București – Thasos și retur - 2024

TIPĂREȘTE

După ani de zile în care doar am citit despre Thasos și mulțimea de turiști români care merg an de an pe această insulă grecească, cea mai apropiată de România, a sosit vremea să fac și eu o incursiune pe „Insula de Smarald” . Am efectuat necesara documentare privind variantele de drum și taxele aferente cu ceva timp înainte, consultând site-uri oficiale, forumuri dedicate și câteva bloguri de turism. Am filtrat informația găsită și am ales cu atenție variantele ce am considerat că mi se potrivesc mie.

Am plecat în ultima săptămână din iunie 2024, chiar în noaptea de Rusalii (duminică spre luni), evitând un mare „boom” de autovehicule care au aglomerat vineri și sâmbătă granițele și mai ales trecerea cu feribotul spre insulă (unde au fost timpi de așteptare și de 3 ore). Să luăm aminte că tocmai debutase vacanța de vară a elevilor.

Pregătirea de călătorie a cuprins o inspecție tehnică a autoturismului cu care urmam să ne deplasăm, încheierea unor asigurări de sănătate și a unei polițe de asistență rutieră (dacă nu aveți inclusă în polița CASCO această facilitate). Depinde acum de fiecare în parte dacă face sau nu lucrurile de mai sus.  

A urmat cu câteva zile înaintea plecării achiziționarea online a vinietei valabilă pe drumurile din Bulgaria, achiziție ce se efectuează pe site-ul oficial web.bgtoll.bg (are și variantă în limba română) – o săptămână = 13 leva.

Traseul ales: București – Giurgiu – Ruse – Veliko Târnovo – Haskovo – Kardjali – Makaza –Keramoti-feribot – Limenas (Thasos) Am hotărât să plecăm noaptea pentru a ajunge dimineața pe insulă și a câștiga câteva ore de soare și plajă, astfel că am trecut Podul Prieteniei de la Giurgiu imediat după ora 00.00, moment în care începea valabilitatea vinietei bulgărești.

În ceea ce privește drumul București – Giurgiu calitatea acestuia e bună, de când nu am mai fost eu în zonă a apărut varianta ocolitoare către Vamă a orașului Giurgiu. Nu mi-a plăcut bezna care domina câteva din sensurile giratorii aflate pe drum.

Taxa de pod = 15 lei/ autoturism, vama destul de liberă, am stat doar 7-10 minute la o mică coadă, s-au verificat actele de identitate și talonul autoturismului. Traseul menționat mai sus nu a fost deloc aglomerat pe timpul nopții, am beneficiat și de lumina naturală a Lunii ce tocmai trecuse de faza de „lună plină” .

Am urmat indicațiile aplicației Waze, nu au fost probleme de nici un fel; două opriri scurte pentru dezmorțire și una ceva mai lungă la o benzinărie în Kardjali (prețurile la combustibil asemănătoare cu cele din România/se putea plăti și în Euro, dar cu rest în leva). Atenție sporită într-o serie de sate (mai ales  în zona Veliko Târnovo) la limitatoarele de viteză („cocoașe” de asfalt) aflate la intrare/ieșire localitate sau în centrul satului. Pe timpul nopții nu puteți cumpăra de băut/mâncat decât de la benzinării. Am circulat cu viteza legală majoritatea drumului.

În graniță la Makaza am așteptat circa 5 minute (verificat doar acte de identitate) apoi am intrat în Elada, prima porțiune a drumului fiind pitorească datorită tunelurilor care străpung câteva zone stâncoase. În zona orașului Komotini se urcă pe autostrada Egnatia Odos (cu limite succesive de 120-130 km/h), iar undeva la jumătatea distanței ce o străbați pe această arteră întâlnești un punct de taxare: 1,8 E/autoturism pe sens (deși la întoarcere fiind duminică mulți spuneau că nu se plătește, era coadă la punctele de încasare).

Aplicația de navigație te dirijează spre portul de feribot din Keramoti unde are loc îmbarcarea; în această perioadă vasele pleacă des, la circa 30 minute. Biletele se achiziționează de la un chioșc, se poate plăti cash/card: 20 E/autoturism (până în 4,25 m) și 5 E/persoană (cine o oare mai lungă de 4,25 m, mă refer la autovehiculul, plătește 25 E). Experiența cu feribotul e interesantă, mai ales când sunt multe mașini – echipajul se agită, dirijează, țipă și înghesuie la centimetru autovehiculele în cală sau pe puntea exterioară (am prins un pic de aglomerație la întoarcere). Am mers atât la dus, cât și la întors, cu feriboturi dotate cu sală de pasageri climatizată, bar și toalete civilizate. Doar că mulți pasageri stau pe scaunele de pe punte pentru a admira peisajul ori hrănesc nelipsiții pescăruși care se învârt în jurul fiecărui vas.

După debarcarea în Limenas, așezarea principală a insulei Thasos, fiecare se împrăștie spre locul de cazare unde își va petrece zilele de vacanță sau spre plaje mai mari ori mai mici.

Drumul de întoarcere a urmat același tipar, doar că l-am parcurs duminica la lumina zilei și a fost un pic mai aglomerat, plus că spre seară am întâlnit mai multe tiruri pe șosea. Granița de la Makaza a fost un pic mai aglomerată, dar totuși în aproximativ 10-12 minute am trecut ca prin brânză vama (doar control acte identitate). Am „prins” un accident în zona montană dintre Gurkovo și Veliko Târnovo care ne-a mai întârziat vreo 30 de minute.  

De asemenea, a fost o coadă de vehicule la plata taxei de pod în Ruse (2 Euro/4 leva), loc unde se verifică și valabilitatea vinietei bulgărești, aici am stat circa 15 minute (erau deschise două puncte de verificare, exact ca la venire). La podul peste Dunăre, partea bulgară, încă nu se vedeau semne de începere a lucrărilor de reabilitare, atât de trâmbițate în ultimele săptămâni (se pare că au mai amânat puțin).

În concluzie, personal mi s-a părut mai ușor de parcurs drumul spre Thasos pe timpul nopții (șoseaua mai liberă, răcoare), comparativ cu întoarcerea pe timpul zilei când a fost extrem de cald și aerul condiționat din autoturism ne-a cam zăpăcit. Calitatea asfaltului este bună pe tot parcursul drumului, pe ici colo mai întâlnești denivelări sau mici gropi. Timpii de parcurgere a acestui traseu sunt condiționați de abilitățile de șofat ale fiecăruia, de respectarea (ori nu) a regulilor de circulație, de componența familiei (prezența copiilor), de aglomerația din vămi sau de la feribot.

Drum bun!

---

VIZUALIZĂRI: 1970 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI