Sebeșul de Jos și Sebeșul de Sus

TIPĂREȘTE

Cine a făcut hora în deal?

Mai bine toți în mormânt!

Cred că Samuel von Brukenthal se întoarce în mormânt auzind această poezie, dar nu am ce face atât Samuel cât și poezia face parte din istoria locurilor despre care voi povesti în următoarele rânduri.

Sebeșul de Jos și Sebeșul de Sus sînt două sate aflate la poalele munților Făgăraș Carpații Meridionali (vezi impresii) Dacă Sebeșul de Sus (45°39′10″N 24°21′19″E) și zona de munte dincolo de sat era frecventat de mine mai mult de pe vremea copilăriei, Sebeșul de Jos (45°39′1″N 24°20′11″E) este frecventat mai mult în prezent fiind o destinație de weekend nu numai pentru mine ci și pentru mulți turiști din Sibiu (în jur de 27-30 km distanță rutieră în ambele locații) sau alte zone din afara județului. Există și o haltă CFR la 3 km de ambele sate, se numește Halta Sebeș Olt. Ambele sate sînt accesibile și cu transportul în comun (microbuze în direcția Sibiu sau Avrig)

Pe scurt înainte să intru în detalii: Turiștii vin aici pentru recreere ori la excursii de o zi, ori camping, ori cazându-se la una din pensiunile din zonă. În afară de zona rurală deosebită și peisaje de munte se pot vizita cele două biserici ortodoxe din sate, Cascada Moașei și nu în ultimul rând se poate porni de aici într-o drumeție de o zi sau mai mult pe Creasta Munților Făgăraș. Să nu uităm nici de împrejurimi, de la mânăstiri până la palate, de la cabane de munte până la o partidă de pescuit pe Olt toate sînt accesibile turistului care se cazează aici.

Sebeșul de Sus

Sebeșul de Sus este satul cu mai mulți locuitori decât Sebeșul de Jos, 738 persoane arată un recensământ mai vechi. Satul aparține de comuna Racovița care nu se află departe de Avrig (vezi impresii despre Palatul Brukenthal ) Istoria satului începe în secolul 16, iar biserica istorică Sfinții Apostoli Petru și Pavel construită în stil bizantin în 1760 este bijuteria satului și în prezent. Satul este mai lung decât lat cam așa sînt satele de munte construite în văi. În trecut drumul era pietruit, în prezent asfaltat iar după sat direcția munte cât de cât amenajat. Spre ieșirea din sat direcția munte se observă pensiunile turistice dar și o mulțime de cabane private. Câteva amintiri din copilărie din anii 80 cu acest sat: magazinul sătesc în care erau de toate de la biciclete până la îmbrăcăminte doar alimente nu, oficiul poștal în care era și telefonul, o singura dată a trebuit să folosesc telefonul pentru a suna părinții din Sibiu (pentru prelungirea vacanței cu cortul) iar tanti de la poștă a făcut legătura cu Sibiul cu ajutorul unor aparate de epocă, cred că a dat și la manivelă dacă îmi aduc bine aminte. A treia amintire din acea perioadă, cumpăratul laptelui de bivol și de vacă direct de la particulari de acasă (în acea perioadă nu se găsea) era 9 lei laptele de vacă și 15 lei laptele de bivol, o beam așa nefiartă. Așa se vede satul de sus:

youtube

În prezent la ieșirea din sat pentru cei care merg să campeze există o taxă de salubrizare 5 sau 10 ron nu îmi aduc aminte exact. La întoarcere se poate arunca gunoiul la locul amenajat și marcat. După părăsirea zonei de pensiuni și cabane încep locurile de făcut grătarul sau de campare. Zona devine tot mai sălbatică și frumoasă Valea Moașei Sebeșului se numește (există și Valea Moașei Avrigului, valea vecină în direcția Bâlea). Înaintând în vale recunosc fostele locuri de campare chiar lângă râu. Locul preferat de campare încă din copilărie este ocupat acum de tabăra Școala în natură de foarte mulți ani. Aici se organizează cursuri de supraviețuire în natură pentru școlarii între clasele 3-5. În trecut se numea și Școala Bunicului, bunicul nefiind altcineva decât Iosif Derzsi un împătimit al muntelui care dorește să împărtășească din experiențele personale și altora. O singură dată am vorbit cu dânsul m-a luat în mașină cu ocazia unei drumeții.

Tot în această zonă am avut cele două întâlniri (din total 3 întâlniri) pașnice cu ursul, tot aici în această vale am dormit în aer liber (dimineața m-am trezit cu niște câini lângă mine care dormeau și ei) și tot aici m-am obișnuit cu băile reci în pârâul de munte cu apa de doar 11-12 grade, dar vara poate să crească până la 16-17 gr. Din sat până la capătul drumului forestier se fac cca. o oră pe jos sau 15 minute cu mașina. Se va parca aici. Din când în când se observă marcajul bulină roșie care ne duce până la cabana Suru situată la o altitudine de 1450 m dar nu înainte de a vizita Cascada Moașei superbă din două părți adică sînt două cascade una lângă alta estimând o înălțime de cca 16-18m. Zona este atât de sâlbatică îți poți imagina întâlnirea cu un urs în orice moment dar în vizitele mele (care nu mai știu câte au fost) nu am avut parte de așa ceva doar o capră neagră lângă apă.

În afară de calea de acces din vale spre Cabana Suru (bulină roșie) mai există poteca marcată cu triunghi roșu, după ieșirea din sat Sebeșul de Sus imediat la stănga se urmează indicatarul iar după un urcuș susținut sîntem pe Muchia Moașei (din stânga văii) de acolo în 2,5 ore sîntem la cabană. Din păcate pe cărarea spre cascadă s-a defrișat masiv pădurea și nu mai seamănă cu peisajul din copilărie.

Sebeșul de Jos

Satul Sebeșul de Jos face parte din comuna Turnu-Roșu. Despre comună și mânăstirea Turnu-Roșu am scris aici

Satul este la fel de lung dar trăiesc doar 588 locuitori. Istoria începe tot în secolul 16 iar în perioada respectivă tot poporul din sat și satele vecine (Sebeșul de Sus, Porcești (astăzi Turnu-Roșu), Racovița) lucra pe pământurile baronului Brukenthal, ducând un trai de subzistență. Până într-o zi de rusalii din 1784, când sătenii s-au săturat și au organizat o horă în semn de protest față de autoritățile timpului.

Hora de la Rusca

Evenimentul așteptat de săteni dar nu numai se organizează anual de Rusalii. Istoria ne spune că cei care au încins hora pe dealurile de la Rusca (deoarece așa se numește locul primei hore din 1784) au început ziua în biserica satului după care au ieșit aici să joace. În prezent se face la fel, după o slujbă în biserica Adormirea Maicii Domnului construită (pe același loc cu vechea biserică) în 1823 în stil brâncovenesc cu o singură navă+turn clopotniță, sătenii+invitații iasă pe platoul Rusca (căt un teren de fotbal iar lângă acesta există o scenă amenajată) Cântăreți și dansatori de muzică populară din toată țara vin aici iar spectacolul ține destul de mult cca 5-6 ore cu mici pauze. Lângă scenă unde spectatorii ori stau pe bănci ori pe iarbă în fiecare an este un târg în toată regula, în acest an în afară de tarabele cu souveniruri, alimente, bufet, terase, magazine de toate felurile chiar și îmbrăcăminte, s-a amenajat chiar și un mic parc de distracții cu carosel, mașinuțe, topogan gonflabil, trenuleț pe șine, etc.

youtube

Revenind la istoria satului m-am tot gândit de ce se numește strada principală Boștinarilor. După documentare am învățat că boștinarii sînt cei care prelucrează boștina un material rămas după apicultori după stoarcerea fagurelui de miere. Ceara rezultată este una curată care se poate folosi în prezent în industria de cosmetice. Mai larg despre această meserie veche a sebeșenilor aici

Având în vedere că pământul din zona nu este cel mai bun pentru agricultură în 1925 o sută de familii și-au schimbat domiciliul cu o zonă aproape de Timișoara unde au înființat localitatea Albina. Păstrând tradiția aceștia vin în fiecare an la Hora de la Rusca.

Chiar și în Sebeșul de Jos exista mormântul soldatului necunoscut. Este vorba despre un cimitir amenajat după primul război mondial unde s-au îngropat ostași anonimi căzuți în bătălia din 1916. Am găsit un articol aici

Alte atracții în afara căminului cultural, o clădire frumoasă și arhitectura satului cu căte o troiță pe străduțele înguste și peisaje frumoase nu mai sînt. Ar mai fi un monument ciudat pe dealul vestic al satului ca un obelisc un fel de turn gol pe dinăuntru. Nimeni nu știe din sat ce reprezintă.

La ieșire din sat nu se mai plătește nimic pentru campare, iar pe la sfărșit de săptămână este mai multă liniște decăt în valea vecină. Asta este și motivul pentru care a devenit destinație de weekend definitivă pentru noi de mai mulți ani. Nici potecă turistică nu mai există de aici, acestea se înfundă, după câteva încercări în care mi-am rupt haine și încălțăminte ca să ajung pe creastă am renunțat la acces folosind cel marcat din Turnu Roșu sau Sebeșul de Sus. La aproximativ o jumătate de oră de mers pe jos din sat mai găsim un fel de monument este un pod de piatră în formă de arc peste rău construit de către armata germană din timpul primului război mondial. Sub arc se văd numeroase stalagtite mici iar întâlnirea nr. 3 cu ursul aici am avut-o.

Încă un eveniment muzical tehno unic de această dată aici în vale a avut loc în apropierea podului de piatră Transylvania Calling în 2014 youtube. M-am distrat enorm când am auzit prețurile biletelor (multe sute de roni) și denumirea locurilor de campare de clasa 1 sau 2 sau vip (astea le-am aflat de pe saitul strain TC). Locurile de campare VIP au fost cele de lângă podul de piatră (și implicit mai aproape de scenă) Generatoare foarte silențioase asigurau curentul necesar iar ritmurile tehno cred că au alungat urșii și alte animale pe o rază de zeci de kmp. După festival cu sute (poate mii) de spectatori organizatorii au făcut o curățenie exemplară, tot souvenirul lăsat a fost amplasarea pe un dâmb unor pietre în formă de litere: Transylvania Calling. Alte evenimente în afară de cele relatate mai sus au fost Red Bull Romaniacs pe niște trasee foarte dure. Cam așa ceva: youtube

Împrejurimile de vizitat în afara munților Făgăraș: Mânăstirea Turnu-Roșu, Palatul Brukenthal, Poiana Neamțului de pe Valea Avrigului iar de acolo urcușul la Cabana Bârcaciu, și de ce nu o vizită la hobbiți poate? (impresii Castelul de lut aici) Iar după ce l-am necăjit pe WM cu atătea linkuri rog și acest clip la început, mulțumesc

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 3701 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI