajuns acolo cu inima puțin strânsă. Știam că este refăcut, nu este cel original. Construcția pe care noi aveam să o vedem datează în forma sa din 1932, deci… nu mi se părea atât de interesant. Odată ajunși acolo însă, părerea mi s-a schimbat radical. Deși începuse o ploaie măruntă și un vânt năpraznic, ceea ce se ridica în fața ochilor noștri parcă era ireal. Și mai ales… nu era aproape nimeni în zonă. Ne-am grăbit spre casa de bilete într-un suflet. Ajunsesem cu doar 15 minute înainte de ora închiderii și ne temeam că nu mai apucăm să-l vizităm. Bine, nu vă gândiți acum că am fi renunțat… nuuuuu… dar ar fi trebuit să ne întoarcem a doua zi la prima oră, ceea ce ne-ar fi dat puțin peste cap planul pentru ziua următoare, plan și așa subțiat din cauza orelor puține de lumină.
Am avut însă noroc. Am plătit 6,5 GBP de persoană, doamna ne-a tăiat biletele, iar de la intrare ni s-a spus că nu trebuie să ne grăbim, nu ne dădea nimeni afară până nu-l terminam de vizitat.
Cred că cel mai emoționant moment al vizitei a fost traversarea podului care leagă de uscat insula pe care este ridicat castelul. Deși era un vânt infernal, deși era o ploaie care făcea ca obiectivele aparatelor foto să aibă mari probleme, mie una mi s-a părut cu adevărat un moment unic. De câte ori înainte îmi imaginasem asta, nici eu nu mai știu. Bine, dacă ar fi să mă gândesc și cum mi-o imaginasem… în niciunul din scenarii nu apărea ploaia sau vântul… Eeehhh, dar… nu le poți avea chiar pe toate în viață.
Vizitarea propriu-zisă nu ne-a luat prea mult. Totul este nou înăuntru și se vede asta, nu are acel farmec, nu îți crează aceeași senzație ca văzut pe dinafară. Dar ajunsesem acolo, trebuia să intrăm.
Mi-a plăcut mult că în dreptul ferestrelor era trecut loch-ul care se vedea de la respectiva fereastră. Mi-a mai plăcut că totul este curat și pare întreținut. Într-una din camere am putut privi o serie importantă de fotografii ale familiei MacRae, care deține în prezent Castelul Eilean Donan, și care se ocupă de întreținerea lui prin intermediul unei asociații de caritate, Conchra Charitable Trust.
De asemenea mi-a mai plăcut reprezentarea bucătăriei care, cu ajutorul manechinelor extraordinar de bine realizate, și a “bucatelor fără termen de garanție”, reușea să redea exact o scenă petrecută probabil repetitiv în vremuri demult apuse. Această idee o mai întâlnisem și la Edinburgh Castle, dar atunci reprezentată era închisoarea castelului.
Am dat turul complet, ne-a plăcut, dar cea mai tare fază s-a petrecut la ieșire.
Doamna care ne aștepta să ieșim ca să închidă în urma noastră, noi fiind ultimii vizitatori la acea oră, nu știu ce a făcut, ce a învârtit sau nu… și ne-am trezit cu poarta mare blocată. Hmmm, am început să-mi frec mânuțele a șotii: “Se pare că rămânem pe aici în noaptea asta. Aveți cumva ceva fantome în program? ”, am întrebat râzând. Tot râzând doamna mi-a dezvăluit că de fapt chiar au câteva fantome care îi vizitează periodic. Mi-a povestit de apariția unei doamne îmbrăcată în negru (doohh, asta era pentru stupid tourists, peste tot există o doamnă-fantomă îmbrăcată în negru), apoi ne-a mai povestit și despre câțiva soldați care își mai fac apariția pe acolo, și parcă mai era ceva dar nu am mai auzit. Reușise să deschidă poarta între timp, iar vântul de afară împiedica serios comunicarea. Ne-am urat toate cele și ne-am îndreptat rapid spre mașină unde plănuiam să așteptăm întunericul complet pentru a putea face câteva fotografii de noapte castelului, ceea ce am și făcut.
Din păcate însă, fotografiile nu-s chiar cele mai reușite. Dar și dacă ar fi fost, tot nu ar reda pe de-a-ntregul imaginea de ansamblu și senzațiile trăite atunci când vezi luminile castelului aprinzându-se. Este de-a dreptul... fără cuvinte.
Loch Ness și Urquhart Castle – nu e Highland fără ele...
Deoarece incursiunea în Isle of Skye va avea “trailer” separat, voi continua descrierea traseului nostru prin Highlands cu ultima zi a șederii noastre. Chiar dacă pentru unii, cronologic poate reprezenta o... rupere de ritm, să zicem, traseul are o continuitate perfectă. Ca să înțelegeți, când am terminat vizitarea insulei Skye și ne-am îndreptat spre Fort Augustus pentru ultima noapte de cazare, am trecut prin fața castelului Eilean Donan. Am fi putut foarte bine ca după ce l-am vizitat, în loc să mergem către vest (așa cum noi am făcut) să ne îndreptăm spre est, și astfel traseul nostru avea curgerea normală.
Să considerăm deci că am procedat astfel...
De la Eilean Donan până la Fort Augustus, unde am avut noi cazare în ultima noapte, sunt vreo 80 de km. Acela este punctul ideal de începere a explorării zonei Loch Ness-ului și de plecare în căutarea lui Nessie.
După Fort Augustus drumul șerpuiește pe lângă Loch Ness și apoi pe lângă River Ness până Inverness (moamă, cât ness, mi-e dor de o cafea... :) ) Ocazii de a zări “monstrul” sunt nenumărate. Noi însă, oricât am fost de atenți, n-am zărit picior sau măcar vârf de coadă de celebrul Nessie. Bine, acum nu vă închipuiți că ne făcusem prea mari speranțe, dar... aveam acolo, măcar una mică. Ne-a fost însă spulberată. Ooooffff, acum trebuie să ne întoarcem, nu? Poate data viitoare vom avea mai mult noroc. Glumesc...
Loch Ness, cel care a dat naștere atâtor povești, este cu adevărat deosebit. Dacă reușești, ca turist în căutare de “altceva”, să faci abstracție de partea comercială a lui, de toate poveștile de adormit copiii care s-au creat pe baza lui, abia atunci îi poți vedea adevărata frumusețe.
Lăsând la o parte dimensiunile impresionante, malurile dantelate și ruinele Castelului Urquhart, care este principalul punct de observație a lacului, el în sine, este o splendoare. Da recunosc, iar am avut baftă de vreme și asta a contat enorm... Razele soarelui dansând în apa loch-ului, reflexiile malului în culorile toamnei oglindite în undele acestuia, au adus un plus incredibil imaginii celebrului Loch Ness.
La Urquhart Castle am ajuns dar nu am mai intrat. Timpul până la decolarea avionului nu ne-a permis să stăm atât cât ne-am fi dorit.
Trebuie spus că o vedere de ansamblu a castelului din parcarea destinată vizitatorilor, nu poate fi obținută. Voiam totuși să-l văd așa cum îl știam din pozele la care suspinasem de atâtea ori. Recunosc, nu mă interesa neapărat să vizitez ruinele. După ce cu doar o zi înainte ne aventurasem sărind sfori, porți și sârmă ghimpată ca să vedem niște ruine închise circuitului turistic, nu mă impresiona întâlnirea cu niște ruine atât de “comerciale”. Îmi doream însă să-i văd silueta dominând Loch Ness-ul. Și am reușit... grație domnului de la casa de bilete care a avut amabilitatea să mă îndrepte spre un punct perfect de belvedere asupra castelului. Am stat puțin, l-am admirat, l-am fotografiat și ne-am grăbit spre mașină. Deja eram presați de timp (și, Doamne, cât urăsc asta...) …
Ultima oprire înainte de predarea mașinii a fost la Drumnadrochit, orășelul care se întinde pe malul de vest al Loch Ness-ului. Pit-stop-ul a avut ca scop principal achiziționarea unor ultime suveniruri. Nu am zăbovit însă mult timp. Mult prea comercial față de ceea ce văzusem până atunci, parcă ne-a dezamăgit într-un fel. Ne-am revenit însă repede. Ceea ce văzusem noi în Highlands, departe de hoardele de turiști care iau cu asalt aproape orice obiectiv turistic, nu putea fi șters de un lucru atât de mărunt.
Un alt “popas pentru stupid tourists” pe care l-am făcut și de care am uitat să vă povestesc, a fost cel de la intrarea în Fort Augustus, unde ne spusese gazda de la B&B-ul unde fusesem cazați că se găsesc văcuțele scoțiene special ținute acolo pentru turiștii care vin să le vadă. Deși le știam de la vizita anterioară când le zărisem întâmplător pe dealurile din apropiere de Balquihidder, am ținut totuși să le mai vedem o dată.
Ca și concluzie, m-aș întoarce în Scoția oricând, la orice oră. Highland-ul a fost doar o parte a aventurii noastre. Scopul principal a fost străbaterea Insulei Skye, dar despre asta într-un alt episod. Acolo... acela este adevăratul highlight al acestei expediții. Acolo am avut parte de tot ce poate Scoția oferi. Și da, o iubim mai mult ca prima dată, pentru că acum am văzut nu doar că e frumoasă, ci și că are un suflet frumos...
Trimis de ariciu in 15.11.14 09:44:31
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MAREA BRITANIE.
26 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (ariciu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
26 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@ariciu - Minunat articol şi minunate poze; chiar dacă au fost făcute în condiţii climaterice nefavorabile, magia locurilor tot răzbate.
Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.
Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)
Un loc misterios Scotia care si-a dezvaluit tainele voua. Si uite-asa m-am plimbat si eu in Scotia datorita superbului tau review! Va urmaresc in continuare...
Dan
@ariciu... Helloooo... citit, recitit articolul cu sclipiri de bucurie in ochi, vizualizat si analizat pozele marine, peisajele calme, simtit niste pale de vant, mi-am pus mental un ,,machintosh'', mi-a venit chef sa beau un whiskey scotian, la gura sobei, m-am simtit ca un stupid turist in fata vacutei scotiene, e simpatica foc, savurat atmosfera locurilor pline de castele si legende... m-am plimbat si eu cu tine prin ,,loch''-uri solitare si mi-am imaginat monstrul adevarat... nu stiu daca ,,diligenta '' mea va ajunge vreodata prin Highlands... astept continuare odiseei scotiene... Bye... bye
Superb ca de obicei... de-abia astept sa mai vizitez Scotia...
Pana atunci sa stii ca ai fost in gandurile mele de la mijlocul lui Octombrie incoace, am facut 3 tururi cu stafii cu romanii de pe-aici, unul la Centrul Istoric pe care-l stii si doua noi la Castel si Mala Strana... am invatat vreo 2 saptamani... da de veste cand vii, mai strangem o grupa daca nu-i prea frig!
Descrierea ca descriere. Merită și ea toate aprecierile. Dar pozele sunt excepționale. Așa îmi imaginez eu Scoția. Poate mai puțin ultimele două, unde pare a fi cam mult soare.
Ești sigură că în P37 este o văcuță? Mie nu prea îmi pare.
Felicitări pentru excursie și mulțumiri pentru ce ne-ai povestit.
Pai da! Cum altfel?! Fantome si monstrul din lac. Trebuie sa ajung si eu prin zona, e superba!
@Carmen Ion - Mulţumesc din suflet, Carmen. Mă bucur mult că ne-am cunoscut. Sper că ne vom mai întâlni şi cu alte ocazii.
Şi da, într-adevăr, magia locurilor este de nedescris în cuvinte. Până şi pozele mi se par sărace...
@webmaster - Mulţumesc frumos!
@web13 - Daaaa, îmi placeeeee, senchiuuuu!!! Ooooffff, dar niciun emoticon, nimic pe acolo? Ce-am făcut de am căzut în dizgraţie?
@Dan&Ema - Da, Scoţia este plină de mistere. Îţi doresc să ajungi şi real, nu numai virtual, să te plimbi pe acolo împreună cu familia ta.
Mi-a făcut mare plăcere că v-am văzut şi îmi cer scuze că i-am spus Denisei "Bianca". Deh... oboseala, vârsta... îşi spun cuvântul se pare.
Mulţumesc de vizită.
@ariciu: si noi ne-am bucurat ca ne-am cunoscut si e o mare onoare pt noi ca ai retinut numele lui emi inainte sa il fi intalnit. Denisa nu s-a suparat. A propos ce nickname special ai.
incantati de cunostinta
denisa emi ema si dan
@mireille - Dacă îţi doreşti cu adevărat, "diligenţa" ta poate ajunge pe meleaguri scoţiene. Mulţumesc mult de aprecieri. Mă bucur că nu m-ai uitat, având în vedere tăcerea mea din ultima vreme...
@ariciu - Lady Arry (parca suna a nume stravechi scotian) va stiu amatori de tinuturi misterioase si singuratice dar chiar nobody on the street, nobody on the beach?
Da asta este unul din farmecele nordului. Am vizualizat fotografiile si am o nedumerire no. 22 cum a fost realizata "sculptura pe nisip"? Eu nu vad nici o urma pe nisip nu stiam ca si mafrenda leviteaza
Aici se impunea si aparitia in fundal a unui "Scottish Man with Kilt"cu cimpoiul in mana si era clar photographia anului .
Fain scris inainte sa ajung (cand o sa cresc mare) pe aceste meleaguri o sa solicit si alte recomandari despre Haar-ul Highland.
With Best regards, ein Freund
@Pragheza_Gotica - Oooffff, în sfârşit mai ajung şi eu să mai dau câteva răspunsuri...
Mulţumesc pentru vizită şi ecou, dar trebuie să te cert...
Cum adică, ai fost în Scoţia şi nu ai scris??? Păi treabă e asta???
Promit solemn, când mai ajung prin Praga mă bag sigur la un tur bântuit. Daaaarrr, mi-ar plăcea unul din acela mai... real... Adică ora de începere să fie după miezul nopţii. Asta ar fi ceva inedit de s-ar putea face!!!
@msnd - Adică atunci când voi scrie şi voi pune pozele din Insula Skye n-o să mă crezi că sunt din Scoţia??? Moamă, păi ce vreme am prins atunci... chiar că va ridica mari semne de întrebare cu privire la dată şi locaţie. Dar vă jur, am fost în luna noiembrie în Scoţia!!!
Mulţumesc pentru tot!
@buterfly - Da, da buterfly, trebuie să ajungi neapărat. Zona este cu adevărat superbă...
@Marian Preda - Mulţumesc din suflet, Marian!
@claudiu 71 - Danke! (e singurul cuvânt în germană pe care îl ştiu... )
În P22 se văd ceva urme pe nisip dacă te uiţi cu atenţie. Oricum, era ceva foarte ciudat pentru că trebuia să te laşi cu toată greutatea ca să se vadă acele urme. Am făcut febră musculară desenând AFA pe nisipul ăla. Nu-ţi mai spun câtă febră musculară am făcut adăugând şi ariciu după aia...
Apariţia de care zici pe fundal era imposibilă. Eram singură. Numai eu am coborât pe acea plajă.
Mulţu' mafrend de aprecieri! Şi să ştii, chiar dacă pare ciudat... levitaţia nu a avut nimic de a face...
@msnd - Cu scuzele de rigoare pentru imixtiune și pentru că @riciu e tare obosit în urma activității din aceste zile, mă introduc nepoftit în atmosferă pentru a lămuri problema văcuței Asta pentru că doamna a uitat să precizeze aceasta în ecoul dânsei (ce protocolar mi-s).
Chiar este o vacă în foto 37, fiind o specie născută și crescută inițial în Highlands și în Insulele de Vest (Skye + Hebride), ca mai apoi să fie exportată și prin America de Nord (unde s-a adaptat excelent în condițiile temperaturilor scăzute), Australia, dar și Norvegia sau Austria. Caracterul predominant este dat de coarnele lungi și blana lungă, care poate fi colorată în negru, roșcat, galben (cu multiple nuanțe).
De la acest aspect straniu pentru o văcuță (care nu face cioco Milka) pleacă și determinarea turistului de a le căuta pentru foto, iar dânsele sunt extrem de pașnice (placide aș putea spune).
Ein blendender review!
Herzlichen Gluckwunsch! (Sa puna trema cine vrea!
Guten nacht!
Rog cunoscatorii de germana sa treaca, cu ingaduinta, peste...
Aricicu', o sa treaca, e doar ceva sindrom post-electoral!
@Eugenia55 - Auch!!! Pân-aci mi-o fost...
Eu din ecou am înțeles că review-ul meu este de băgat la blender ca să iasă din el... ceva cu Gluck (habar n-am ce...) ca să am o noapte bună (ăsta cu Guten nacht îmi scăpase că o știu). Eh, am nimerit-o?
Și încă o întrebare pe care o adresez cunoscătorilor de germană... Trebuie să mulțumesc pentru ecou sau colega tocmai... mi-a zis ceva de dulce?
@ariciu -
Como estas senora Erizo?
Foarte bun review si pozele de mare angajament. Cea mai tare e aia cu zimbrul ala imens . Dar acum serios, mie mi-a placut cel mai mult P39 – aia cu Castelul Urquhart si cu Loch Ness.
Cred ca la ce pofta mi-ai facut, la anul plecam si noi in Scotia asa ca s-ar putea sa va atac pentru niscaiva amanunte organizatorice.
Zuperbonusul meritat am cinstea sa fie acordat prin votul meu. Felicitari.
Aaa... Vezi ca @eugenia 55 iti zice de dulce, ca cica ai orbit-o, nu-ti zice noapte buna, zice ca ea vede acum doar intunecime (nacht) - buna (guten), toate astea din cauza review-ului tau sclipitor, sclipire care i-a cauzat probleme majore de vedenie .
@vega06 - )))) Am aterizat în sfârșit pe aici mânată de inbox care îmi spusese că am un ecou de la @vega06... și tareeee m-a binedispus ce-am găsit la fața locului...
Deci, drag coleg, mulțumesc mult pentru zzzuperbonus (sau cum s-o fi numind) ca și pentru aprecieri ca și pentru... traducerea genialăăăă a ecoului @Eugeniei55!!! Așa că nu-mi rămâne decât să aștept dimineața pentru a-i zice câte ceva de dulce doamnei sus-numite.
În ceea ce te privește, abia aștept să îți furnizez detalii și ponturi dacă plănuiești să dai o fugă pe la prietenii scoțieni. Crede-mă, dacă te hotărăști și te duci, nu cred că-ți va părea rău.
Mulțumesc încă o dată pentru tot. Să ne citim și continuare!
@ariciu -
Draga colega Erizo.
Multumesc frumos pentru super oferta pe care ai scos-o pe piata, personalizata special pentru mine, prietenii (scotieni) stiu de ce, un doi in unu (si detalii si ponturi) foarte atractiv acum de Black Friday . Da sper ca e valabila si dupa, nu?
Vei suferi un atac (nu de panica... al meu normal) mai in apropierea evenimentului, daca va fi sa aiba loc, ca deocamdata nici nu a fost pus pe ordinea de zi a CF.
Thx again.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2018 Castelul Eilean Donan, cel mai romantic din Scotia — scris în 19.08.18 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Jun.2018 Castelul Dunrobin, bijuteria Highlands-ului — scris în 17.08.18 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Jun.2018 Castelul Balmoral, paradisul din Highlands — scris în 05.08.18 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Aug.2017 Ruta NC500 - o călătorie incredibilă prin Highlands-ul scoțian — scris în 13.12.17 de Aurici din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jul.2017 Edinburgh - Glenmoriston / Dalchreichart, ziua intai — scris în 28.07.17 de ovi4x4 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2017 Excursie pe un tărâm plin de magie (IV) — scris în 24.04.20 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Jun.2017 Excursie pe un tărâm plin de magie (I) — scris în 19.04.20 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ