GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Vințu de Jos — comuna cu multe sate
Doi ardeleni tăiau lemne iarna pe un ger de crapă pietrele
- D-apoi vere, cum de nu ai luat șapca aia cu urechi?
- Apăi de când am avut „accidentul” nu o mai port...
- Ce accident? nu mi-ai povestit nimic...
- Apăi am fost tot așa la tăiat lemne, era frig, purtam șapca aia cu urechi, iar atunci când mi s-a oferit o pălincă n-am auzit...
Da, adevărat că io nu am accidente de astea că nu port șapcă cu urechi, dar sigur este faptul că am fost la Vințu de Jos, dar nu la tăiat lemne. Am dorit să vizitez această comună de lângă Alba-Iulia pe care am traversat-o în trecut doar cu trenul.
Fiind din nou într-o vizită la Alba-Iulia cu mama de această dată (am scris în trecut aici: vezi impresii, vezi impresii, vezi impresii), la drumul de întoarcere nemaifolosind DN1/E81 (A10 este încă în construcție în această zonă) la scurt timp după ce am ieșit din municipiu în direcția Sebeș-Alba am virat la dreapta pe DC 107C iar după aproximativ 3 km drum am intrat în comună.
De părăsit comuna am ieșit pe partea sud-vestică și am virat spre stânga pe DN7, iar după scurt timp am folosit nodul rutier de la Lancrăm-Sebeș pentru a accesa A1.
Ca și distanță rutieră, de la Alba-Iulia se va circula 15 km iar din Sebeș 10 km. În afară de calea rutieră avem și calea ferată stația CFR din Vințu de Jos fiind un important nod feroviar.
Sașii au fost cei care s-au stabilit aici, încă din anul 1235 locul nu a fost ales la întâmplare pe fost drum roman, lângă râul Mureș cu posibilitate de navigare pe această porțiune, cu drumul sării dotat cu vamă. Prima atestare documentară este din 1248 iar din 1370 Vințu de Jos (în trecut Vynch Inferiori, Wynch, Olwynch, Alsowincz, Alvincz și făcea parte din Pământul Crăiesc) are rang de târg.
În secolul XV Vințu de Jos a suferit datorită vizitei neprietenoase a turcilor și a bolii numtă pestă. După această perioadă Vințu de Jos și-a schimbat stăpânii și regimul pe bandă rulantă, aș dori să-i menționez pe Radu de la Afumați, Majláth István, Fráter Győrgy, Castaldo Battista, George Martinuzzi, Zsarnok Áron, Bethlen Gábor.
Comuna din județul Alba locuită de 4801 cetățeni (recensământ 2011) este alcătuită din foarte multe sate. Numele acestora este Vurpăr, Câmpu Gobii, Valea Vințului, Valea lui Mihai, Valea Gobili, Inuri, Laz, Câmpu Gobli, Ciocașu, Gura Cuțului, Hațegana, Crișeni, Dealu Ferului, Mătăcina, Mereteu, Poienița și Stăuni.
Reședința în sine Vințu de Jos are 3113 locuitori (2011) Coordonatele geografice sînt 45°59′34″N 23°29′8″E. Geografic se află pe malul râului Mureș la o altitudine de 283 m deasupra mării. Din punct de vedere demografic sînt în jur de 90-92 % români și tot atâția ortodocși.
Economic vorbind nu cred că locuitorii Vințului de Jos șomează în localitate în zonă funcționează numeroase firme atât românești cât și multinaționale, trebuie doar să vrei să muncești.
Și am ajuns și la capitolul turism. Vințu de Jos nu este cea mai cunoscută localitate din punct de vedere turism, dar asta nu înseamnă că nu avem ce vedea pe aici, dimpotrivă dacă vom combina vizita obiectivelor turistice cu o partidă de pescuit lângă râul Mureș și o vizită la Domeniile Martinuzzi unde ne putem caza sau servi masa în condiții excelente ne putem imagina chiar și un sejur scurt pe aici.
Ordinea în care am vizitat ceea ce a fost de văzut este: la intrare în localitate am făcut o oprire la Monumentul Eroilor, pe urmă am virat în centru la dreapta spre satul Vurpăr (DC 107A) dar nu înainte să vizitez bisericile ortodoxe și catolice, următoarea oprire a fost la ruinele castelului Martinuzzi, am tras cu ochiul pe urmă în grădina imensă a Domeniilor Martinuzzi, iar în spatele acestuia aproape de râul Mureș am vizitat biserica fortificată reformată.
După ce am trecut râul Mureș oprind însă pe pod să observ râul și numeroșii pescari de pe malul acestuia am vizitat biserica fortificată evanghelică din Vurpăr dar m-am deplasat și până la biserica ortodoxă.
Excursia făcută pe o vreme superbă de august m-a binedispus și după întoarecerea acasă mi-am zis că iată orice colț din România merită promovată.
Văzând clădirea în ruină mi-am zis: încă un monument se face una cu pământul. Nu arată prea bine și autoritățile ar putea face încă ceva pănă nu este prea târziu.
În acest loc în 1300 călugării dominicani au construit o mânăstire. După vizita turcilor în 1438 a fost nevoie de o reclădire ceea ce s-a și întâmplat doar că în 1534 viața monahală a luat sfârșit. Guvernatorul din Transilvania Győrgy Martinuzzi a extins și redecorat clădirea în stil renașcentist cu ajutorul arhitectului Domenico de BolognaCastelul a devenit chiar un fel de fortificație săpând canale în jurul acestuia irigate cu apă din râul Mureș.
Pe vremea principelul Bethleen Gabor alt proprietar al castelului din 1614 după Giovanii Battista și Andrei Bathory un alt arhitect angajat Giacomo Resti desena planurile unei viitoare fortificații cu ziduri de apărare, bastioane și alte accesorii necesare. Planul s-a materializat, din păcate nu se mai vede mare lucru în prezent.
1715 a fost anul în care Episcopia Romano Catolică din Transilvania a început să folosească castelul ca și reședință de vară. În perioada comunistă de după naționalizare (1948) clădirea a fost folosită ca depozit și fabrică. În anii 80 a început degradarea ireversibilă a clădirii prăbușindu-se porțiuni de zidărie. În anii 90 au început cercetărtile arheologice.
Castelul se poate vizita observând exteriorul și ruinele, nu prea aș recomanda să se plimbe între ziduri, poate cade o cărămidă sau piatră pe turist.
Pe partea cealaltă a drumului față în față cu fostul castel se află clădirea Horvath Inczedy construit în stil ecletic la sfârșitul secolului XIX. Spre deosebire de ruine aici găsim opusul, un resort de toată fumusețea cu un parc foarte îngrijit. Musafirii se pot caza la Hotel Cardinal un link aici:
https://domeniilemartinutzi.ro/
și beneficiază de condiții de 4 stele, nelipsind centrul spa, restaurantul iar pentru cei care au venit aici fără mașină vor putea închiria una. Locul fiind de vis se folosește și pentru diferite evenimente, bănuiesc cel mai des pentru sărbătorirea unei căsătorii. O simulare de cazare pe booking în acest moment pentru luna octombrie mi-a arătat 47 euro/noapte. Vedeți pozele atașate eu pot confirma exteriorul.De asemenea recomand vizionarea filmului de prezentare de pe saitul lor,linkul atașat.
Din cauza vegetației înalte aproape că nu se vede, noroc cu turnul roșiatic care se ridică deasupra. Despre acces nu comentez, am trecut pe lângă culisele domeniilor Martinuzzi aceștia fiind intrarea în bucătărie, depozit de descărcat marfa și rampă de gunoi, iar de acolo prin niște bălării înalte am ajuns până în fața monumentului. Se poate observa și din strada care înconjoară resortul zidul de incintă nefiind așa de înalt. Deci încă un monument care stă deocamdată în picioare dar primii pași spre degradare s-au făcut deja prin nepromovare, nepăsare.
Fosta biserică evanghelică s-a construit în secolul XIII cu zid de incintă în dotare pericolul vizitei turcilor și tătarilor existând pe acea vreme. Construcția a durat ceva ani de exemplu turnul datează doar din 1700. De asemenea biserica avea forma unei bazilici cu 3 nave, în prezent există doar nava principală. În timpul comunismului s-a folosit ca și depozit de mobilă. Vizita a avut loc în exterior fiind tot încuiat și nici nu am avut posibilitatea să întreb pe cineva de o vizită în interior.
Pentru acces se va face un mic ocol la stânga înainte de a ajunge la Castelul Martinuzzi. Pe drum am întâlnit clădirea poștei o clădire istorică dar mi-a venit să plâng văzând starea de degradare a acestuia.
Mânăstirea a fost ridicată în 1726 de către călugări franciscani din Bulgaria aceștia fugind de turci de pe meleagurile acestei țări. Biserica mânăstirii a fost construită tot de către franciscanii bulgari. Construcțiile au durat între anii 1726-1731, ultima renovare având loc în 1990. Eu am găsit complexul într-o stare bună și vizitabilă. În curte unde am mai observat o statuie frumoasă avea loc o tabără de vară găsind corturi, bănci și mese deasemenea un număr mare de tineret. Nu am întrebat de detalii și nu le pot împărtăși aici.
Nu departe de complexul franciscan putem observa o altă biserică istorică este lăcaș de cult ortodox purtând hramul Adormirea Maicii Domnului. Biserica s-a construit în anii 1700. Atât curtea cât și grădina mare în care se află am găsit-o îngrijită.
În imediata vecinătate a bisericii Adormirea Maicii Domnului vom găsi alta cu numele de Pogorârea Sfântului Duh, nu degeaba strada se numește Bisericii (eu aș recomanda Strada Bisericilor ca și denumire)
Monumentul Eroilor din Vințu de Jos se află într-un parc din apropierea primăriei. Pe placă scrie: Regatul româniei: În ziua de 9 iunie anul 1932 în al doilea an de domnie a Majestatei sale Regele Carol al II lea s-a pus piatra fundamentală a monumentului eroilor din comuna Vințu de Jos căzuți în marele războiu 1916-1921 La părăsirea localității am trecut și pe la gară acesta funcționând într-o clădire istorică și merită vizitată (nu neapărat ca și călător CFR) ce-i drept nu arată prea bine nici pe afară nici pe dinăuntru doar că face parte din istoria localității.
Satul Vurpăr aparține comunei Vințu de Jos. Pentru acces trebuie doar să trecem podul de peste râul Mureș. Drumul se numește 107A. Satul are conform ultim recensământ 485 locuitori și o atestare documentară din 1248. Primul monument observat încă din drumul de legătură este Biserica Reformată Calvină fortificată. A fost construit de sașii stabiliți aici în anii 1300-1350. La început a fost biserică catolică pe urmă a devenit reformată/evanghelică după numărul de atunci a enoriașilor, în prezent ruină. Eu am găsit-o mică, frumoasă, interesantă construită din piatră integral, cu acoperișul deteriorat și neaccesibil. Se află în curtea (sau între curțile) unor localnici. Nu ar trebui să fie acceptat așa ceva. Încă nu este târziu de a face ceva acolo.
În documente se mai scrie despre Cetatea Vurpăr. A fost construit în secolul XIII bănuiesc că pe dealul din spatele satului, că eu nu am fost acolo, nu există indicator nici nu știu pe unde trebuie s-o luăm. Ar fi nevoie și aici de ajutorul autorităților măcar cu un indicator.
Biserica ortodoxă din Vurpăr se accesează circulând mai departe pe drumul 107A. Lăcașul de cult se află pe deal lângă cimitir este compusă din navă principală plus turn clopotniță și nu am găsit date privind anul construcției.
După vizita descrisă mai sus susțin și recomand o vizită la Vințu de Jos mai ales turiștilor venind în orașul unirii (sau cei care vizitează/au un sejur în Alba Iulia) și care au ceva timp în plus.
Rog WM să atașeze, mulțumesc - youtube
Trimis de AZE in 30.09.18 22:39:45
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în ALBA IULIA.
1 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (AZE); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
1 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2019 Ruine în județul Alba - Vințu și Vurpăr (I) — scris în 04.10.19 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Mar.2018 Drumul vinului din Alba — scris în 17.05.18 de zlatna din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Mar.2018 Jidvei & fam. N — scris în 09.05.18 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Mar.2018 Ciugud, o comună aproape europeană — scris în 09.04.18 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Mar.2018 In vino veritas... Țara Vinului — scris în 30.03.18 de elviramvio din JUD. ILFOV - RECOMANDĂ
- Mar.2018 Țara vinurilor — scris în 28.03.18 de marimag din PIATRA-NEAMţ - RECOMANDĂ
- Mar.2018 Călător pe drumul vinului - Valea Târnavelor - Alba — scris în 23.03.18 de ANILU din BUCUREşTI - RECOMANDĂ