Pacea albă a zăpezilor

TIPĂREȘTE

Drumul spre „Rusia Americană”

Aşa cum, cu siguranţă, visau pionierii români ai aerului, şcoliţi în Franţa, drumul aerian spre Paris face parte din cotidianul multor conaţionali. Astfel că, prima etapă a zborului meu spre Polul Nord, nu iese din coordonatele unei călătorii de interes particular sau de afaceri, în compania unor cetăţeni europeni.

Aeroportul Charles de Gaule, spre deosebire de cele din Amsterdam, Bruxelles sau Copenhaga, unde exclusivismul şi eleganţa parcă paralizează imaginaţia călătorului, are ceva din pulsul Oraşului Luminilor: un zumzet liniştitor, plin de note muzicale vesele şi o lume gata să îmbine creativitatea, comunicarea politicoasă cu un zâmbet ospitalier.

– Mergeţi din România chiar în Alaska, monsieur? O, la, la! Bon voyage! îmi urează o doamnă de la ghișeu.

Urc într-un Boeing uriaş cu iz american și un fond sonor mai monoton, dar familiar celor ancoraţi în cultura anglofonă.

Aici, devin eroul unei întâmplări oarecum neobișnuite pentru un călător ce străbate lumea cu gânduri pașnice și cu inima deschisă..cred că devin actorul unei vânători de infractori internaționali la vederea câtorva trupe antiteroriste ce se plimbă printre scaune și se opresc pentru a studia fizionomia fiecărui pasager așezat cuminte, la locul său..de la un microfon se aude o voce bărbătească: " Domnul Oliviera este rugat să se prezinte la punctul de check-in!"..în următoarea secundă, un domn cu vestă anti-glonț și cu fața plină de cicatrice, îmi șoptește la ureche: Sir, are you Mr. Oliviera?!

Mă întorc cu o replică normală: Este un control de rutină sau doar un exercițiu de prost gust?

Domnul anti-tero mă părăsește grăbit, fără vreo replică anume..e clar, poate am chiar față de spion.

În câteva minute constat cum, spre deosebire de suratele lor franceze, suple şi misterioase, stewardesele americane, mai viguroase şi mai voluntare, par călăuze sigure într-o călătorie atât de lungă.

– Ocupaţi-vă locul, sir. Good job! Să ştiţi că mai aveţi şapte ore de la Cincinnati până la Anchorage!

– Mulţumesc, madam. Va fi o reală plăcere...

Mă aleg doar cu un zâmbet sceptic.

Zborul peste Atlantic, formalităţile de vamă şi apropierea de Alaska (sau „Rusia Americană“, cum i se mai spune) te înscriu uşor pe o traiectorie nouă a destinului. Eşti atras ademenitor de lumea romanelor lui Jack London şi de imprevizibilul călătoriilor Căpitanului Cook. Îţi închipui un cerc sub-polar alb imaculat, înconjurat de toteme decorate în nuanţe de albastru sau roşu-sângeriu, copaci cu semne magice, în formă de linii negre întretăiate cu puncte în culori aprinse, igloo-uri cu eschimoşi în blănuri de urs, vraci, cu măşti hazlii, alungând Spiritul Negru, caiace ducând trupuri înfăşurate în cedru spre veşnicia apelor încremenite în albul fiordurilor.

Ca într-o poveste cu farmecele Marelui Şaman eschimoş, drumul spre Alaska îţi poate „prelungi” viaţa cu o zi: porneşti de acasă pe data de 1 august, la 7 dimineaţa, şi ajungi în Anchorage, capitala economică a Alaskăi, în aceeaşi zi, la 7 seara...bucuria este de scurtă durată – la întoarcere mergi în forţă aproape două zile pentru a reface diferenţa de 11 ore a fusului orar.

Pe măsură ce ne apropiem de împărăţia zăpezilor, mă cuprinde o nelinişte mistuitoare. Sunt copleşit de întrebări, deocamdată, fără răspuns: "Cum pot supravieţui eschimoşii într-un mediu atât de auster? Care sunt legile nescrise ale vieţii în acest colţ de lume şi cum privesc oamenii spre cer? Cum poate arăta o zi polară, în august? De ce se topesc, de fapt, gheţarii? Să nu nu fi ştiut proverbul eschimoş: Ţine-ţi prietenul aproape, iar duşmanul şi mai aproape?"

Senzaţia că te rupi, fie şi temporar, de un habitat sigur, cu reguli cât de cât conveţionale şi că eşti catapultat într-o arie geografică unde legea este dictată de frig, ursul polar, spiritele bune şi rele, dar şi dorinţa de a supravieţui, te răscoleşte şi te fascinează peste măsură.

Băştinaşii Aslaskăi – eschimoşii şi amerindienii – spun că nu poţi călca pe Marele Pământ dacă nu ştii să te bucuri de viaţă…

---

VIZUALIZĂRI: 1244 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI