La Predeal – plimbare cu telescaunul și o scurtă drumeție spre cabana Gârbova

TIPĂREȘTE

Weekend-ul trecut am ajuns din nou pe Valea Prahovei. Întrucât a fost o decizie a noastră de ultim moment, am optat pentru o ieșire scurtă, respectiv un minisejur de două zile, cu o singură noapte de cazare la mijloc. Dacă ziua de sâmbătă am petrecut-o pe drum și apoi la Bușteni (aici ne-am cazat), duminică ne-am propus să urcăm puțin pe munte. Soarele strălucitor ne-a întărit decizia, astfel că am încropit rapid un mic dejun și apoi ne-am decazat pentru a nu mai depinde de o oră de întoarcere.

Prima noastră opțiune a fost să urcăm cu telecabina din Bușteni pe platou la Babele. Știam tarifele deoarece trecusem pe la stația telecabinei în ziua precedentă (dus-întors, pentru doi adulți și un copil ar fi trebuit să plătim 176 de lei: câte 70 de lei pentru un adult și 36 de lei pentru copil); prețuri foarte mari după părerea noastră, însă eram dispuși să achităm acești bani întrucât cel mic este fascinat de instalațiile de transport pe cablu...

A intervenit un alt factor care ne-a schimbat planurile: la telecabină era o coadă serioasă, cineva de acolo spunea că va dura mai mult de două ore până va veni și rândul nostru. Ce era de făcut?! Nu am avut răbdare să stăm toată ziua la cozi, ne-am gândit că și sus pentru coborâre va fi la fel de aglomerat și am luat repede hotărârea să plecăm spre Predeal pentru o tură cu telescaunul de la Clăbucet. Această decizie avea să se dovedească excelentă, iar băiatul s-a dovedit încântat: s-a mai plimbat cu telecabina și cu gondola înainte, însă telescaunul era o premieră!

Șoseaua de pe Valea Prahovei nu era deocamdată prea aglomerată (era ora 10.30), așa că în mai puțin de 20 de minute am ajuns la Predeal, în parcarea din vecinătatea telescaunului. Strada Teleferic se prezintă foarte rău (este pietruită și plină de țevi sau bucăți de fier înfipte pe margine), însă am mers cu atenție și am avut noroc să scăpăm fără vreo pană. Probabil și acesta este un motiv pentru care prin această zonă din Predeal cam bătea vântul în sensul că ici-colo mai apăreau câte unu-doi turiști, în timp ce la Bușteni stațiunea era plină.

Am urcat rapid treptele și am traversat terasa din apropiere, ajungând la casa de bilete a telescaunului. În geam era afișat următorul program: curse din jumătate în jumătate de oră în intervalul 08.30 – 15.30. Tarifele s-au dovedit a fi mai rezonabile decât la telecabină; am achitat 75 de lei în total, primind în schimb trei cartele urcare-coborâre. Ca să detaliez un pic, cei care optează pentru urcare sau pentru coborâre plătesc 20 de lei/adult și 12 lei/copil (între 5 și 12 ani), iar pentru urcare+coborâre (cazul nostru) se achită 30 de lei/adult și 15 lei/copil.

Am mai așteptat vreo 5 minute până când instalația avea să pornească pentru cursa de la ora 11.00. Între timp s-au mai adunat câțiva oameni, însă nici vorbă de coada pe care o văzusem mai devreme la Bușteni.

Și iată că a venit momentul mult așteptat: am scanat cartelele primite și am trecut de turnicheți, apoi ne-am așezat din mers pe băncuța care avea să ne urce în câteva minute de la 1050 de metri (altitudinea de la Clăbucet Sosire) până la 1451 de metri, cât măsoară punctul Clăbucet Plecare. Lungimea traseului acestui telescaun este de 1657 metri.

Dacă în momentul îmbarcării viteza a fost mică, după ce am trecut de primul stâlp am început să ne deplasăm ceva mai repede, spre bucuria băiatului care privea încântat la vârfurile brazilor care se succedau pe lângă noi. Există și o porțiune unde ne-am simțit cu adevărat ”la înălțime” – este vorba despre locul unde telescaunul se intersectează cu pârtia amenajată dedesubt; am trecut repede totuși de această zonă și am început să urcăm destul de abrupt, iar în urma noastră Predealul se vedea tot mai clar, așa că a fost un prilej foarte nimerit pentru a face multe fotografii.

După ceva mai mult de 10 minute (nu am cronometrat exact) am coborât din telescaun și ne-am bucurat de aerul răcoros al înălțimilor. De cealaltă parte a văii crestele Bucegilor erau mângâiate de câțiva nori pufoși, însă nu erau semne de ploaie. Perfect, pentru că ne propusesem să ne mișcăm puțin pe acolo! Ne-am hotărât imediat să facem o drumeție ușoară către cabana Gârbova, loc în care nu mai ajunsesem de vreo 7-8 ani. Am urmat poteca și am trecut prin dreptul unei clădiri aflate în paragină, o construcție înaltă care strică peisajul; această clădire este utilizată de diverși operatori care o folosesc ca suport pentru mai multe relee. Din loc în loc apar săgeți pe care este trecută denumirea cabanei Gârbova, dar și marcajul de pe acest traseu: un triunghi albastru cu marginile albe.

Am mai mers câteva minute și ne-am abătut în vreo două locuri pe marginea pădurii, acolo unde zmeurișurile ne îmbiau cu fructele lor parfumate; după ce i-am făcut concurență serioasă lui Moș Martin și am înfulecat destulă zmeură, am continuat plimbarea noastră pe poteca ce a început la un moment dat să coboare și în curând aveam să vedem silueta cabanei așezată în șaua vegheată de vârful Clăbucetul Taurului.

După alte câteva minute am ajuns la cabana Gârbova și ne-am hotărât să facem aici un scurt popas pentru a ne bucura de peisajele din jur; am mers la barul din incintă și am comandat 3 ciocolate calde (12 lei în total), apoi am luat loc la o masă de pe terasa exterioară a cabanei. Nu eram singurii vizitatori, mai erau două mese ocupate; în aproximativ jumătate de oră cât am stat pe terasă au mai venit și alți drumeți din direcția telescaunului.

Tot rotindu-ne privirile, pe firma amplasată deasupra recepției am observat altitudinea la care ne aflam: ”Munții Baiului – altitudine 1350 metri”. Ne-a tentat la un moment dat să continuăm pe acest traseu spre vârful Clăbucetul Taurului (altitudine 1520 de metri), însă am amânat pentru o dată viitoare. Am vrut să ne întoarcem la telescaun pentru coborârea de la ora 13.30 ca să avem timp și de o repriză de shopping la Brașov înainte de a porni spre casă.

Ce aș mai putea spune despre cabana Gârbova? Faptul că este amplasată într-o zonă superbă, în restaurant și pe terasa exterioară era destul de curat, iar tarifele pentru o noapte de cazare erau afișate lângă bar: 40 lei de persoană cu mic dejun inclus; 80 de lei camera cu două locuri; 120 de lei camera cu trei locuri; 160 de lei camera cu patru locuri. Despre condițiile din spațiile de cazare nu mă pot pronunța pentru că nu am cerut să vedem vreo cameră, însă pe AFA există mai multe articole în acest sens.

Am plecat de la cabană către telescaun și de data aceasta nu ne-am mai abătut prea mult de la traseu pentru poze sau pentru zmeură, așa că în 30 de minute am ajuns înapoi la stația telescaunului. Am mai așteptat câteva minute până când instalația a fost pornită și am ajuns cu bine jos, încântați că am putut admira din nou Predealul de la înălțime. Un aspect care nu ne-a plăcut referitor la banchetele de la telescaun este faptul că multe huse sunt rupte, iar unul dintre scaunele banchetei pe care ne-am așezat la coborâre era ud; soția a fost norocoasa și a realizat acest lucru tocmai la coborâre :).

Asta a fost plimbarea noastră cu telescaunul la Predeal și mica drumeție spre cabana Gârbova! Noi vom reveni acolo, poate chiar în această toamnă pe care o dorim cât mai lungă și mai frumoasă!

Călătorii plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 20919 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI