O excursie surpriza pe Transfăgărășan

TIPĂREȘTE

Zi frumoasă de noiembrie. Îmi sună telefonul. Sunt niște prieteni din Călimănești care ne propun să facem o plimbare până la Cascada Bâlea. Am acceptat imediat. Ne-am suit în mașină și am pornit spre Călimănești, acolo ne-am întâlnit cu prietenii și am pornit mai departe spre Cascada Bâlea.

Traseul urmat a fost Râmnicu Vâlcea – Călimănești- Tălmaciu – apoi la sensul giratoriu de langă Tălmaciu, am pornit pe DN1 spre Avrig apoi după vreo 20 kilometri am ajuns la un nou sens giratoriu unde am virat la dreapta pe DN 7C, Transfăgărășan. Am trecut de Cârțișoara apoi am început urcușul pe serpentinele de pe Transfăgărășan.

Am ajuns în parcarea de unde pleacă telecabina spre lacul Bâlea. Aici sunt o mulțime de tarabe la care comerciați ambulanți își vând produsele. Dacă doriți o șunculuță afumată, cârnați de casă, pălincă, ciorapi impletiți manual și alte asemenea produse cu siguranță aici le veți găsi. Am lăsat mașina în parcare și am pornit la pas spre cascada Bâlea.

Prima porțiune este un drum pietruit care încet, încet se transformă în potecă. Drumul, în mare parte nu este greu de parcurs, de turiști (chiar și de noi ”orășenii”), e o porțiune în apropierea cascadei care e puțin mai dificilă. Cararea în mare parte este paralelă cu pârâul Bâlea.

Cascada Bâlea se află la o altitudine de 1560 metri. Se află în munții Făgăraș între vârfurile Moldoveanu și Negoiu. Căderea de apă este de aproximativ 60 metri. Peisajul în zonă este feeric. Stropii de apă erau destul de reci, chiar dacă afară era soare. Ne-am bucurat de frumusețea cascadei apoi ne-am întors spre mașină.

Înainte de a urca în mașină ne-am plimbat pe la tarabele vânzătorilor ambulanți de unde am cumpărat câteva preparate din carne, afumate. Chiar langă această parcare este semnul care indică că circulația este închisă pe Transfăgărășan până în luna iunie. Dar erau foarte multe mașini care nu respectau această interdicție, așa că și noi am convenit să o încălcăm și să urcăm, dacă se poate, până la lacul Bâlea.

Ne-am urcat în mașină și am pornit pe drumul șerpuit spre lac. Transfăgărășanul este unul dintre cele mai frumoase și pitorești drumuri din țara noastră. Până la construirea Transalpinei era drumul situat la cea mai mare altitudine. Transfăgărășanul are o lungime de 152 kilometri, leagă localitățile Bascov, din județul Argeș cu Cârțișoara din județul Sibiu, străpungând practic munții Făgăraș. Face legătura între provincile Muntenia și Ardeal.

Construcția drumului a început în decembrie 1969 și a fost inaugurat în septembrie, 1974. La început nu a fost asfaltat, fiind un drum de macadam. Transfăgărășanul arată așa cul îl știm acum din anul 1980 când s-a terminat asfaltarea sa. Pe traseul drumului întâlnim mai mute tunele, cel mai lung are o lungime de 900 de metri, fiind amplasat în apropierea lacului Bâlea, fiind tunelul aflat la cea mai mare altitudine.

Am reușit să ajungem la lacul Bâlea. Am parcat mașina, apoi am pornit spre lac. Lacul era înghețat. Pe piscurile din apropiere se vedea zăpadă proaspătă, cea ce înseamnă că aici la 2000 metri a nins recent. Lacul Bâlea este cel mai mare lac glaciar al masivului Făgăraş, situat la o altitudine de 2034 metri. Legenda spune că oamenii au botezat lacul după numele unui ciobănaş din zonă care a pierit în apele lacului luat de avalanşă, alături de domniţa sa.

Lacul are o suprafață de 46.500 metri pătrați și o adâncime maximă de 11,35 metri.

În funcţie de sezon, pe suprafaţa lacului se pot practica diverse activităţi sportive: canotaj, hokey, patinaj. Iarna, din gheaţa lacului sunt sculptate hotelul de gheaţă şi biserica de gheaţă, unice în această parte a Europei.

Fiind destul de cald afară, încă nu s-au construit hotelul și biserica din gheață. Totuși noi ne-am bucurat de priveliștea magnifică din zona lacului. Am fost de mai multe ori în zona, dar a fost prima data iarna.

Cât am stat prin zona, am observat că vin mașini și dinspre județul Argeș, atunci am hotărât să ne întoarcem acasă prin Curtea de Argeș. Am trecut tunelul care străpunge muntele pe o distanță de aproape 1 Km și desparte județele Sibiu și Argeș. Apoi am coborât pe serpentine spre barajul Vidraru. Și pe acestă parte a Transfăgărășanului peisajele sunt minunate.

Ajunși la lacul Vidraru am făcut o oprire și aici. Să vă spun puțin și despre acest baraj. Barajul Vidraru a fost construit pe râul Argeș în 1965 fiind primul baraj în arc construit în România. Are o înălțime de 166,60 metri, iar lungimea coronamentului este de 305 metri. Grosimea barajului la bază este 25 metri iar la coronament 6 metri. Lacul, în condiții optime are o suprafață de 870 de hectare și 465 milioane metri cubi de apă.

Nu poate trece ne observat simbolul lacului Vidraru, ”Omul Electricitate” cum îi spunem noi. Pe linia barajului, în vârful unui turn prismatic se află monumentul electricității, un Prometeu gigantic din metal, opera sculptorului Constantin Popovici.

Apa lacului se folosește pentru producerea de energie electrică dar și pentru distracția turiștilor.

În sezonul cald vă puteți plimba pe lac cu vaporașul sau cu hidrobicicleta. Dacă știți să vâsliți vă puteți plimba și cu bărcile din lemn. Noi am stat doar o jumătate de oră aici apoi am plecat spre casă.

A fost o ieșire nesperat de frumoasă.

---

VIZUALIZĂRI: 2271 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI