Locuri și obiective mai puțin cunoscute din Munții Vrancei

TIPĂREȘTE

Întrucât ne plac ieșirile în natură, ne-am făcut mai multe planuri pentru această primăvară. Doar că socotelile noastre nu s-au potrivit deloc cu vremea potrivnică din aprilie, iar majoritatea planurilor au fost date peste cap. Cu toate acestea, nu ne-am dat bătuți și a doua zi de Paște am plecat de acasă pentru o ieșire de o zi, cu scopul de a explora un areal pe care nu l-am mai vizitat anterior – este vorba despre zona de munte a județului Vrancea, corespunzătoare unor localități precum Vrâncioaia, Năruja ori Nereju (s-a adăugat ulterior Andreiașu de Jos). M-am documentat în scurt pentru această ieșire, iar a doua zi dimineață am pornit la drum.

Calea de acces către arealul propus a fost următoarea: DN2/E85 de la Râmnicu Sărat până la Focșani, apoi DN 2D din Focșani până în localitatea Valea Sării și DJ 205D + alte drumuri secundare care ne-au facilitat accesul spre locurile pe care urma să le vizităm. În ceea ce privește drumurile, precum și despre varianta aleasă la întoarcere voi reveni la finalul prezentului articol.

Structura prezentului articol:

I. Satul Vrâncioaia și Observatorul Seismologic ”Dr. Cornelius Radu”.

II. Mănăstirea ”Valea Neagră”; ”monument istoric”, vechi lăcaș de cult de pe Valea Nărujei.

III. La plimbare cu mașina pe Valea Zăbalei (între localitățile Valea Sării și Nereju).

IV. Conexiune pe drum forestier între Valea Zăbalei și Valea Milcovului (drum național ”închis” între localitățile Nereju și Andreiașu de Jos).

V. Rezervația Naturală ”Focul Viu” de la Andreiașu de Jos.

VI. Starea sectoarelor de drum parcurse în acea zi prin Munții Vrancei.

I. Primul loc unde ne-am propus să ajungem a fost satul Vrâncioaia din comuna cu același nume. Aflată la 60 de kilometri depărtare de municipiul Focșani, această localitate este cunoscută, mai ales, pentru legenda babei Vrâncioaia. Conform acestei legende, domnitorul Ștefan cel Mare ar fi purtat o bătălie contra otomanilor, iar dușmanii au învins pentru că erau mult mai numeroși decât moldovenii. Voievodul Ștefan a rătăcit de unul singur prin codrii Moldovei și a ajuns la casa Tudorei Vrâncioaia, iar vrednica femeie i-a anunțat pe cei șapte feciori ai săi și aceștia au mobilizat bărbații locului. Astfel, voievodul a căpătat o oaste nouă și i-a alungat pe otomani, iar cei șapte flăcăi vrednici ai Vrâncioaiei au fost răsplătiți, voievodul dând fiecăruia câte un munte unde ei și-au întemeiat familii.

Un obiectiv interesant aflat în localitatea Vrâncioaia este Observatorul Seismologic ”Dr. Cornelius Radu”, adică locul în care se înregistrează activitatea seismică și unde se măsoară magnitudinea cutremurelor produse. Conform unei plachete de marmură existente la poarta observatorului, acest obiectiv se află la altitudinea de 472 de metri. În ceea ce privește istoricul, observatorul seismologic din Vrancea a fost înființat în anul 1942 (la doi ani de la producerea unui cutremur violent în noiembrie 1940) și a funcționat cu intermitență până în 1964, an în care seismologul Cornelius Radu a redeschis această stație. Încetul cu încetul, echipamentele mai vechi au fost înlocuite cu instrumente moderne de monitorizare a mișcărilor seismice. Ne-ar fi plăcut să vedem și noi echipamentele din interiorul stației, dar în ziua respectivă poarta era închisă, iar un program de vizitare nu am văzut să fie afișat pe undeva. Am citit totuși înainte de a merge acolo că observatorul se poate vizita uneori (vom reveni și noi peste ceva vreme), iar în acest articol puteți parcurge o descriere mai amănunțită a obiectivului (+ fotografii din interiorul stației).

Chiar dacă nu am avut noroc să găsim deschis pentru a putea vizita Observatorul Seismologic ”Dr. Cornelius Radu”, nu ne-am dat bătuți. Ziua abia începuse pentru noi, mai erau locuri de explorat în această zonă a Vrancei mai puțin vizitată de turiști.

II. Am revenit pe DJ 205D și am mai continuat pe Valea Zăbalei preț de câțiva kilometri, apoi am intrat pe Valea Nărujei urmând DJ 205M până în satul Valea Neagră. Citisem că acolo se află un lăcaș de cult vechi (despre care nu existau impresii pe AFA), așa că voiam să vizităm obiectivul. Drumul (îngust pe ultimii kilometri) este asfaltat până la poarta mănăstirii și există indicatoare care ne-au arătat calea către Mănăstirea ”Valea Neagră”.

Acest lăcaș de cult a fost ridicat în secolul al XVIII-lea, mai precis în anul 1755, de către părintele Mafteiu. Încă de la înființarea sa, schitul a fost cunoscut sub denumirea de ”Vrancea” sau ”Vrânceanului”, numele fiind date de către călugării întemeietori. În prima parte a existenței sale, lăcașul de cult de la Valea Neagră s-a aflat sub influența Schitului de la Poiana Mărului (comuna Bisoca, județul Buzău), unul dintre cele mai importante centre de cultură religioasă din acele vremuri.

În incinta Mănăstirii Valea Neagră există două obiective declarate ”monument istoric”. În primul rând, este vorba despre biserica de lemn cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”. Ridicată în anul 1842, această bisericuță are fundația de piatră și pereții realizați din bârne învelite cu scânduri. Lipsesc picturile exterioare, iar înăuntru am avut ocazia să admirăm vechi icoane atârnate pe pereții bisericii. Catapeteasma este lucrată în foiță de aur și evidențiază unele motive tradiționale românești. Biserica ne-a impresionat prin simplitatea sa, ceea ce nu prea se mai întâlnește la cele ridicate în zilele noastre.

În ceea ce privește al doilea ”monument istoric” din incinta mănăstirii, acesta este turnul clopotniță ridicat în anul 1757. La fel ca în cazul bisericii, fundația clopotniței este din piatră, în vreme ce nivelul superior este realizat din bârne și din scânduri. Clopotnița este înconjurată de brazi semeți, aceștia delimitând totodată aleea de acces în curtea lăcașului de cult.

Pe lângă cele două construcții vechi, în incintă se mai găsesc chilii, un mic cimitir, fântână, dar și două corpuri de clădire noi, adăpostind un paraclis și alte spații mănăstirești.

După aproximativ 20 de minute petrecute în curtea Mănăstirii ”Valea Neagră”, ne-am îndreptat către ieșire. Plimbarea noastră avea să continuie...

Am mai avansat câțiva kilometri pe drumul DJ 205M pe Valea Nărujei, ajungând la un podeț din zona unei exploatări forestiere. Erau acolo utilaje, câteva cabane, dar și niște câini care nu ne-au privit cu prea multă prietenie. În acel punct asfaltul s-a terminat, iar drumul forestier care continuă de-a lungul firului apei era plin de nămol. Chiar dacă ne-ar fi plăcut să avansăm, a fost locul unde ne-am hotărât să ne întoarcem. Vom reveni acolo vara, mai ales că în continuare se poate ajunge la Cheile Nărujei, o zonă sălbatică și spectaculoasă (din ceea ce am văzut prin puținele imagini găsite pe internet).

III. Revenind pe Valea Zăbalei, ne-am continuat plimbarea pe DJ 205D către comuna Nereju, ultima localitate de pe această vale înainte de a pătrunde în sălbăticia Munților Vrancei. Am trecut prin localități precum Prahuda, Paltin sau Spulber, iar șoseaua a șerpuit când pe lângă albia Zăbalei, când aproape de coama dealului. Curbe strânse, căsuțe vechi și frumoase, pomi înfloriți, stânci gata să se prăvălească în albia râului, toate aceste minunății ne-au bucurat privirile.

Drumul trece prin comuna Nereju și mai continuă câțiva kilometri, apoi se repetă situația de pe Valea Nărujei: dintr-o dată asfaltul a dispărut, iar șleaurile uriașe de pe drumul forestier ne-au împiedicat să mai avansăm cu mașina. Din acel punct mai erau aproximativ 10 kilometri de parcurs până în zona Rezervației Naturale Lacul Negru, un areal protejat, situat la aproximativ 1250 de metri altitudine. Trebuie spus că în această zonă sălbatică din Munții Vrancei trăiesc numeroase exemplare de carnivore mari, iar Lacul Negru se mai numește ”Lacul cu plămână” (după denumirea unei plante rare care crește acolo, având proprietăți terapeutice).

Nu era momentul pentru o drumeție așa de lungă pe jos, de altfel prognoza meteo anunța o vreme ploioasă pentru acea după-amiază. Ne-am plimbat doar câteva sute de metri de-a lungul drumului forestier, prilej pentru a ne umple plămânii cu aerul tare al muntelui și pentru a face mai multe fotografii.

IV. La un moment dat ne-a venit o idee, întorcându-ne către mașină. Știam că există un drum între Nereju și Andreiașu de Jos, un drum care să ne conducă pe Valea Milcovului, mai precis în apropiere de izvoarele acestui râu. Ce-ar fi dacă am găsi noi acest drum și dacă ne-am aventura pe el, pentru a reveni acasă pe Valea Milcovului?! Ideea a prins și mai bine contur discutând cu un localnic din Nereju. Acesta ne-a spus că drumul există, este practicabil pentru mașini 4X4 sau mașini cu garda la sol mare. Din Nereju până la Andreiașu de Jos urma să parcurgem cam 15 kilometri de drum forestier nu prea bine întreținut (după cum aveam să ne convingem ulterior).

Culmea e că pe hărțile online acest drum între Nereju Mic și Andreiașu de Jos figurează ca drum național – mai precis DN 2M, dar starea sa este jalnică, la fața locului fiind afișat indicatorul ”DN 2M Butucoasa – Nereju; Închis”. Încurajați de spusele bărbatului cu care discutasem, dar și de vremea care nu arăta încă semne evidente de ploaie, ne-am încumetat pe acest drum. Am depășit cu atenție șleauri mari, am trecut pe lângă vreo două bălți zdravene și, conducând cu mare atenție, am trecut muntele, ajungând apoi pe Valea Milcovului. Sălbăticia este la ea acasă în acea zonă, iar pe malul râului Milcov sunt poienițe din loc în loc. Am oprit și noi într-o astfel de poieniță pentru un picnic în mijlocul naturii. A fost superb să mâncăm la iarbă verde, pe malul râului, ascultând susurul apei aflate la câțiva metri de noi. Trebuie precizat că în acea zonă au fost realizate unele lucrări în trecut, din loc în loc fiind amenajate baraje care formează mici căderi de apă artificiale.

După aproximativ o oră de leneveală la iarbă verde în mijlocul naturii (a fost primul picnic din acest an), ne-am continuat drumul coborând cu atenție către localitatea Andreiașu. Mai multe podețe realizate din tuburi uriașe de beton ne-au facilitat traversarea Milcovului în câteva rânduri și, cu multă atenție, am reușit să o scoatem cu bine la capăt! Apăruse asfaltul și se iviseră primele case!

V. După alți câțiva kilometri am ajuns lângă Rezervația Naturală ”Focul Viu” de la Andreiașu de Jos. Am mai fost acolo și în urmă cu vreo 3 ani, iată că (fără să planificăm din timp asta) se ivise oportunitatea să facem o nouă vizită! Dacă în urmă cu vreun sfert de oră eram singuri în pustietatea Munților Vrancei, aproape de izvorul Milcovului, de data aceasta am întâlnit zeci de mașini parcate de-a lungul drumului principal și alte câteva zeci care se străduiau să parcurgă și ultima bucată de drum până pe platoul unde apare ”focul viu”. Știind că până pe platou ajungem la pas în 15 minute, am parcat pe marginea șoselei principale și am parcurs pe jos drumul comunal destul de abrupt până la acest interesant obiectiv. Numeroase persoane se aflau deja acolo, așa că am reușit cu greu să realizez câteva fotografii în locurile unde flăcările țâșnesc parcă din pământ.

În ceea ce privește informațiile exacte, această rezervație naturală a fost înființată în anul 1973, din anul 2000 a fost recunoscută ca arie protejată de interes național, iar altitudinea la care se află ”focul viu” de pe meleagurile vrâncene este de 430 de metri.

În câteva minute, cerul s-a acoperit cu o plapumă groasă de nori amenințători, iar ploaia a început dintr-o dată. Ne-am adăpostit sub un brad din apropiere, iar după câteva minute răpăiala de primăvară s-a mai potolit, așa că am coborât la mașină. Ne-a făcut plăcere să vizităm din nou acest obiectiv, vom mai reveni cândva!

La plecare, am mai oprit în câteva locuri pe Valea Milcovului pentru a admira frumusețile naturale din jurul nostru. Tot în acest areal se mai poate vizita un obiectiv important – este vorba despre fosta Mănăstire Mera (actualmente biserică parohială). Lăcașul de cult pe care l-am vizitat în urmă cu trei ani are în spate o istorie de peste trei secole, construcția acestuia debutând în jurul anului 1685. Obiectivul care impresionează prin aspectul său de fortăreață medievală reprezintă singura ctitorie monahală a familiei Cantemir; ctitorul Antioh Cantemir a fost fiul domnitorului Constantin Cantemir și totodată fratele cunoscutului cărturar Dimitrie Cantemir.

Un ultim popas în acea zi l-am făcut la Focșani, apoi ne-am continuat drumul spre casă. Am fost mulțumiți că am putut vizita atâtea locuri frumoase în acea zi, ne propunem să revenim pe acele meleaguri pentru a le cutreiera mai pe îndelete. Pentru asta, trebuie să ne ajute mai ales vremea!

VI. Înainte de a încheia prezentul articol, voi detalia starea sectoarelor de drum parcurse în acea zi:

-DN 2D între Focșani și Valea Sării (drumul spre Lepșa și Târgu Secuiesc) este foarte bun.

-DJ 205D, șoseaua dintre localitatea Valea Sării și localitatea Nereju (drumul de pe Valea Zăbalei) se prezintă în condiții bune. Asfaltul este destul de bun, au fost realizate diguri de protecție și parapeți în anumite zone; există câteva locuri unde șoseaua totuși s-a surpat, dar se poate trece cu puțină atenție, fiind vorba despre distanțe scurte.

-DJ 205M este drumul care asigură accesul în satele aflate de-a lungul Văii Nărujei. Drumul este asfaltat până dincolo de localitatea Valea Neagră. Acest drum este destul de îngust, iar pe anumite porțiuni asfaltul este deteriorat. Se poate circula totuși cu atenție, indiferent de mașina avută.

-DN 2M între localitățile Nereju Mic și Andreiașu de Jos apare pe hărțile online ca drum național, dar sectorul de aproximativ 15 kilometri este de fapt ”drum închis”. Noi am parcurs acea porțiune cu Dacia Logan cu viteză mică și cu multă atenție, dar drumul forestier este recomandat mai degrabă amatorilor de off-road. Am avut noroc pentru că în acele zile nu a plouat înainte, situație în care probabil că nu am fi putut trece către Valea Milcovului. Mai trebuie adăugat că în acel areal nu am avut semnal telefonic, așadar ești cam pe cont propriu într-o zonă sălbatică din Munții Vrancei!

-DN 2M între Andreiașu de Jos și Focșani se prezintă în condiții bune și foarte bune.

Ajuns la final de articol, vă recomand să vizitați frumoasele meleaguri vrâncene, indiferent de zona pe care vă propuneți să o explorați! Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 2696 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI