Propunere nou logo de ţară: ROMANIA, land of RUINS!

TIPĂREȘTE

Iniţial aş fi vrut să scriu doar despre vreo 2 castele pe care le-am întâlnit pe drumurile (ceva mai puţin circulate) din Ardeal. Dar în afara faptului că am văzut aceste cetăţi, nu am reuşit să îmi extrag din suflet ENORMA dezamăgire de a le fi văzut!

Cum aşa, vă veţi întreba, probabil? Simplu! decât să le văd distruse (sau pe cale), aproape (sau chiar) imposibil de vizitat, poate era mai bine să fi trecut nepăsător şi indiferent pe lângă, sau chiar să nu le fi văzut defel...

Iar aceste dezamăgiri vin din păcate în continuarea altora, zilnice, când pe drumul spre casă de la serviciu, văd cum case de patrimoniu se degradează pe zi ce trece. Altele sunt incendiate spre a se putea demola şi construi mamuţi hidoşi în loc...

Sau vile, hoteluri, staţiuni întregi chiar ce se dărâmă cu fiece an şi nu numai că nimănui nu-i pasă, dar parcă se adună din ce în ce mai mulţi, asemeni vulturilor hoitari, să prade orice mai ar fi rămas...

Hai să încerc totuşi să vă arăt despre ce vorbesc:

1. Castelul Martinuzzi din Vinţu de Jos. Cum am ajuns acolo? Simplu, prin această comună din Alba trece drumul spre locul de baştină al scriitoarei revoluţionare Ana Blandiana, (care se cheamă - culmea! Blandiana) dar şi al bunicilor lui iubi. Iar noi amfostacolo zilele trecute la o nuntă din familie. Întâmplarea făcu să îl conducem noi, cu maşina, pe preotul din sat la locul unde s-a serbat şi s-a dănţuit după oficierea sfintei taine a cununiei. Pe drum, văd parcă atunci, pentru prima dată (deşi mai trecusem pe lângă de cel puţin 5-6 ori!) nişte ruine şi îl întreb: "Părinte, ce e cu ruinele astea? Ce castel a fost aici? " Bietul om, nu prea ştia nici el cu siguranţă, dar mi-a confirmat că e vorba despre ceva foarte vechi, cu rădăcini adânci în istorie... Asta n-a făcut decât să-mi sporească o dată în plus curiozitatea, aşa că, a doua zi, înainte să plec definitiv din zonă, am oprit acolo.

M-am înarmat cu curaj şi cu aparatul foto şi am început să 'vânez' imagini. Cam la o sută de metri de locul unde oprisem, am dat şi peste un panou explicativ!!! (vezi foto) Ceva mai desluşit acum asupra obiectivului în sine, mă strecor prin gardul de sârmă ghimpată ce-l înconjoară, ignorând avertizările unor localnici cum că ar fi câini răi pe acolo. Câini n-am găsit, dar în schimb erau urme clare de saivan recent folosit şi de sălaş de păstori! Asta în interiorul unui monument istoric!!!

Încerc să fac un rezumat al informaţiilor găsite ulterior pe net, despre acesta:

Castelul a fost construit pe o structură preexistentă (o mânăstire dominicană) de către György/Gheorghe Martinuzzi, guvernatorul Transilvaniei din acea vreme, pe la 1550. Acesta este la scurt timp ucis mişeleşte pentru a fi jefuit de o avere pe care la rândul său o luase cu japca de la nişte bieţi pescari localnici ce descoperiseră o comoară pe acele locuri. Castelul trece apoi în stăpânirea mai multora, printre care amintesc doar câteva nume mai sonore: familia Bathory, fam. Bethlem sau Aron Vodă Tiranul (ucis şi el tot aici). A fost de câteva ori preluat şi de către fiscul acelor vremuri, a fost şi ars pe la începutul celui de-al XVIII-lea veac de către turci...

Mă rog... toate detaliile şi ceva în plus veţi găsi făcând click aici, click aici şi click aici. În zonă circulă şi alte legende, despre fantome, despre ţărani prinşi şi schingiuiţi în beciuri pe vremea grofilor, dspre amanţii Mariei Thereza ucişi aici... (click aici) Castelul dela Bran ar fi copil mic pe lângă acesta, dacă ar avea cine să-l repună măcar puţin pe linia de plutire, într-un circuit de castele 'horror'. Dar nu numai.

2. Castelul Bethlen-Haller din Cetatea de Baltă. (click aici) Pe drumul dintre Alba-Iulia şi Târnăveni, în localitatea amintită, pe o culme de colină, vizibil de la mare distanţă vă va sări în ochi acest castel simetric, cu turnuri groase şi acoperişuri de castel din poveste (am aflat că reproduce corpul central al castelului Chambord din Franța). Drumul de acces către el este total 'invizibil' din şosea, întărindu-mi încă odată convingerea ca suntem varză la capitolul promovare. După 500 m mă hotărăsc să întorc maşina şi astfel revin şi intru pe un drumeag ce urcă spre poarta castelului. Acesta este la o primă vedere în condiţie bună, dar e înconjurat de un zid gros şi cu o poartă de stejar pe măsură. Ferecată, evident!

De ce? Simplu: e proprietate privată!!! şi nu vrea muşchii domnului patron să intre oricine acolo. Am făcut câteva poze de pe afară şi... am plecat! Nu înainte însă să aflu de la un nene ce a ieşit pentru câteva clipe din curte că făcând o programare la Jidvei (la Şefu'), pentru un grup mai mare, e posibil să se poată vizita... Halal!

În plus, stilul renovării şi intervenţiile din epoca 'de tristă amintire' când a fost sediu de GAS (ia mai 'gugăliţi' puţin, cei ce nu ştiţi ce-a fost asta!) îl fac să nu mai fie ce ar fi trebuit, ci un fel de kitsch arhaico-modern... Păcat!

pentru 2 poze din wiki, faceţi click aici şi click aici.

3. etc...

de aici încolo, ori voi mai adăuga eu în timp, ori mai puneţi şi voi, dragi colegi, ce credeţi că s-ar "încadra".

---

VIZUALIZĂRI: 3065 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI