Castelul Balmoral, paradisul din Highlands

TIPĂREȘTE

Am pornit de la Lunan Bay catre Castelul Balmoral, situat la 60 de mile, in Deeside, Aberdeenshire, resedinta regala deseori descrisa drept "cel mai frumos loc de pe pămant" si adesea mentionata drept casa favorita a Reginei. Castelul Balmoral nu este o proprietate a Coroanei, ca multe din resedintele oficiale ale monarhului, pentru ca a fost cumparat de printul Albert ca proprietate personala.

La sfarsitul fiecarei veri, regina Elisabeta a II-a face pelerinajul sau anual spre Scotia pentru o vacanta de mai multe saptamani la Castelul Balmoral, impreuna cu sotul sau, printul Filip.

De-a lungul verii, o mare parte din familia regala, inclusiv Charles, Camilla, William si Kate, se alatura Printului Philip pentru "pauza anuala de vara". Tot aici, in 1997, regina Elisabeta a II-a a fost anuntata de moartea printesei Diana.

Inainte de a povesti despre ceea ce am vazut si mi-a placut, m-am oprit asupra istoricului acestui castel, cu povestile sale romantate. Designul actual de la Balmoral a ramas in mare masura neschimbat de la anii 1850, dupa cum reiese din prima editie a unei harti din 1868. Exista referiri la gradinarul peisagist James Beattie si la artistul James Giles care l-au asistat pe printul Albert in proiectarea terenului. Numele Balmoral este asociat cu regina Victoria, iar actualul castel, gradinile si multe din paduri se datoreaza dezvoltarii lor de catre regina Victoria si printul consort.

Cu toate acestea, inaintea acestuia a existat un alt castel, cunoscut sub numele de "Bouchmorale", conform inscrisurilor care dateaza din 1451, construit aici de familia Gordon la inceputul anilor 1400. Familia Gordon si-a pastrat interesul pentru Balmoral pana in 1662, dupa care proprietatea a fost detinuta de Farquharsons din Inverey. A fost cumparata in 1798 de catre James Duff, al doilea conte din Fife si in 1830, castelul a fost inchiriat lui Sir Robert Gordon, cel de-al cincilea fiu al celui de-al treilea conte din Aberdeen, care a intreprins o extindere majora a castelului. Sir Robert a demolat cea mai mare parte a cladirii, reconstruindu-l ca un mic castel in stilul baronial scotian.

Regina Victoria si printul Albert au facut prima lor vizita in Scotia, locuind la Edinburgh si la castelul Taymouth, in 1842, cand au inceput cautarea unui loc potrivit pentru o locuinta personala. Dupa o vizita foarte umeda in vestul Scotiei, medicul reginei, Sir James Clark, a recomandat climatul de la Deeside, unde fiul sau fusese oaspete al lui Sir Robert Gordon.

In 1847, Sir Robert Gordon a murit brusc, iar printul Albert a inceput sa negocieze rapid preluarea perioadei ramase de 27 de ani de inchiriere, pastrand personalul si mobilierul. Cand cuplul regal a sosit la Balmoral in septembrie 1848, au fost fascinati de imprejurimi. Printul consort a aranjat curand sa cumpere proprietatea Balmoral, impreuna cu terenurile unei case vecine, numita Birkall, iar in 1852 regina Victoria si printul Albert au cumparat castelul in totalitate.

Un numar de cladiri au fost adaugate pentru a gazdui gospodaria, inclusiv o cladire care a servit ca sala temporara de bal si sala de mese. Au fost construite noi birouri si cabane si au fost facute multe imbunatatiri la gradini si cladiri imobiliare, dar in curand s-a hotarat ca acesta era prea mic pentru familia in crestere, angajand arhitectul William Smith din Aberdeen pentru a proiecta noul castel.

Constructia noului castel Balmoral al printului Albert a inceput in 1853, aproape de cladirea originala. Piatra de temelie a fost asezata pe 28 septembrie de regina.

Castelul este construit din granit, care a fost taiat cu precizie folosind utilajele moderne ale perioadei, dand o finisare mult mai fina cladirii. Noua casa regala a fost finalizata in 1856, iar in 1857 a fost facut un pod peste raul Dee. Castelul este impartit in doua blocuri principale aranjate in jurul unei curti. Camerele principale se afla in blocul din sud-vest, iar personalul ocupa celalalt bloc. Aceasta structura de stil baronial scotian este uneori descrisa ca fiind prea pedanta si ordonata, ca si printul insusi.

In 1861, ferma si cladirile principale au fost terminate, planurile fiind elaborate de catre printul Albert pentru o noua fabrica de lapte. Din pacate, el nu si-a vazut planurile finalizate pentru ca in luna decembrie a acelui an a murit de febra tifoida la castelul Windsor.

Regina Victoria, infranta la moartea sotului ei, a continuat ceea ce a inceput Albert si fabrica a fost finalizata anul urmator. In memoria printului Albert, regina a construit o piramida la un an dupa moartea acestuia, insa exista si numeroase alte statui si monumente amplasate pe acest domeniu, ridicate pentru a comemora evenimente importante din viata familiei regale, fantana memoriala a regelui Edward al VII-lea, un memorial al lui George V langa rau, fantana cu heruvim si statuile cerbilor si mistretilor de langa castel.

Odata cu trecerea anilor, regina Victoria a petrecut perioade lungi de timp la Balmoral in timpul verii si toamnei. Ea s-a apropiat de servitorul ei, John Brown, în timpul doliului pentru Albert, provocand barfe considerabile, existand zvonuri chiar ca acestia s-ar fi casatorit.

De-a lungul timpului, au fost ridicate alte case, inclusiv cabana de gradina pentru copiii sai, Baile-na-Coille pentru servitorul sau John Brown si cabana Karim pentru secretarul sau indian, Munshi Abdul Karim, care l-a inlocuit pe Brown, dupa moartea acestuia.

La 1,5 km de castel se afla Craigowan Lodge, o casa de piatra cu sapte dormitoare, mai rustica decat castelul, folosita adesea de Charles si Diana, in prezent, fiind folosita pentru oaspetii importanti si chiar de catre regina, atunci cand viziteaza Balmoral in perioada deschisa publicului.

In necrologul lui Michael Andreevich Romanov, cel mai inalt membru al familiei imperiale ruse, in momentul decesului sau din 2008, s-a remarcat ca familia sa a petrecut cea mai mare parte a celui de-al doilea razboi mondial la Craigowan Lodge.

Regina Victoria a murit in 1901, iar generatiile succesive ale familiei regale au continuat sa viziteze Balmoral in fiecare toamna. Regele George V a mostenit Balmoral cand a devenit rege in 1910. El nu a putut sa viziteze Balmoral in timpul primului razboi mondial (1914-1918), dar a revenit pentru vizitele de toamna dupa aceea.

In 1937, regele George al VI-lea si regina Elizabeth au venit la Balmoral si au devenit mai interesati de castel si de proprietate mai mult decat oricine din vremea reginei Victoria, bucurandu-se foarte mult de aceste locuri pana la moartea prematura a regelui in 1952.

In 1952, regina Elizabeta a II-a a venit la Balmoral impreuna cu Ducele de Edinburgh si impreuna cu familia lor continua sa se bucure de acest loc.

Castelul se viziteaza zilnic intre orele 10-17, cu exceptia perioadelor in care regina isi efectueaza vizita anuala. Ultima intrare este la ora 16.30, pretul unui bilet fiind 11,5 lire. Parcarea este gratuita si biletele se cumpara de la portile de intrare ale complexului Balmoral. De aici, se poate opta pentru o plimbare de 10 minute prin padure pentru a ajunge la castel sau se poate urca intr-un trenulet de transfer care te lasa exact la Balmoral Exhibition, locul de unde se ridica ghidul audio, inclus in pret, dar pentru care se aplica o taxa suplimentara de depozit de 5 lire, pe care o recuperezi la inapoierea ghidului.

Noi am optat pentru mersul pe jos, profitand de timpul senin, doar la intoarcere am folosit trenuletul. Am primit o mica harta, desi drumul este marcat clar si timp de aproximativ 2 ore am vizitat domeniul, ascultand informatiile ghidului audio.

Punctul de atractie pentru vizitatori este Sala de bal, cea mai mare camera de la Balmoral si singura camera deschisa publicului, in celelalte incaperi publicul neavand acces, deoarece sunt considerate camere private ale reginei. Aici sunt afisate mai multe picturi ale lui Edwin Landseer (un pictor englez specializat in peisaje si portrete din Highland) si Carl Haag (pictor bavarez al ducatului Saxe-Coburg si Gotha, care mai tarziu a devenit cetatean britanic naturalizat). De asemenea, afisate in sala de bal sunt statuile de argint ale lui John Boehm, portelanuri Minton China, artefacte, precum si fotografii ale familiei regale.

Sala de bal este probabil faimoasa si pentru ca aici are loc anual Ghillies Ball, inca din 1852 cand regina Victoria a vrut sa multumeasca servitorilor si altor membri ai personalului ei pentru serviciile prestate de acestia. Acest eveniment este si o oportunitate pentru slujitori de a socializa si chiar de a dansa cu regina si familia ei. In 2014, Ghillie Ball a fost amanat pentru o zi de catre regina Elisabeta pentru a permite votul asupra referendumului de independenta al Scotiei. Rezultatul final a fost un vot decisiv de 53% impotriva independentei.

Situata nu departe de castel, este Garden Cottage, pe care regina Victoria a folosit-o de multe ori dimineata pentru a lua micul dejun sau dupa-amiaza pentru a lucra la corespondenta de stat si pentru a-si scrie jurnalele. Casa originala din lemn a fost construita in 1863 si pana in 1894 ajunsese o ruina, structura actuala a fost construita cu piatra si lemn furnizat chiar de pe proprietate si a fost finalizata in 1895.

Nici aceasta nu se poate vizita, insa am patruns in interior cu privirea, descoperind cateva incaperi modeste, dormitoare si living (vezi fotografiile atasate).

Gradinile adiacente cabanei au fost initial plantate sub indrumarea printului Albert. Cativa ani mai tarziu, in timpul domniei regelui George al VI-lea, regina Maria a decorat gradina, care ii poarta numele, cu o fantana inconjurata partial de un zid de roca, poarta gradinii purtand monogramele regelui George si ale reginei Maria (GR & MR). Langa aceasta, ducele de Edinburgh a plantat o gradina mare de legume. Din ghidul audio am aflat ca cea mai mare provocare a personalului care se ocupa de gradinarit este sa se asigure ca legumele si florile sunt cele mai bune si pregatite pentru recoltare chiar inainte ca familia regala sa soseasca in prima saptamana a lunii august.

Pentu ca iubesc florile, nu am putut sa nu remarc Conservatory, o casa de sticla plina de flori frumoase, nu specii exotice, dar cu un colorit spectaculos.

De asemenea, daca esti amator, te poti bucura de un safari care te duce prin gradinile si parcurile amenajate in fata castelului, spre vechea ferma Estate si padurea de pin unde se poate vedea cocosul de munte, precum si o multime de alte animale salbatice precum cerbi, veverite. Poti participa la un tur de pescuit de luni pana sambata in lunile martie-iulie, raul Dee laudandu-se cu unul dintre cele mai bune stocuri de somon din Scotia.

Exista si posibilitatea inchirierii unor cabane de vacanta, de-a lungul anului, cu exceptia perioadei in care domeniul este vizitat de regina Elisabeta a II-a.

La Balmoral exhibition, de altfel locul in care ne-am intors pentru a returna ghidul audio, exista o expozitie cu haine traditionale scotiene sau specifice pentru vanatoare si pescuit precum si o colectie de masini folosite pe domeniu.

Acestea fiind spuse, am lasat in urma castelul Balmoral, cu impresionantul sau domeniu si peisajele fascinante, intelegand de ce este atat de iubit de familiile regale, numit de regina Victoria “my dear paradise in the Highlands”.

In zona, la circa 10 minute de mers cu masina, se gaseste Braemar castle, in traducere, dealurile lui Earl of Mar’’, care desi nu are stralucirea altor castele si spectaculozitatea castelelor regale, nu poate fi ratat. Castelul Braemar este amplasat in peisajul uimitor din Parcul National Cairngorms, in inima regiunii Highlands. Este deschis din aprilie pana in octombrie, intre orele 10-17, inchis in zilele de luni si marti, cu exceptia lunilor iulie si august, cand e deschis in fiecare zi. De asemenea, castelul este inchis în ziua adunarii Braemar. Pretul unui bilet este de 8 lire.

A fost construit in 1628 de contele de Mar, pe ramasitele unei cetati mai vechi. Castelul a fost capturat si ars de John Farquharson de la Inverey, ,,Colonelul Negru’’, care era un iacobit convins. A fost lasat in ruina pana in 1748, cand guvernul l-a cumparat si refacut, transformandu-l intr-un castel fortificat. Trupele au plecat in 1797, iar castelul a fost restaurat si reocupat de Farquharsons la inceputul secolului al XIX-lea. Regina Victoria a vizitat castelul atunci cand a participat la adunarea Braemar. Din 2006, castelul a fost inchiriat comunitatii locale si condus de o organizatie caritabila, fiind redeschis publicului in anul 2008.

Cladirea cu cinci etaje in forma de L are turnulete dispuse pe trei etaje. Castelul este inconjurat de ziduri dispuse in forma de stea, cu unghiuri ascuțite. Desi pare mic, in interior este destul de mare, cu o scara neobisnuita spiralata care duce la 3 etaje cu 12 camere mobilate reflectand istoria de 400 de ani a castelului ce include povestiri despre iacobiti, soldati, fantome si clanul Farquharson. O poveste spune ca Braemar este bantuit de fantoma unei tinere femei cu par blond, care s-ar fi aruncat si care apare numai celor care s-au casatorit recent. Un alt spirit care bantuie castelul este cel al lui John Farquharson de la Inverey.

Dupa vizita, am pornit catre oraselul Inverness, situat la 2 ore de mers cu masina,

la capatul nord-estic al Marelui Glen, o linie de cinci lacuri care se intinde de la Fort William in sud-vest si care a fost o importanta artera a comertului si traversarii prin masivul si inaccesibilul Highlands. Aici am vazut castelul Inverness, situat pe o stanca cu vedere la raul Ness. O fortificare a existat pe site-ul Castelului Inverness cel puțin din secolul al Xl-lea dH. A fost reconstruita intr-o cetate din secolul al XVIII-lea, cunoscuta sub numele de Fort George, dupa prima rebeliune iacobita si o suta de ani mai tarziu a fost transformata in structura stilului neo-norman vizibila astazi, din gresie rosie, construita de catre arhitectul William Burn. Astazi, ea gazduieste Sheriff Court din Inverness. Castelul in sine nu este in prezent deschis publicului, in aprilie 2017 a fost insa deschis publicului turnul nordic al castelului.

Astfel s-a finalizat o alta zi minunata, de aceasta data in Highlands-ul scotian.

---

VIZUALIZĂRI: 2216 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI