GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Despre împrejurimile Avrigului - Săcădate
Un ardelean intră în magazin ca să cumpere un termos. Vânzătoarea îi arată unul:
- Uite bade termosul ăsta e foarte bun, vara ține ceaiul rece, iar iarna cald.
Ardeleanul se scarpină după ureche, nedumerit
- Apăi de, cucoană, dacă zici că-i bun, iaca l-oi lua. Da lămurește-mă și pe mine, de unde dracu știe termosu ăsta când îi vară și când îi iarnă? ...
Nu era nici vara nici iarna așa că m-am dus fără termos la Săcădate. Străbat în această perioadă o criză, se numește criza lipsei de timp liber. Dacă în cursul săptămânii nici vorbă de timp liber (iar de la ultima vacanță au trecut 4 luni) duminică mai reușesc câteva ore să vizitez ceva. Zona Avrigului fiind aproape de locul unde îmi petrec de regulă un weekend ciuntit (maxim 24 ore) a venit și rândul satului Săcădate nevăzut de mine până acum. Adevărul este că acest sat m-a impresionat iar vizita mea o voi povesti în următoarele rânduri.
Săcădate este foarte accesibil și ușor de găsit. Pe drumul Brașov-Sibiu DN1 înainte de ajunge la sensul giratoriu de la care se poate accesa orașul Avrig se face la dreapta DJ104G. Drumul traversează un baraj de peste răul Olt după care se observă satul. Continuând drumul pe acest DJ104G vom traversa un alt sat cu numele de Nucet după care vom ajunge direct în Cornățel făcând parte din Țara Hârtibaciului.
În sat vom intersecta DJ104F cu ajutorul câruia vom ajunge la Bradu spre stânga și la Glâmboaca spre dreapta ambele localități aflându-se pe malul Oltului. Din Sibiu se vor circula 29 km. Din locul unde îmi petrec weekendurile am făcut 18 km deci 36 dus-întors. De la intersecție cu DN1 se vor circula 3 km.
Ziua vizitei nu a fost cea mai fericită din punct de vedere meteo de și lipsea ploaia a fost suficient de înnorat cât să nu se mai vadă lanțul muntos Făgăraș de altfel un fundal deosebit la orice fotografie realizată în zonă.
Săcădate având o istorie de 638 de ani obligatoriu trebuie să povestesc câte ceva despre acesta.
În anul 1380 Săcădate făcea parte din Scaunul Sibiului iar acest lucru este menționat în documente. Localitatea nu a scăpat nici de invazia tătarilor și turcilor.
În 1494 apar și maghiarii în sat acest lucru atestat atât documentar cât și prin biserica evanghelică fortificată care a fost atât săsească cât și maghiară. În perioada respectivă existând o graniță în apropiere (Turnu-Roșu din Valea Oltului) mulți dintre locuitorii satului au avut meseria de grănicer. Atât de aproape de graniță localitatea a avut parte de multe evenimente mai mult sau mai puțin dorite cert este faptul că a exista o conviețuire între etnicii sași, maghiari și români. Moștenirea culturală de la toți aceștia? Să zicem că este bogată și dacă în urmă cu vreo zece ani promovarea turistică și culturală a fost zero, în pezent există acesta.
Geografie și demografie
Săcădate se află la poalele munților Făgăraș aproape de malul râului și barajului Olt de la Avrig la o altitudine deasupra mării de 420 m. În fundal se văd pe de o parte munții pe de altă parte o zonă dealuroasă cu sau fără păduri zona fiind totuși frumosă cu mult verde.
Recensământul din 2011 arăta 582 locuitori din care 454 români și 128 maghiari.
Am intrat în satul gospodar în care există cel puțin un gospodar fără pereche (https://ro-ro.facebook.com/tomitastanilagospodar/) și nu m-am oprit până nu am ajuns în centrul satului care bineînțeles este situat lângă biserica fortificată evanghelică maghiară. Aici găsim un fel de piață dar și intersecție principală (cu DJ104F spre alte sate la fel de simpatice) Volumul de mașini care circulă aici pe oră putem număra pe degetele la o singură mână, ce-i drept a fost duminică.
Biserica evanghelică maghiara Săcădate
Așa cum am povestit am parcat la nimereală fără a bloca vreo poartă și m-am îndreptat spre poarta lăcașului de cult fortificat. Spre mirarea mea poarta a fost DESCHISĂ. Scriu cu litere mari că la câte am vizitat în ultima perioadă toate erau încuiate și administratorul greu de găsit dacă nu chiar imposibil. Dar mi-am băgat repede pofta în cui deoarece intrarea în interiorul bisericii era blocată cu lacăt. Ca și bonus urcarea în turn era posibilă.
Biserica fortificată este foarte veche, la început în 1240 s-a început construcția unui lăcaș de cult în stil romanic, acest lucru observându-se și în prezent chiar dacă există numeroase elemente gotice și baroce. Am mai citit că în trecut biserica avea trei nave care s-au demolat ulterior și că se văd urmele acestora. Ei bine am urmărit acest aspect la fața locului și m-am bucurat când am descoperit unde au fost navele laterale. Deci nu am reușit să observ interiorul dar am descoperit intrarea în turn, acesta se află de la fațadă spre stânga. Pe lângă poarta laterală deschisă am găsit o ușă grilaj din fier deschisă și un întrerupător pentru lumină, fără acesta este beznă totală și îți poți rupe câte un os dacă cazi de pe scările de lemn spre turn. Urcând până sus am dat de clopote m-am ferit să nu le lovesc sau să le trag și m-am uitat/făcut fotografii pe fiecare din cele 4 ferestre găsite aici. Se poate vedea panorama munților Făgăraș (nu și cazul meu, era înnorat) Oltul, tot satul și împrejurimile sale.
Biserica fortificată dotată cu niște contraforturi interesante este amplasată într-o grădină imensă. M-am deplasat în această grădină până la un monument aflat în apropierea fortificației. Este un fel de monument/obelisc al eroilor maghiari din primul război mondial. În afară de acesta mai există unul în sat.
Biserica ortodoxă din sat
De la piața care se află în fața bisericii evanghelice se va circula în continuare pe DJ104G pănă la intersecția unde la dreapta se află Căminul Cultural din sat iar la stânga Monumentul Eroilor (dezvelit în 1932, înscriși eroi din primul război mondial). Se va vira la stânga iar după aproximativ 500 m ne aflăm în fața Bisericii Botezul Domnului. Citind despre acesta mi-a trezit interesul pictura din interior dar mi-am băgat din nou pofta-n cui cum se spune reușind să admir doar două picturi în exterior. Mai exact poarta a fost descuiată dar interiorul neaccesibil. Tipic pentru orice monument din România, dar nu mai comentez.
Biserica a fost construită în 1794 s-a completat cu turnul văzut în prezent abia în 1913.
Biserica greco-catolică a fost construită în 1733 și poartă hramul Sfintei Treimi. De la intersecția cu monumentul eroilor se mai circulă 300 m și am ajuns acolo. Este o biserică simplă cu o singură navă și turn clopotniță aflată în mijlocul unei grădini. Bineînțeles că nici aici nu am reușit să intru fiind chiar și poarta încuiată.
Casa Albastră
În centrul satului acolo unde am parcat pentru a putea vizita biserica evanghelică am remarcat o clădire tradițională vopsită în albastru turcoaz. Neștiind despre ce este vorba am aflat că mă aflu în fața unui muzeu intitulat Vatra Satului Săcădate. Casa a fost construită în 1826 renovat și transformat în acest an în muzeu de către asociația cu același nume. Asociația spune:
„Proiectul acesta s-a născut odată cu asociația noastră, acum trei ani. Această clădire era pe cale de a se prăbuși așa că am hotărât să o reabilităm folosind tehnicile, materialele și simbolistica specifice acelei perioade și să reconstituim o gospodărie țărănească specifică, cu tot ce avea un țăran român. A fost o muncă grea dar am fost bucuroși că tinerii satului au răspuns pozitiv chemării noastre și au făcut voluntariat. Împreună cu ei și cu sprijinul material al oamenilor, al instituțiilor private și al primăriei, am reușit să reabilităm clădirea. Sperăm că va avea și un impact turistic important”
Nu știu în ce condiții se poate vizita acum în octombrie era încuiat cu lacăt chiar dacă era duminică. Probabil există un sezon pentru vizite.
Pentru pescari
În drum spre Săcădate am traversat barajul de peste Olt. La stânga în aval pe mal am observat pescari cu sau fără cort venit la un picnic combinat cu o partidă de pescuit. La dreapta amonte pe lacul de acumulare am observat alți pescari la un alt fel de picinic în barcă. Speciile de pești care se pot prinde aici sînt biban, caras, clean, crap, fitofag, ghiborș, plătică, roșioară, șalău, știucă, somn, avat.
Tradiții în Săcădate
În unele localități se păstrează încă obiceiuri vechi legate de anumite sărbători religioase. În Săcădate în fiecare an are loc Sărbătoarea Cocoșului. evenimentul are loc în a doua zi a paștelui catolic. Redau aici modalitatea de desfășurare a evenimentului:
Considerat un ritual pâgăn, obiceiul lovirii cocoşului de la Săcădate este o sărbătoare incitantă.
Se petrece a doua zi de Paştele catolic, când feciorii se trezesc de dimineaţă pentru a le putea uda cu apă de izvor pe toate fecioarele satului, care îi aşteaptă gătite în straiele populare spectaculoase, în faţa porţii deschise. Ceata este însoţiă de orchestra alcătuită din muzicienii comunităţii, deoarece în timp ce se împarte cozonacul, pălinca şi ouăle colorate fetele trebuie dansate.
La ora 12.00 satul se adună la biserică pentru a participa la liturghie, după care rămân în centrul satului unde, cu pene roşii şi cât mai ţanţos, apare vedeta evenimentului, cocoşul, care va porni cu parada spre locul ritualului pe câmp. Acolo este legat cu o sfoară de un ciot iar tinerii încep o horă la o sută de paşi distanţă. Pe rând fiecare fecior părăseşte dansul pentru a aţâţa cocoşul cu un par, ca simbol de pedeapsă pentru trădarea comisă cu mulţi ani în urmă, când a dat de gol comunitatea ascunsă în faţa năvălitorilor.
La un moment dat cel mai în vârstă fecior doboară cocoşul şi aruncă parul, moment în care băieţii se desprind din horă şi aleargă către salcămul prestabilit. Primul ajuns va fi purtat pe sus şi recunoscut drept „primul fecior al satului” până la următoarea sărbătoare. Cocoşul este gătit în tocană şi împărţit comunităţii adunate la festinul de seară.
Manifestarea organizată an de an în satul de pa malul Oltului de maghiarii evanghelici este una pestriţă din punct de vedere cultural şi etnic, rezultat al convieţuirii şi al schimbului de valori, de tradiţii şi simboluri între comunităţile româneşti, săseşti şi ungureşti.
Trimis de AZE in 23.10.18 23:11:22
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în AVRIG.
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (AZE); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@AZE: Ei, iaca, io am scos din termos un frumos SB, Augustetea Voastra!
Sper ca nu v-am lovit prea tare, ca pe cocos!
Ei, las' ca-ti revii tu!
Interesantă localitate, iar pozele sunt superbe.
Cum să nu votezi așa ordine și curățenie!
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@Zoazore: Mulțumesc.
Cât despre cocoș-locul lui e în tocană, nu-i așa?
@mihaelavoicu: Mulțumesc
Normal că este interesant, în trecut au trăit 3 etnii fiecare cu obiceiurile sale. În prezent sașii nu mai sînt, au plecat de mult, dar au rămas celălalte etnii.
Cât despre poze din cauza condițiilor meteo sînt sub așteptări, era loc de mai bine.
O zi bună vă doresc
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jan.2024 În vizită la Wili — scris în 03.01.24 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Nov.2023 Dimineața, la Avrig — scris în 17.11.23 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2023 Prin Parcurile tematice de lângă Avrig — scris în 14.11.23 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2023 Corabia piraților — scris în 01.09.23 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Apr.2023 Ferma de cerbi și ciute - zona Avrig — scris în 05.05.23 de EllaMiha din MIOVENI [AG] - RECOMANDĂ
- Oct.2022 La Avrig, pe urmele lui Samuel von Brukenthal — scris în 19.02.23 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2022 La pas prin Avrig — scris în 09.02.23 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ