Mănăstirea Rarău, vatră de monahism autentic

TIPĂREȘTE

https://www.youtube.com/watch?v=4gpgAx0S4TY

Mănăstirea Rarău este una dintre cele mai importante vetre ale spiritualității ortodoxe române. Așezământul este destul de retras și neatins de poleiala comercială a altor renumite mănăstiri.

Această mănăstire de călugări este un căutat loc de pelerinaj, datorat celor două icoane făcătoare de minuni, cât și duhovnicilor de aici. De-a lungul anilor am văzut mulțime de pelerini, veniți atât cu autocarele sau cu mașinile personale, cât și, mult mai dificil, cu transportul în comun. În general am observat venind aici oameni simpli mânați de credință autentică, dovadă fiind și scenele de adâncă trăire și dăruire surprinse (foto, video).

Așezământul a primit statul de mănăstire după anul 1990 și a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare apreciabilă orientată îndeosebi pentru primirea pelerinilor, dar în memoria colectivă încă mai este cunoscut sub numele de ”schit”.

Mănăstirea Rarău este situată pe versantul sudic al Muntelui Rarău într-o frumoasă poiană dominată de la mare înălțime de Pietrele Doamnei. La Mănăstire se poate ajunge pe drumuri asfaltate, aflate în bună stare.

Mănăstirea este situată la capătul unui drum foarte îngust și lung de câteva sute de metri care se desprinde din Transrarău. Transrarăul este un drum care leagă Valea Moldovei (comuna Pojorâta, la vest de Câmpulung Moldovenesc) de Valea Bistriței (satul Chiril). La Pojorâta se ajunge pe drumul european Vatra Dornei - Câmpulung Moldovenesc - Gura Humorului, iar la Chiril se ajunge pe Valea Bistriței, fie dinspre amonte (Vatra Dornei), fie dinspre aval (Broșteni, Poiana Largului). În zona de vârf, Transrarăul se apropie de Cabana Rarău și Pietrele Doamnei. Segmentul nordic (Pojorâta - Cabana Rarău) al Transrarăului este un drum spectaculos, în serpentine, cu două benzi, accesibil pentru orice mașină, în schimb segmentul sudic (Cabana Rarău - Mănăstirea Rarău - satul Chiril) este groaznic de spectaculos, foarte abrupt, cu o singură bandă, cu curbe în vârf de ac, nerecomandat celor mai slabi de inimă.

De altfel, porțiunea Cabana Rarău - Mănăstirea Rarău este interzisă și blocată (cu portaluri de fier) pentru mașinile grele.

Pe timp de iarnă porțiunea dintre Cabana Rarău și Mănăstire este închisă traficului auto sau se poate face pe răspunderea Dvs.

Schitul inițial a fost ctitorit în 1538 de Petru Rareș într-o poiană situată de partea cealaltă a Muntelui Rarău, spre Râul Moldova. În prezent, acolo a fost ridicată și sfințită în 1992 o altă mănăstire numită Sihăstria Rarăului și cu care se face uneori confuzie. Voievodul Moldovei, Petru Rareș, trecea prin vremuri grele în perioada dintre cele domnii ale sale, iar prin ridicarea acelui schit domnitorul a mulțumit călugărilor de pe Rarău pentru sprijinul primit. Tot Petru Rareș, la sfințirea schitului, ar fi dăruit icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Izvorâtoare de Mir.

În anul 1876 schitul a fost mutat din locul inițial de pe versantul nordic al Rarăului, lângă Câmpulung Moldovenesc, peste munte, în locul unde se găsește acum, în versantul sudic, spre Chiril. Această mutare a fost dictată de vremurile foarte grele în care au intrat așezămintele mănăstirești odată cu intrarea Bucovinei sub ocupație habsburgică în anul 1875. Reamintim de sutele de biserici și de mănăstiri ortodoxe distruse de generalul austriac Bukow în Transilvania și în Bucovina la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Prin această mutare, Schitul a trecut în Moldova, de cealaltă parte a graniței austriece.

Din alte izvoare aflăm că această mutare s-a făcut de către cuviosul Sisoe Sihastrul, ctitor şi egumen al Schitului Rarău. La început, acest cuvios părinte sihăstrea în Munţii Rarăului, numele său fiind cunoscut în toate satele din împrejurimi. Sihaştrii din codri îl aveau de povăţuitor, iar credincioşii de prin sate îl aveau ca părinte duhovnicesc şi mijlocitor către Dumnezeu.

Călugării din Schitul Rarău l-au ales egumen şi întâistătător al obştii lor. Văzând cuviosul că bisericile și mănăstirile ortodoxe din nordul Moldovei erau persecutate de autorităţile catolice austriece, a socotit că este mai bine să mute Schitul Rarău în partea de sud a muntelui, care aparţinea de Moldova. Adunând la schit 30 de ţărani cu cai de munte, a aşezat pe ei catapeteasma bisericii, odoarele, cărţile de cult şi puţina avere a schitului. Apoi, făcând rugăciune la Maica Domnului şi sărutându-i sfânta icoană, împreună cu tot soborul, au trecut noaptea frontiera, fără să fie observaţi de austrieci. Egumenul însuşi mergea înainte cu icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni şi se ruga cu lacrimi să fie izbăviţi de tot răul. În zorii zilei au poposit într-o frumoasă poiană de munte, aproape de locul numit „Piatra Zimbrului”. Aici au aşezat icoana Maicii Domnului într-un trunchi de brad şi au făcut priveghere şi liturghie de mulţumire lui Dumnezeu. Apoi au construit o biserică de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, cum se vede până astăzi, în care au aşezat catapeteasma şi sfânta icoană, protectoarea schitului. Alături au construit chilii pentru călugări.

Istoria consemnează faptul că totuși, după mutarea din 1776, rugăciunile la sfântul lăcaș au fost reluate de abia în 1918.

În anul 1959, lăcașul de cult a fost transformat în schit, sub numele de Schitul Rarău fiind cunoscut și acum sub acest nume. Statutul de mănăstire a fost dobândit în anul 1990, după căderea comunismului.

Mănăstirea Rarău este cunoscută și pentru icoanele făcătoare de minuni de aici, dintre care cea mai renumita este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Izvorâtoare de Mir dăruită de Petru Rareș. De această veche icoană se leagă și momente dramatice din istoria așezământului, iar pe seama acestei icoane sunt puse mai multe întâmplări minunate.

Astfel, trei ani mai târziu de la ridicarea schitului, în 1541, are loc o mare minune. Soția și fiul lui Petru Rareș, împreună cu o parte din averile domnești, erau ascunși într-o grotă de pe vârful Muntelui Todirescu. Când să pună mâna tătarii pe bogății, muntele s-a cutremurat, prăvălindu-se și îngropând definitiv comoara și pe tătari însă Doamna și fiul au scăpat teferi. De atunci Muntele Todirescu se numește Rarău (după Rareș), iar stâncile din vârf, din zona (fostei) grotei, se numesc Pietrele Doamnei.

În anul 1776, la scurt timp după anexarea Bucovinei de către Austria, icoana dispărea din ramă, dar reapărea la rugăciunile insistente, la lacrimi, ale călugărilor care erau complet derutați de această treabă. Implorată fiind, Maica Domnului spune: "Unde pleacă icoana mea să mutați schitul, căci austriecii îi dau foc". În mare taină, călăuziți de icoană, schitul a fost mutat în partea cealaltă a muntelui, către Chiril (spre Râul Bistrița). Icoana ar fi deschis drum căruțelor și catârilor printre codri și stâncării, la fel cum Moise a despărțit apele Mării Roșii.

Istoria mișcării inexplicabile a icoanei s-a repetat în anul 1935 când starețul a încercat s-o mute în pronaos. Icoana a revenit în fața altarului, unde stă și acum (foto, video). Speriat de acest semn, în post și rugăciune, starețul a cerut răspuns, iar Maica Domnului i s-a arătat în vis. I-a spus să faca o strană în fața catapetesmei, pe sub care să treacă credincioșii pentru împlinirea rugăciunilor și pentru sănătate. Starețul a făcut strana și în plus a ferecat icoana în argint și de atunci icoana a făcut nenumărate minuni și vindecări miraculoase.

Dintre minunile săvârșite de icoană în vremuri mai recente, aș vrea s-o amintesc numai pe aceea a salvării minerilor. În anul 1970 un grup de 7 mineri au fost prinși în subteran de o puternică viitură în Galeria 20 din Munții Călimani. După 10 zile, minerii de la suprafață au reușit să scoată apa, cu gând ca să recupereze cadavrele. În acest timp, soțiile minerilor din subteran au venit aici la mănăstire și cu lacrimi fierbinți s-au rugat la icoana Maicii Domnului. După zece zile, cei 7 mineri au fost găsiți în viață, reușind să se salveze înghesuidu-se într-un loc salvator unde nu a intrat apa.

Intrarea în mănăstire se face printr-o poartă situată sub un turn-clopotniță lipit de noul corp care reprezintă un generos spațiu de cazare în care pot să stea pelerinii și să participe la slujbele de noapte, mai puternice. În casa de oaspeți și în chilii pot să stea 150 de pelerini.

În centrul ansamblului se găsește vechea biserică de lemn alcătuită dintr-un pridvor lateral, un pronaos scurt, naos și altar (video). În fața altarului (catapetesmei) stă la loc de cinste icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Izvorâtoare de Mir (foto, video). Programul religios și duhovnicesc e inspirat de la Muntele Athos și de la mănăstirile Frăsinei (Vâlcea) și Sihăstria (Neamț).

În spatele bisericii vechi, lângă lumânărariu, se află o nouă biserică, tot din lemn, sfințită în anul 2000. Biserica nouă găzduiește cealaltă icoană importantă făcătoare de minuni și anume aceea a Sfântului Ioan Evanghelistul.

---

VIZUALIZĂRI: 7481 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI