Cheile Zakros - „Defileul Morților”

TIPĂREȘTE

De la cazarea din Myrtos, vezi impresii, am plecat în circuitul nostru cretan spre partea nordică a insulei până la Agios Nikolaos unde aveam cazare pentru 2 zile. Am făcut un ocol mai mare pe partea sudică și sud-estică pentru a vedea mai multe obiective, cel mai important fiind Cheile Zakros - „Defileul Morților” despre care nu am găsit nici o informație pe site-ul nostru.

Pe drum am oprit puțin în Ierapetra, sunt 15 kilometri, cel mai sudic oraș din Europa, cel mai „sărutat” loc de soare, cu foarte multe zile călduroase, fără ploi, este în partea de est a Cretei. De aici se fac zilnic mici croaziere la Insula Chrissi, loc bun de plajă și baie, cost 23 euro de persoană, reducere de 4 euro pentru seniori, cretandailycruises.com. Am plecat spre Makri Gialos, 25 kilometri, drumul merge de-a lungul Mării Libiei, drum puțin virajat ce ajunge în anumite locuri aproape de nivelul mării, foarte frumos. De aici continuăm pe drumul spre Sitia, nu foarte mult, se intră în Geo Parcul Sitia pentru a merge la Zakros și a vizita Defileul Morților Zakros, vezi site-ul sitia-geopark.gr/en/activ ... eoroute-10.aspx.

Am oprit și la satul venețian Etia, sat abandonat, refăcut cu fonduri europene, cu două frumoase biserici, una veche Biserica Sf. Ioan Teologul, una nouă Biserica Sf. Ecaterina și, lângă ele, Vila Venețiană De Mezzo. După înlăturarea venețienilor, conacul a fost folosit ca reședință a elitei turcești și s-a numit Seragi. Prin urmare taverna care se află acolo se numește Seragio, era închisă în acea perioadă.

Drumul este foarte bun, de curând refăcut, pe alocuri, drum îngust, virajat, se urcă și se coboară, ne obișnuisem deja cu drumurile cretane, am fost mai mult noi și mașinuța noastră..., din loc în loc câte un sat cretan se arăta priveliștilor. Prin sate mergeam cu prudență, drumul se îngusta, erau și curbe, ne obișnuisem, cretanii merg și ei la fel...

Am trecut de Zakros și am ajuns la Parking B Vallée Des Morts Zachros, chiar așa am scris pe Google Maps și am ajuns fără probleme, sunt circa 3 kilometri din centrul satului. Ne-am oprit în mica parcare, în dreapta ei era un drum nemodernizat pe care veneau niște turiști, acesta era drumul de întoarcere, am aflat mai târziu.

Noi am luat-o pe potecă, era puțin în stânga parcării, se coboară și se ajunge la o poartă de sârmă și la un gard protector pentru căprițe. Începem să coborâm, nu întâlnim nici un indicator, nu erau nici turiști, coborârea devine tot mai abruptă, ne gândeam dacă acesta este locul, deodată apare în fața ochilor canionul, grandios, acolo trebuia să ajungem... Jos se vede poteca și doi turiști ce o străbăteau, mici furnicuțe, ne-am dumirit și ajutați și de stânci am început să coborâm tot mai mult, la un moment dat apare pe o stâncă și o săgeată roșie ce ne indică pe unde să o luăm. Este cea mai grea porțiune a defileului, după care poteca merge lejer de-a lungul lui.

Am coborât și am ajuns la două indicatoare ce afișau distanțele până la Intrarea A din Zakros, 2 kilometri și aproape 3 kilometri până la ieșirea din canion la mare, Plaja Kato Zakros. Apare un indicator E4 Traseul european de drumeții și marcajul lui care ne-a însoțit tot drumul, este ultima lui porțiune din Creta, pe E4 mai mersesem la Loutro, vezi impresii.

Am vrut să văd acest canion cu o denumire incitantă, inițial am crezut că aici au murit oameni, Creta fiind o puternică redută antiotomană și antifascistă, nici vorbă!!... aici se aflau mai mult morminte minoice în grote săpate în stânci... și cum eu venisem pentru civilizația minoică nu puteam rata așa ceva!! Trebuie să fi fost o mare onoare pentru morți ca vechii minoici să își riște viața pentru a-i urca la locul lor de odihnă veșnică acolo sus în peșteri...

Am ales bine traseul plecând din Parcarea B, timp de mers prin canion maxim o oră, altfel mai iroseam încă o oră dacă veneam de la Parcarea A, resurse consumate inutil, pe care tot le-am consumat, dar să nu anticipez... Traseul merge de-a lungul canionului, lejer, poteca urcă și coboară puțin, ne-am întâlnit cu turiști ce se întorceau, sunt și zone cu verdeață, pomi mai mari sau mai mici, dar nu așa de falnici ca în Cheile Imbros, despre Cheile Samaria ce să mai spun, nu voi uita măreții chiparoși, o să scriu despre ele mai spre sfârșitul circuitului..., până atunci adaug pentru completare site-ul creti.co/blog/top-10-crete-gorges.

După circa 30 de minute începem să vedem grotele, eu eram cu ochii tot pe sus, bine că nu m-am împiedicat, sunt de o parte și de alta. Sus în dreapta se văd niște grote mari dar și trei tineri și un câine ce se odihneau, nu am urcat deși mi-aș fi dorit, erau niște tufișuri, ierburi uscate și țepoase, pietre destul de mari și eu nu aveam bocanci, eram cu adidași, greu de ajuns pentru noi acolo... Multe căprițe kri-kri erau cocoțate peste tot, aici le-am întâlnit cel mai mult, am găsit și apă... Defileul se lărgește spre ieșire și poteca ajunge la o mică parcare și la două indicatoare.

Până la Kato Zakros, mica stațiune de la mare, mai erau circa 900 de metri, drumul trecea și pe lângă Cimitirul minoic și Situl arheologic al palatului Kato Zakros. Aici am ratat plimbarea, trebuia să mergem la Kato Zakros și de acolo să luăm un taxi până la parcarea de unde plecasem, circa 15 - 20 euro. Aveam timp suficient pentru vizitare și hidratare la o terasă!

Am fost cam obosită, nici nu mi-am mai citit notițele de acasă și am mers pe părerea soțului, necunoscător al întregii excursii, companion și bun șofer însă, așa că am plecat pe indicatorul Old Road, drum de 5 kilometri nemodernizat, în urcare continuă, cu serpentine, ce trece la început și pe lângă mai multe case de vacanță, chiar pensiuni...

Tot urcând nu am mai regretat, se vede frumos marea, satul la care trebuia să ajungem, situl arheologic, șoseaua asfaltată ce duce la el, șerpuitoare și bine întreținută..., dar drumul nostru nemodernizat părea că nu se mai termină...

Atenție! La un moment dat după ce am tot urcat, am ajuns la un popas cu o bancă de odihnă și câteva puncte de belvedere. Trebuie mers spre dreapta mai mult, se iese din drum pentru a putea poza canionul de sus, ajunsesem practic deasupra lui. Dacă nu știi, ratezi și este păcat, tot ai ajuns acolo. A fost deosebit să vezi cât de sus eram, să poți poza canionul așa!! Tot de aici se vede și Zakros, undeva în depărtare... Am făcut cam o oră și 10 minute, drum întins cu câteva popasuri pentru pozare... După circa două ore și jumătate am ajuns în parcare, de pe drumul pe care îl văzusem la plecare, practic am făcut un circuit, pe jos prin defileu, cu revenire prin partea de sus a versantului vestic.

Mi-a plăcut acest defileu, mi s-a părut grandios, este deosebit prin grotele ce îl veghează de sus și unde în timpurile vechi minoicii își îngropau morții! Dacă la acest drum adăugați și mersul la Kato Zakros, circuitul este complet, merită! Mergeți acolo și nu veți regreta!

Plimbare de o oră și jumătate printr-un spectaculos defileu, parte a civilizației minoice... cu continuare spre Kato Zakros, este ultimul traseu pe E4 din Creta...

Kato Zakros, sat necosmetizat la Marea Libiei, site arheologic minoic, cu plaje...

De evitat perioada de arșiță...

Mediu natural deosebit, drumeție ușoară, deconectare, civilizație veche, de neratat!

---

VIZUALIZĂRI: 1695 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI