Piaţa Universităţii şi împrejurimile ei (I)

TIPĂREȘTE

În context

Astăzi vreau să vă scriu despre Piaţa Universităţii din Bucureşti şi clădirile importante din jurul ei, unele fiind monumente istorice.

Nu aduc în discuţie simbolistica legată de evenimentele din 21-22 decembrie 1989, mitingul non stop din aprilie- mai şi mineriada din 13-15 martie 1990, despre catre s-au scris pe AFA reviewuri în secţiunea ˝Filozofări mai puţin turistice ˝. Chiar eu eram în marea de oameni care au asistat la plecarea Ceauşeştilor cu elicopterul de pe acoperişul CC al PCR pe 22 dec. 89, apoi împreună cu întreaga familie mergeam la mitingurile non stop antiilesciene şi anti FSN din aprilie- mai 1990 şi mai târziu, am fost luată de braţ de doi securişti în civil care ar fi vrut să mă ducă la dubă pe 14 iunie dar văzându-mă în vârstă m-au lăsat. Am scris despre acestea cinci reviewuri spre sţiinţa userilor mai tineri, celor de 45-50 ani care nu au cunoscut starea de graţie care cuprinsese aproape întreaga populaţie în acea perioadă. Atunci credeam că o baghetă magică ne va schimba în totalitate viaţa. Uitasem cuvintele lui Caragiale ˝La vremuri noi, tot noi˝

După ce am coborât din troleibuz însoţită de o prietenă în dreptul Teatrului Naţional, vizita mea a început cu punctul central al Pieţii – statuia lui I. C. Brătianu, - şi am trecut prin faţa clădirilor care o mărginesc, în ordinea inversă acelor de ceasornic.

1. Piaţa Unversităţii este punctul central al Bucureştiului, ˝La grande croisee˝ (intersecţie) construită după modelul francez al baronului Hausmann care în a doua jumătate a sec. XIX în timpul împăratului Napoleon al III- lea a aplicat Parisului un plan urbanistic nou. Piaţa Universităţii denumită impropriu km. 0 al capitalei este intersecţia a două axe care secţionează oraşul: axa nord-sud şi axa est- vest. O bornă kilometrică marchează km zero al zonei libere de neocumunism. Din punct de vedere topografic adevăratul kilometru zero este în Piaţa Sf. Gheorghe, la câteva sute de metri de Piaţa Universităţii. Acolo pe un monument sub forma unei roze a vânturilor realizat în 1936 de arhitectul Octav Doicescu şi de sculptorul Baraski sunt distanţele până la principalele orase ale României. În realitate sunt două pieţe: Piaţa Universităţii la intersecţia celor două axe având ca figură centrală statuia lui I. C. Brăzianu şi Piaţa 21 Decembrie, creată în amintirea evenimentelor din 89 este în dreptul scuarului dintre Universitate şi Arhitectură, la arteziană.

Ca istorie, Piaţa Universităţii a fost trasată în 1857 odată cu construirea primului corp al Universităţii. Înainte de acest an, clădirile din jur, de ex. palatul Şuţu îşi întindea parcul cu păuni şi fazani până spre mănăstirea Sf. Sava (pe actuala esplanadă a statuilor). În adolescenţa şi în tinereţea mea prin cele două axe ale Pieţii treceau tramvaie iar trotoarele erau locul de plimbare al bucureştenilor. Întâlnirile dintre liceeni, fete şi băiaţi se făceau la ˝ceas˝ montat pe colţul Universităţii iar traversarea de pe un trotoar pe altul prin locuri nemarcate nu era o problemă datorită traficului mic de maşini şi tramvaie. Pe locul unde ulterior s-a construit Teatrul National erau dughene, terase cu mititei şi Circul de Stat la care în copilărie m-au dus părinţii. Prin anii ´60 circul a fost mutat pe actualul amplasament de pe Şos. Stefan cel Mare. Mi-aduc aminte şi de statuia lui I. C. Brătianu pe care o vedeam zilnic când mergeam la liceu cu tramvaiul şi pe care într-o dimineaţă (era în 1948) nu am mai zărit-o.

Transformarea Pieţii Universităţi (fostă Piaţa Brătianu) s-a făcut în trei etape despre care îmi amintesc perfect. În perioada 1948-1965, Gherghiu Dej a urmărit distrugerea oricărei urme a monarhiei (statui, embleme, nume de bulevarde); între 1965-1970 a început modernizarea Pieţii prin construirea Teatrului National şi a hotelului Intercontinental pe fostul Maidan al Primăriei. La cutremurul din 1977 a căzut blocul Dunărea, ocazie cu care după curăţarea terenului a fost ridicat un bloc comunist de tip dormitor. Atunci a fost demolată fără niciun motiv şi biserica Enei. S-a construit linia M2 cu staţie de metrou în Piaţa Universităţii şi pasajul subteran. Tot în această perioadă s-au scos liniile de tramvai şi Piaţa Universităţii a căpătat aproximativ aspectul de acum, mai puţin garajul subteran de peste 400 de locuri deschis în2012 şi noua statuie lui I. C. Brătianu care a fost pusă în rond în 2019. După 1990 s-a revenit la vechile denumiri ale bulevardelor respectiv din bul. 1848 în Bdul Brătianu, din bul. 6 martie în bul. Regina Elisabeta, din bdul. Republicii în bul. Regele Carol I. Din păcate clădirile monumentale din jurul acestei splendide Pieţe au zidurile murdărite de graffiti, bannere cu reclame cât casa acoperă faţadele, staţiile de troleibuz acoperă statuile de marmoră din faţa Universităţii, - pretutindeni vezi prostul gust, lipsa de o minimă cultură şi de respect.

2. Statuia lui Ion C. Brătianu a fost ridicată în 1903 în centrul Pieţii Universităţii în urma unei licitaţii câtigată de sculptorul Ernest Dubois în colaborare cu arhitectul Petre Antonescu. Ea a fost dedicată marelui om de stat, lider paşoptist, susţinător al lui Al. Ion Cuza, prim ministru între 1876-1888, fondator al Partidului Naţional Liberal. Pentru amplasarea statuii de mari dimensiuni a fost amenajată pentru prima oară Piaţa Universităţii la intersecţia bulevardeloer Carol (est) şi prelungire în bul Elisabeta (vest) cu bul. marelui politician Ion C Brătianu (sud) şi bul Gral. Gh. Magheru (nord). La data amplasării lui în noua piaţă, era cel mai mare şi valoros monument din România. Asezată pe un postament de piatră, la baza statuii sunt basoreliefuri cu personaje importante în politica epocii. Prinţul Carol a fost întâmpinat de I. C. Brătianu la venirea în ţară. Inscripţia ˝Prin mintea, prin inima și prin brațele noastre” a devenit devenit ulterior ˝Prin noi înşine˝ şi patru alegorii feminine reprezintă principalele calităţi ale omului de stat: Elocvența, Patriotismul, Independența și Curajul. Acest monument de mare valoare istorică şi artistică a fost profanat, demolat şi bronzul topit în 1948 de regimul comunist odată cu alte statui şi monumente, în dorinţa de a ne şterge istoria şi a crea ˝omul nou˝. Refacerea monumentului a fost făcută de sculptorul I. Stoicescu şi realizată în ateliere româneşti. Această nouă statuie a fost amplasată în locul iniţial într-un rond care reprezintă centrul Pieţii Universităţii. Inaugurarea ei a avut loc în nov. 2019 după 70 de ani de la demolarea primei statui

3. Crucile din Piaţa Universităţii sunt amplasate pe insula care desparte cele două sensuri de circulaţie de pe bul. Gral. Gh. Magheru în faţa unei laturi a Universităţii şi a Teatrului Naţional. Sunt patru cruci de piatră din care una mai înaltă are inscripţionat un text în memoria eroilor din 1989 care au schimbat regimul politic. În fiecare an ASCOR (Asociaţia studenţilor creştini ortodoxi din România) comemorează evenimentele în faţa acestei cruci de piatră. Crucile au fost aduse din lapidariul bisericii Stavropoleos şi de la Patriarhie. Cea mare a aparţinut tatălui domnitorului Ctin Brâncoveanu, cele mici au fost ale unor negustori. Astăzi ele simbolizează sacrificiul tinerilor în dec. 89. Dealungul celor 32 de ani care au trecut de atunci, au mai fost instalate cruci de lemn sau metal care ulterior au dispărut. Interesantă a fost cea adusă de tinerii basarabeni în 1992 care au venit pe jos sute de kilometri de la Chişinău, dorind să trezească conştiinţa naţională a populaţiei României în privinţa unirii Rep. Moldova cu patria mamă. Crucea a dispărut în 2017 fiind vandalizată şi rămânâdu-i doar postamentul. Dealtfel şi monumentul dedicat lui Cristian Paţurcă, a fost distrus în 2016. Paţurcă a fost autorul Imnului Golanilor şi a murit tânăr de tuberculoză în 2011. Monumentul a fost ridicat în faţa Teatrului Naţional. Făcând turul Pieţii Universităţii am mai văzut o cruce de metal, ascunsă privirilor, sprijinită de o bancă, alături fiind un coş de gunoi în scuarul din faţa havuzului de la Arhitectură, pe care scrie ˝ Eroilor luptători anticomunişti ˝ şi ˝România˝. Nu ştiu dacă a fost salvată de distrugere după amplasare în insula crucilor sau nici nu a fost instalată. La toate sesizările şi reclamaţiile făcute, poliţia şi procuratuta nu au găsit vinovaţii. În 2015 senatorul Sorin Ilieşiu a propus un proiect în care se prevedea amplasarea în Piaţa Universităţii a unei cruci înalte de 25 m luminată zi şi noapte de beculeţe, ca semn de recunoştinţă pentru martirii comunismului. Proiectul nu a fost aprobat din cauza greutăţii monumentului sub care nu ar fi rezistat planseul subţire de deasupra metroului, parcarea şi pasajul subteran.

4. Teatrul National Primele încercări de a fonda un teatru naţional au fost făcute în 1836 de soc. Filarmonica înfiinţată de I. Heliade Rădulescu, urmând ca cheltuiala să fie suportată de la buget. Locul atribuit a fost pe Podul Mogoşoaiei, astăzi Calea Victoriei. Acolo a funcţionat din 1852 până în 26 aug. 1944 când a fost distrus de bombardamentele armatei germane care au greşit ţinta: Palatul Telefoanelor aflat alături. Scolăriţă fiind, părinţii m-au dus să văd la Teatrul National Însir´te mărgărite de Victor Eftimiu. De piesă nu mai îmi aduc aminte ci numai de cortina de catifea vişinie brodată cu fir de aur. Pe locul unde a fost Teatrul Naţional s-a ridicat hotelul Novotel.

Actuala clădire a Teatrului National din Piaţa Universităţii a fost construită în perioada 1964-1973, arhitecţi fiind o echipă condusă de Horia Maicu şi inginer constructor Al. Cişmigiu Iniţial a avut trei săli:Sala Mare, Sala Mică şi Sala Atelier. Din incendiul care a avut loc în anii 70 au fost salvate două tapiserii enorme, de mare valoare care sunt expuse şi astăzi în holul teatrului. La terminarea clădirii faţada a rămas doar în cărămidă aparentă din cauză că Ceauşescu nu era de accord cu proiectele de finisaj prezentate, printre care o frescă reprezentând istoria teatrului românesc. În 1983 la cererea expresă a lui, clădirea a fost remodelată interior şi exterior şi de pe acoperiş s-a scos pălăria de beton, simbolizând-o pe cea purtată de Ion Luca Caragiale. Capacitatea sălilor a fost mărită prin îndesirea scaunelor, s-au creat spaţii interioare pentru expoziţii, terasa de pe acoperiş şi cafeneaua Lăptăria lui Enache. Faţada a rămas însă nemodificată în cărămidă aparentă. În 2012 s-a consolidat teatrul, a fost înlocuită faţada grea cu una uşoară, a fost ridicat gradul de rezistenţă la seisme, s-au construit noi săli de teatru care au ajuns la opt, mărindu-se numărul de locuri de la 1720 la 2880. Sala Mare cu o capacitate de 940 locuri a fost denumită în 2021 Sala Ion Caramitru şi este una din cele mai moderne şi dotate săli de teatru din Europa. Întreaga lucrare a costat 63 mil. eu şi a fost finanţată parţial din fonduri europene. Inaugurarea a avut loc în 2014.

Pe esplanada din faţa TNB se află Căruţa cu Paiaţe, un grup statuar din bronz patinat realizat de sculptorul Ion Bolborea. Este compus din 16 personaje din piesele lui I. L. Caragiale. Sculpturile au peste 4 m înălţime şi cântăreste 25 t. Figurile personajelor sunt ale marilor actori care l-au interpretat pe Caragiale: Lucia Sturza Bulandra, Al. Giugaru, Dem. Rădulescu, Ctin Tănase, Gr Vasiliu Birlic, Radu Beligan, etc...

5. Hotel Intercontinental Clădirea, cu 22 de etaje şi o înălţime de 90m (după alte surse 77 m), a fost construită în anii 1968-1970 după planurile unui colectiv de arhitecţi conduşi de Dinu Hariton. Până s-a construit Casa Poporului a fost a doua clădire ca înălţime din ţară (după Casa Scânteii) A devenit hotel de 5 stele, încadrare pe care şi-o menţine şi astăzi, făcând parte din lanţul Intercontinental Hotels Group, cu denumirea oficială Grand Hotel Bucharest...

˝Primele 3 niveluri cuprind spații largi publice, urmând corpul central al turnului modulat pentru spații de cazare pe 17 niveluri, restaurantul și piscina, precum și coronamentul. În numerotarea nivelurilor lipsește cel considerat a fi cu ghinion, respectiv numărul 13. Braseria Corso are vedere la bulevardul Bălcescu și oferă mese pe tot parcursul zilei. Barul cu pian Intermezzo situat în hol asigură băuturi calde și diverse cocktailuri. Clubul de sănătate al hotelului Grand Hotel Bucharest este amplasat la etajul 22. Are vedere pitorească la oraș și oferă o sală de fitness, o piscină interioară încălzită, o saună și o baie de aburi.

La etajul al 19-lea, se află Apartamentul Imperial, devenit cunoscut în 1979 când în acest apartament s-au filmat scene pentru filmul Nea Mărin miliardar. Apartamentul cu o suprafață de 240 mp dispune de două dormitoare și oferă o vizibilitate unică spre Piața Universității. Mobila ce utilează acest apartament este albă din lemn de nuc, poleită cu aur și obiecte de iluminat din sticlă de Murano˝

Am fost o singură dată invitaţi la o aniversare prin anii 80 la o braserie de la etajul 3 dar cum pe atunci nu aveam cultura fotografiatului, ţin minte doar că a fost frumos, elegant şi atât.

- va continua-

Ae fi un loc superb dacă nu ar fi încărcat cu kitchuri, bannere şi grafitti pe clădirile monumente istorice. Nota 100% i-o dau pentru cum a fost proiectată şi pentru ce simbolizează

Nu poti despărţi Piaţa Universirtăţii de istoria ultimilor 150 de ani: monarhie, comunism, democraţie şi modernizare

---

VIZUALIZĂRI: 441 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI