Turcia fara HGS si fara GPS

TIPĂREȘTE

Inainte de a descrie drumul de anul acesta vreau sa spun:

1. imi place sa conduc;

2. iubesc Turcia;

3. mai mult decat punctul 1 imi place sa conduc pe drumuri foarte bune.

Anul asta am inceput planificarea vacantei din noiembrie. Si asa bine am planificat-o ca, in loc sa evit perioadele aglomerate, am ajuns sa merg chiar atunci. :D

La sfarsit de noiembrie am luat hotararea ca e timpul sa revad Antalya dupa 25 ani. Bine nu mai semana nimic! Cum e greu sa stiu cu un an inainte cand pot lua concediu, m-am bucurat sa gasesc o oferta care trebuia platita in rate, ultima rata cu o o luna inaintea plecarii, atunci nu stiam clar daca si cat pot sta in concediu. Singurele calcule care le-am facut cand am ales perioada sejurului au fost sa il iau astfel incat sa pot adauga inca un sejur langa el si sa ne intoarcem inainte de 9.09 (printesa e scolarita si nu putem lipsi la deschiderea anului scolar :)) ). Prin urmare mi-a iesit ca daca incep cu 25.08 e tocmai bine. Se termina pe 01.09 cand a trecut si Victory Day deci nu sunt probleme. Kurban Bayramul stiam ca e in jur de 20.08 dar deja era sfarsit. Cum am zis, nu am facut multe calcule si nu am fost atent deloc. Mai tarziu am hotarat ca este anul vizitei in Cappadocia. Nu prea aveam unde sa plasez aceasta vizita decat inainte de sejurul in Belek. Atunci mi-am amintit si de Kurban Bayram! Am cercetat putin si nu stiu cum am ajuns la concluzia ca incepe pe 21.08 SEARA!!!

Astea fiind zise am stabilit ca in noaptea de 20 spre 21 plecam la drum cu speranta ca nu vom prinde aglomeratia in Istanbul (ma gandeam ca ziua sunt la servici si dupa ce termina incep sa misune).

Pentru ca nu toate i se intampla lui cosminap (ea asa crede =)) ), pe 10.08 apare o problema care mi-a stricat tot weekendul! Normal ca problemele apar vinerea! Gasesc sub masina o ditamai balta de antigel. Problema cea mare era saptamana care urma, era o saptamana aproape libera (multumim Veorica!) pentru unii. Ce ma ingrijora era faptul ca piesele de schimb pentru harbul meu vin cateodata in 7 zile (se gasesc numai originale). Luni dimineata m-am prezentat la service si am lasat masina. Cand am vazut ca se face ora 12-13 si nu ma suna, m-am linistit, sigur au gasit pisele si o fac (mecanicul imi spusese ca nu e ceva foarte complicat). La terminarea serviciului m-am prezentat sa o ridic si totul era in regula.

Pe 20 seara am stabili impreuna cu “echipajul” ca imediat ce se trezeste soferul plecam la drum. Soferul (adicatelea “io”) nu a putut sa doarma, emotiile plecarii intr-o super vacanta erau mari. Astfel ca la 1.32 am pornit motorul si am luat directia Turcia. La Calafat nici o problema, nu era nimeni la ora cand am ajuns noi. Vigneta nu am gasit la Petrolul de unde iau de obicei dar, doamna de acolo m-a indreptat catre o benzinarie aflata la 3 km mai in fata pe dreapta, de unde am achizitionat actibildul si l-am pus in geam. In Bulgaria nu prea e nimic de semnalat fata de anii anteriori. Doar ca inainte de Vratsa ne-a scos de pe drumul european si ne-a dirijat prin niste coclauri cam sinistre, mai ales noaptea. Se lucreaza la repararea soselei. La intoarcerea ne-a trimis pe alte coclauri prin padure si un drum ce parea parasit, nu era rau nici drumul de la ducere nu a fost rau, dar pe margine era iarba de 1 m. In plus, am mai remarcat ca soselele din Bulgaria s-au umplut de camere, nu stiu cate sunt pentru vigneta si cate sunt radar, dar am incercat sa nu sar calul cu viteza. Urmand traseul Vidin- Montana- Vratsa- Sofia- Kapitan Andreevo am ajuns in vama pe la 9.30, foarte bine. In vama la bulgari nimeni, parca era parasita vama. Intru si in 5 minute am terminat. Intru in vama turca, tot pustiu, acum erau 6-7 masini. Ma uit pe sensul de iesire din Turcia si nu erau mai mult de 40 de masini. Am trecut si de turci in 15 minute astfel incat inainte de 10 eram deja in Turcia. Acum urma sa cumpar HGS-ul (sa nu ma mai certe Nicole =)) ). Chiar cum iesi din Kapikule este un panou mare care te anunta ca acolo se gaseste stickerul, dar nu aveam lire asa cam am mers mai departe. Planul era ca in Edirne sa schimb in lire si sa intru intr-un PTT, scosesem cateva locatii si una era chiar in drumul nostru. Cand intram in Edirne am o revelatie, Kurban Bayramul a inceput deja! Nu incepe pe 21 seara! Orasul era pustiu. Opresc in centru unde stiam ca sunt bancomate si scot lire, merg mai departe dar normal PTT-ul e inchis. Intreb la un Shell si imi spun ca ei nu au asa ceva. Nici o problema, se vinde HGS si inainte de iesirea de la Istanbul de pe autostrada, deci nu trebuie sarit nici un gard la intrarea pe autostrada cum recomanda unii.

O pornesc la drum nerabdator sa vad Istanbulul, nu il mai vazusem de 12 ani. Ininte de iesirea pe pe autostrada sunt atent si vad semnul PTT, e chiar langa politie. Ma duc si acolo ma lovesc de aceeasi usa inchisa! Intreb un politai ce sa fac si da din umeri, nu stia ca e inchis. Am plecat mai departe stiind ca am 7 zile in care pot lua cardul. Cand trec prin porti nici un semn, Erdogan “da autostrada gratis” de sarbatori! Prin urmare nici anul asta nu am parte de HGS!

Pentru traversarea Istanbulului am hotarat sa trecem prin tunel din 2 motive: sa vedem si noi cum arata, pe primul pod trecusem cu ani in urma, al doilea motiv era faptul ca eu credeam ca stiu sa ajung pe Kennedy Cadessi locul de unde se intra in tunel (fusesem de peste 100 ori in zona, dar, acum nu mai semana nimic cu ce stiam eu). Bazandu-ma pe acest fapt am hotarat ca nu imi trebuie GPS asa ca nu am achizitionat unul. Inainte de Istanbul se aglomerase putin autostrada, dar nu cat sa ma ingrijoreze. Am intrat in Istanbul atent la drum, au aparut si indicatoarele de Avrasia tunel. Drumul lejer, chiar foarte lejer. Am gasit repede tunelul si in o ora si 10 minute am facut 50 km iesind pe autostrada spre Ankara. Pe autostrada spre Ankara tot asa, s-a aglomerat inainte de oras, asta insemnand ca nu mai eram singur pe sosea ci mai era cineva pe una din cele 3 benzi alaturi de mine. In Ankara nu a trebuit sa intram, am mers numai pe centura urmarind Konya. Am iesit de pe centura intrand pe un drum expres pana la Sereflikochisar, alegand acest traseu pentru a vedea o minunatie a Turciei (Tuz Golu). Aici urma sa facem prima escala. Ca rezumat am facut in 19 ore (bineinteles ca au fost si pauze de cafea) 1550 km trecand prin trei tari, din care 1100 pe autostrada.

Ne apropiam de prima tinta a vacantei noastre: Cappadocia. A doua zi dupa o scurta vizita la Tuz Golu am luat-o spre Aksaray apoi Nevsehir si Goreme. Drum scurt pentru ca trebuia sa avem timp si de vizitat, numai 200 km parcursi in 2 ore si un pic, tot drum expres foarte bun. In Cappadoccia am stat in Goreme si ne-am deplasat in cele 3 zile cam 200 de km pentru a vizita minunatiile de acolo. Cum dupa atata efort cu urcatul si coboratul la diverse pesteri trebuia sa ne si odihnim, in a treia zi am plecat spre Belek. Planul era simplu: vizitam orase subterane, chiar doua, vedem si Ihlara apoi o luam spre Aksaray-Konya si mai departe. Planul era sa ajungem in Seydisehir si sa cautam cazare acolo. Cum drumul a fost liber si foarte bun am trecut mai departe urmand sa cautam cazare in urmatorul oras: Akseki. Drumul intre cele doua orase este un drum peste munte, am urcat si am coborat de m-am saturat. Drum destul de aglomerat, dar era in majoritatea zonelor cu 3 benzi (aveai banda pentru depasire). Nu am fost atent si am trecut de indicatorul cu Akseki asa ca urmatorul oras era Manavgat. Pana in apropiere de Manavgat drumul era cu multe zone in care se lucreaza la largirea lui, se face sosea expres, nu era chiar ca restul drumurilor turcesti ci un pic mai rau (daca era in Romania facea parte din categoria drumurilor circulabile de la noi, dar acolo te miri sa gasesti asa ceva).

Pe la Manavgat am reusit sa fac o prostie si sa tai cauciucul, bineanteles ca nu am putut sa schimb roata cu ajutorul sculelor din masina. Am apelat la localnici, am gasit un “otolastik” si am rezolvat problema, dar se facuse deja 1-2 noaptea (totul a durat cam 3-4 ore). Am intrebat de un hotel si mi s-a recomandat sa incerc in Side sau Belek pentru ca in Manavgat nu erau camere libere fiind ultima zi de Kurban Bayram si la ei, se pare ca la fel ca la noi, lumea merge de sarbatori la mare!

Pana la urma am ajuns in Belek unde am hotarat sa oprim cautarile si sa dormim putin in masina urmand ca dimineata sa ne prezentam la hotel. Am facut 2400 km pentru a atinge tinta noastra de pe litoralul Marii Mediterane.

Au urmat 7 zile de rasfat, dar vacanta era departe de final. Dupa odihna de la Spice Belek (vine si articolul) am plecat intr-o zi de sambata spre casa. Drumul spre casa nu era chiar simplu =)). Prima data am mers la Pamukkale unde ramasesera ceva restante de anul trecut. Drum bun, am traversat Antalya foarte usor, un pic mai greu a fost in Denizli unde am fost directionat prin oras. Inainte de Pamukkale am avut si singura intalnire cu autoritatile turce, un control de rutina al jandarmeriei care era insotita de doua blindate ale armatei. Dupa verificarea pasapoartelor ni s-a urat “ gule gule” si asta a fost tot. Pentru seara era deja stabilit ca vom sta in Aydin, am facut 400 km tot pe sosele expres.

In ziua urmatoare mai aveam de mers 100 km si cum obosesc repede =)) ne-am mai oprit cateva zile sa savuram si litoralul de la Marea Egee.

Drumul de intoarcerea este cel clasic prin Canakkale. Singurele lucruri de semnalat ar fi ca am oprit langa Burhaniye la celebrul avion sa savuram o cafea. Foarte dragut locul si cu toate ca am trecut de multe ori pe langa el pana acum nu am oprit niciodata. Am mai aflat ca un magnet bine plasat isi face treaba, anul trecut am oprit la un magazin pe sosea si am luat ulei de masline si masline foarte bune, undeva inainte de Ayvalik, anul asta printesa care a primit anul trecut magnetul ne-a semnalat locul si asa am oprit tot acolo (produsele au fost excelente).

In Edirne iar am avut parte de hoteluri pline (Kalevera, Rhys si Magri) asa ca am ajuns tot in Balta! Cand am vazut cati turisti sunt ne-am ingrijorat si am hotarat sa plecam dimineata devreme, astfel ca la 7.35 eram in masina. La Kapikule surpriza mare, am intrat direct in vama unde erau maxim 50-60 masini pe 4 randuri. In mai putin de 20 minute eram scapati de turci iar la bulgari a durat putin mai mult. Astfel incat la noua fara un sfert eram deja la cafea la Shellul de pe autostrada din Bulgaria. A urmat, de acum traditionala oprire la Jumbo Sofia :D si reintoarcerea acasa.

In total au fost 4400 km care ne-au ajutat sa avem o vacanta de vis. Cum scrie in titlu nu am avut nevoie de GPS sau alte ajutatoare gen waze. Pentru cei disperati le spun ca se poate merge in Turcia doar pe baza indicatoarelor, mi-am scos inainte de plecare lista oraselor reper si harti de pe viamichelin si google maps astfel ca nu am avut nici o problema de navigatie.

---

VIZUALIZĂRI: 4378 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI