Poveste din inaltul cerului -parapanta in Nepal

TIPĂREȘTE

Am scris aceasta poveste acum vreo 5 luni, direct pe site, si dintr-o atingere de buton am pierdut tot intr-o clipita. Asa ca abia acum am gasit timp sa reiau...

In a treia zi de Pokhara, trezirea a fost una tirzie, intr-un soare splendid si cu Fish Tailul ce se vedea maret ca o holograma, in spatele peisajului din primplanul terasei hotelului.

Mergem sa luam micul dejun in acelasi loc simplu dar cu oameni daruiti si dedicati turistilor, dupa care Rami imi zice:

Sis, you come with me! Alex and your housband have a walk in Pokhara". Pentru cine nu treaduce la prima citire: Soro, tu vii cu mine si baietii tai vor face o plimbare in Pokhara! .

CEEEEEEE??? Se aude repede pe gura sotului. Da, Adri vine cu mine, asa cum i-am promis, va primi cadou din partea mea o plimbare cu parapanta. Voi mergeti si pierdeti timpul citeva ore ca sa va plimbati. Al meu s-a facut livid la fata!!! Pai cum asa? Drept e... ca si eu ma simteam putin incurcata. Dar... NU trebuia sa imi pese. Voiam sa imi traiesc momentul meu de fericire. Ma uit la ei cu oaresce mila si ii intreb: Vreti si voi? Hm... da! Ok, Rami, te rog, vorbeste cu cine trebuie si mai adauga doi natingi la aceasta experienta. In 2 minute de convorbire omul a rezolvat problema. Si cite 60 dolari de persoana. NA, ce sa le fac daca de acasa i-am tot intrebat si al meu cica nuuu, ca daca pica parapanta, merge cracanat toata viata...

Nu mai lungesc vorba si va spun ca Agentia cu "paragladine" (de la Paragliding... am facut eu un cuvint nou) era peste drum de a lui Rami. Ne lasa acolo, o doamna superprofi era la un calculator, nu stiu ce facea, cred ca descarca pozele celor ce zburasera deja. Luam putin loc, vine si ne aduce niste formulare... in limba engleza...completam si ultima intrebare era "pe cine doriti sa sunam in caz de accident? " Am trecut numele si numarul de telefon al mamaei, care nu stie o buche de engleza. Ma gindeam cu regret ca de ce nu l-am trecut pe al lu' fie-mea... dar era too late. Ne-a luat formularele completate si semnate, ne-a zis ca toate, dar absolut toate lucrurile sa le lasam in niste vestiare mici, pasapoarte, borsete, camere foto, sticla cu apa. Eu le-am dus la Rami in birou, doar am trecut strada. M-a mai incurajat o clipa, mi-a zis "Everithing will be ok, sis! " Omul asta va fi fratele meu pentru totdeauna.

Vine o masina, coboara 4 "extraterestri" imbracati in geci de piele... cu o mimica foaaarte relaxata, predau doamnei de la calculator niste cutiutie mici cu carduri, mai semneaza cite o hirtoaga... la mine incepe sa se instaleze frica. Nici un turist in afara de noi si cei 5 magnifici. Se uita in jur, unul bate din palme... Let's GO! Breee, asa pe nepregatite? Fara rugaciunea de dinainte???

Luata de valul adrenalieni, ma sui in microbuzelul ala micut si iau un loc. eu, fi-miu si sotul, plus vreo 4 instructori. Cum porneste microbuzul incep si cei 4 gangsteri (ca asa aveau mutra, prea erau relaxati si de pe alta lume...) incep sa se prezinte... Io sint cutarel, sint instructor de "zbor" si am X ani... fac aceast sport extrem de x ani...

Intreb si eu: Ati avut accidente?

Raspuns: Too many! (Destule!)

Gata, m-am relaxat. Astia sint de ai mei. 4 mai erau cum mai erau... cu moace nepaleze... dar era unul care poate juca oricind pe Sosia lui Smiley! acelasi par lungi si cirliontat, barbia un pic ridicata, putin neras... super misto! Ma gindeam sa imi pice mie ala...

Ajungem cu masina sus, sus, sus la munte suuuus... acolo-i si Iancu duuus! Ah, asta e din alt film. Ajungem unde fusesem cu o zi inainte la rasaritul de soare. La un moment dat masina opreste si ne dam jos. Urcam un povirnis abrupt de vreo 10 minute si ajungem in RAI! Raiul parapantelor. Erau zeci... sute... care isi luasera zborul si erau inaltate spre cer... care acum se dezlipeau de pamint, care erau asezate pe pamint pentru a fi inhamate la de-alde astia ca mine... natingi!

Niste femei localnice de virsta a doua (e inuman sa le zic batrine) carau cu spinarea parapantele pina la locul de decolare. eu deabia imi tineam limba in gura ca dadea sa atirne de la micul urcus si ele mergeau sprintene spre coama dealului.

Ajungem si noi printre cei ce isi desfaceau aripile imaginare spre cer. Ne ocupam o bucata de tarla si automat, fara drept de comentariu, ni se distribuie cite un magnific. Mie mi-a picat unul slabutel... lui fi-miu Smiley... M-am uitat cu oleaca de invidie la el si atit! Ne face instructajul dupa ce ne leaga tot felul de curele printre craci si pe la brate... Nu mai tin minte... Ni se dau casti. Am mea nu era buna... mi s-a adus alta... Credeti ca m-am mai gindit pe cite capete a stat? daca au avut paduchi sau alte mici vietuitoare, predecesorii mei?

Acum lectia de instruire in limba engleza: Mam, te tii bine de sforile astea, mergi, mergi, mergi cu picioarele si genunchii intinsi pina se termina dealul si cind zic eu, te asezi cu fundul in "cos". Ok? /OK!!! Ne dam doi citiva pasi in spate sa ne luam avint si il aud "GO, go, go, gooooo... si paf! Cade lighioana in cur, in cosarca. (adica io!)

Ce-ai facut cucoana? Nu ti-am zis io ca sa astepti comanda cind sa te asezi? / Maaa, tu esti n-ai minte? Nu vazusi ca s-a terminat dealul? Crezi ca io sint vreun Sfint care stie sa mearga si prin aer?

De la capat, alinierea! Stai, ca s-au incurcat sforile parapantei. Da-i si le descurca... el si cu un alt baiat... da-i cu ciorba de limba si carne de extremitati la congelator... asa banuiam eu ca vorbesc ei, ca nu li se mai odihnea limba. Dupa un timp: Atentie la mineeeee! GO, GO, GO, GO, GO!!! PUF si PAF! Iar cad in fund! Mi-era o rusineeeee. Ca ai mei erau deja in cer si io cu curul de pamint!

De la capat: asezat de sfori, ciorba de limba... carne la frigider si:Atentie, la mineeee! GO, GO, GO, GO!!! Si ce credeti? ca m-am dezlipit de pamint??? Nuuuu. Nu vezi, ma, ca mi-au alunecat pantofii??? Pe cine sa mai dau si eu vina daca dealul se termina brusc si cum dracu era sa mai alerg in aer? Nu creed ca erau mai mult de 3-4 metri de pamint pina la prapastie...

Se reia ritualul de mai sus si abia la a patra sau la a cincea incercare am reusit sa zbor. Mamaaaa, si ce senzatie! Infinit! Inaltime! nu stiu sa descriu. Ceva minunat. Yuhuuuuuu! face ala brusc niste trageri de sfori, dupa care imi zice sa ma uit la camera. Cine, euuuu??? Daaa! Resham Fiririiii, incepem sa cintam in vazduh. Imi tine si el isonul. Vorbim, ma intreaba daca vreau sa faca niste figuri in aer... Maa, stai cu tata ca se rupe parapanta. Lasa-le dracu' de figuri ca mie imi ajunge sa zbor drept... lasa giumbuslucurile pentru ceilalti. La un moment dat ma intilnesc in aer cu sotul, cu fiul... de parca eram pe strada... Ma uit la fata baiatului. Era fericit! El se exteriorizeaza foarte greu dar acum avea colturile gurii lipite de urechi. Era numai un zimbet!!! Eram si eu la fel de fericita pentru ca am putut sa ii ofer aceasta experienta!

Ma intreaba daca vreau mai sus! Da, normal ca vreau, ca daca o fi sa cad, macar sa ma fac praf! Si ma duce suuuus, si departeeee... Se vad muntii, se vede lacul sub noi. Auch!!! Lacul???!!! Maaa, da-te mai harcana, ca daca o fi ceva nu vreau sa ajung in apa. NU stiu sa inot / Stai linistita cucoana, ca stiu eu!

Apuc sa imi fac cruce cu limba ca mina era ocupata sa tin camera... si vad niste puncte mici si negre pe marginea lacului. Ce-or fi alea? /Baffalo! /Adica? / Vaci de apa! / Hai, cum? Vaci de apa? n-am mai auzit... / E tot ca o vaca numai ca are barba... par mai mare/ Pfiuuu, las ca le vaz eu mai deaproape. Sint crocodili in lac? / NU! doar piranha! Asta face pe desteptul... imi zic eu. Ia, gata, ca m-am saturat! Fa-te ca, cobori in jos, Luceafar blind, alunecind pe-o raza!

Si incepe coborirea. Ce sa va zic? Am aterizat lin, fara nici o problema fix pe marginea lacului, linga turma de bivolite... adica vacile de apa.

Citeva tarabe cu sucuri si ceva de-ale gurii erau pe acolo. Mici microbuze sau masini care preluau turistii. Cred ca ai mei erau aterizati si ma asteptau si pe mine, astfel ca am plecat in grup spre masina. Cu cea mai frumoasa senzatie in suflet din viata mea. Cea mai tare experienta EVER!!! Pe care abia astept sa o retraiesc.

Urmeaza sa va povestesc despre rafting. Sau credeati ca m-am cumintit... ;)

---

VIZUALIZĂRI: 911 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI