Excursie pe Rarau / O drumetie pe cont propriu, de neuitat

TIPĂREȘTE

Stand cateva zile in Bucovina, cazati in Gura Humorului, dupa ce 2 zile am vizitat cele mai vestite manastiri din zona, ne-am gandit sa facem si o altfel de plimbare. Si, tot auzind de Pietrele Doamnei si de muntii Rarau am zis ca n-ar fi rau sa ajungem pana acolo.

Am pornit dis de dimineata cu masina spre destinatia noastra, nestiind exact pe unde ar trebui ajuns exact. Am stat linistiti la gandul ca avem cu noi un ghid turistic "recent" unde erau marcate toate sosele si traseele turistice din zona. Luandu-ne dupa harta si ghid stiam ca undeva prin Campulung Moldovenesc (noi veneam dinspre Gura Humorului) trebuie sa facem stanga. Ne-a aparut in fata, intr-adevar, un indicator mare "Cabana Rarau" si bucuria ne-a fost mare ca suntem pe drumul cel bun. Am si oprit si am intrebat pe cineva mai in varsta daca ajungem la cabana Rarau pe drumul pe care pornisem si ni s-a spus: "Da, da, mergeti tot inainte".

Si am mers. Cativa kilometri drumul a fost bun, dupa care a urmat nebunia. Intr-adevar, se vedea ca, demult, pe acolo trecuse o sosea dar din pacate nu mai ramases mult din ea. Pentru ca am fost cu o masina de teren sotul meu a vrut sa avem parte de adrenalina si am urmat acel drum. Nu pot sa uit niciodata ce frica mi-a fost si de cate ori nu am simtit ca ne vom rasturna. Intr-adevar, acel drum era marcat ca traseu turistic (pe jos) dar nu era un drum practicabil cu masina. Indicatorul rutier pe care l-am vazut noi si care ne-a aratat acest drum a fost pus aiurea acolo.

In sfarsit, dupa senzatiile tari si un drum "zdruncinat" de vreo 10-15 kilometri am ajuns la cabana Rarau. Intalnindu-ne cu alti turisti acolo am inteles ca, de fapt, drumul practicabil era prin alta parte, prin Pojorata. Cabana Rarau era inchisa si in renovare in perioada in care am fost noi insa, am uitat de toate datorita peisajului minunat.

Pentru ca am gasit inca doi doritori de a urca la Pietrele Doamnei, ne-am aventurat si noi, mai intai prin padure, apoi urmand traseul marcat printre si pe pietre si am ajuns sus. Eram la Pietrele Doamnei, vedeam varful Rarau, vedeam parca tot Pamantul la picioare si am simtit cat de minunata este natura si cat de recunoscatori ar trebui sa-i fim pentru tot ceea ce ne daruieste. Am urcat cam o ora si am stat tot atata si sus, admirand calcarele semete si padurile care se intindeau la picioare. Am uitat de drumul prost, de oboseala, de sete, de foame, de tot. Pentru o clipa timpul s-a oprit si a fost o senzatie unica.

Coborarea a durat tot o ora, pana la Cabana Rarau, iar de acolo am luat masina si am pornit, pe ruta indicata de ceilalti turisti catre Campulung si apoi catre Gura Humorului. Nici nu imi mai amintesc cand si cum am ajuns. Stiu doar ca senzatia de acolo, de sus, a fost speciala.

Recomand 100% (doar picioarele sa va tina si sa luati multa apa la voi).

---

VIZUALIZĂRI: 4696 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI