Crăciun atunci, Crăciun acum...
TIPĂREȘTECu toții știm ce înseamnă această mult așteptată sărbătoare, cu toții știm cum se sărbătorește în prezent. Fiecare sărbătorește în felul lui, unii cu mare fast alții în gând și sufletește, dar nu mai contează este sărbătoare și ne bucurăm.
Dar poate nu chiar toată lumea știe cum se sărbătorea acum mulți ani, perioada dinainte de 1989. Și poate nu chiar toată lumea știe că sărbătorirea Crăciunului a fost interzisă de regimul politic de atunci.
Și totuși oamenii reușeau să sărbătorească, poate nu chiar deschis, nu în văzul tuturor dar bucuria Crăciunului exista și atunci. În următoarele voi povesti cam ce însemna pentru noi Crăciunul, cum ne pregăteam de sărbătoare, cum reușeam să petrecem aceste sărbători într-o perioadă când acesta nu aveai voie să faci.
Crăciun atunci
În zilele de noiembrie știam deja că se apropie. Fiecare zi petrecută era mai aproape de Crăciun. Făceam planuri, ce cadouri să fac părinților, bunicilor mei, astea fără a avea vreun venit. Și reușeam totuși să meșteresc câte ceva simbolic. În zilele de noiembrie făceam de regulă inventarul la decorațiunile de crăciun. Din fericire acestea se găseau și erau intitulate în librării (deoarece acolo se găseau) podoabe pentru pomul de iarnă. Regimul comunist nu a reușit poate nici nu a dorit să omoare de tot crăciunul dar a creat sărbătoarea înlocuitoare și l-a creat pe Moș Gerilă și la cât de atotuternic se credea atunci a schimbat și data sărbătoririi cândva pe la sfârșitul lunii decembrie (30 sau 31 cred). În consecință zilele de 25 respectiv 26 decembrie erau lucrătoare.
Printre podoabele pentru pomul de crăciun s-au mai rătăcit și câteva occidentale de exemplu calendare de advent, felicitări pe care scria clar despre nașterea lui Isus, și altele care erau oarecum contrar sărbătoririi comuniste. Acestea le păstram cu sfințenie era o mică dovadă pentru mine că există și o altfel de lume dincolo de granițele României socialiste.
La începutul lunii decembrie perioada care coincide cu începutul postului crăciunului catolice am început să împodobesc încet casa cu ce aveam la dispoziție, câte un calendar de advent, o crenguță de brad ornată, altele mărunte, un mic semn că sărbătoarea se apropie cu pași repezi. Clar nu se poate compara cu decorațiunile de acum iar cât despre decorarea în exterior clar era un subiect tabu.
În moment ce curgeau zilele și se apropia ziua de 24 decembrie, se simțea în aer o atmosferă de așteptare, iar într-o zi am descoperit fără să vreau cadouri (jucării) destinate propriei persoane. Din fericire la momentul respectiv eram suficient de matur să mă fac că nu am văzut nimic ne-stricând bucuria părinților/bunicilor de a dărui.
Brazii din piețe se puteau cumpăra, în moment ce exista o sărbătoare înlocuitoare nu erau interzise. Astfel mergeam și cumpăram întotdeauna 2 bucâți pentru casa părintească și pentru bunici. De regulă erau molizi și mai rar brazi. Mă bucuram și pentru molid nu mă deranja că nu este brad.
Venea și ziua cea mare. În 23 decembrie împodobeam bradul la bunici și în 24 decembrie la părinți. De regulă le puneam în apă. Le țineam aproape toată luna ianuarie și de câteva ori au înmugurit. La instalațiile electrice era o aventură să le pui în funcțiune. Erau beculețe de 12V sau de 24-26 V în funcție de instalație și număr de beculețe, legate în serie bineînțeles. Dacă se ardea un beculeț se stingeau toate. Globuri de sticlă (încă nu existau din plastic) se găseau de cumpărat din fericire. Mai erau și suporturi de lumânări pentru brad și mai aprindeam câteva în seara de crăciun dar doar câteva minute și cu pază permanentă, riscul de incendiu era uriaș.
La bunici aveam mai puține globuri iar bunica a inventat steluțele din staniolul de pe sticlele de lapte. Le făcea cu un creion, majoritatea erau argintii și foarte rar mai găsea un staniol auriu sau chiar roșu. Făcea și o imitație de zăpadă din vată care însă mie nu mi-a plăcut.
Mai existau și tragedii, pentru mine răsturnarea accidentală a bradului ornat era o tragedie. Aveam la bunici un glob preferat, acela s-a spart eu în culmea nefericirii absolute, plângeam după acel glob.
Rezolvată problema brazilor seara de 24 venea moșul, la noi se spunea îngerul. Se stingea lumina se aprindeau luminițele se dădea din clopot și iată cadourile sub brad. Ca și pentru un copil era cel mai special moment din an, o bucurie absolută. Și culmea că cu toată sărăcia comunismului părinții și bunicii făceau și dracul în patru să le facă rost de toate pentru crăciun, și de-ale gurii și cadouri. Făceai foamea un an dar de sărbători nu lipsea nimic.
Aveam ceva neamuri în vest trimiteau pachete înainte de crăciun. Era un fel de fereastră spre lume să vezi ce mai există pe dincolo. Bineînțeles că în vamă au deranjat tot cam absolut toate ambalajele erau desfăcute desigilate începând de la staniolul ciocolatei până la crema nivea ce trimiteau în dar.
Din punct de vedere religios bisericile nu erau interzise dar dacă aveai o oarecare funcție la partid nu era bine-venit să te vadă careva pe acolo. La noi în familie nu era cazul, astfel se putea merge așa mai discret. În seara de crăciun slujba era în jur de miez de noapte, la catolici este obiceiul ca băieții să meargă ministrant (un fel de slujbă lângă popă) astfel mergeam și eu mai ales că unchiul era preot și venea din Alba în Sibiu de crăciun. Mi-era somn de cădeau ochii dar mergeam, în aer era atmosefera de crăciun și bucurie. Iar dacă din când în când era și zăpadă bucuria era dublă.
Și totuși era o perioadă sumbră atunci se lua lumina sistematic și nu se ținea cont că este crăciun. Astfel în anumiți ani era beznă totală pe străzi, pană de curent în case și o dată chiar și frig având în vedere presiunea mult-scăzută la gaz. Muncitorimea trebuia să se prezinte la lucru neexistând zile de sărbătoare. Dar credeți că și lucrau? Probabil se făceau că lucrează și pe la amiază unul câte unul fenta sistemul și mergea acasă să sărbătorească.
Sărbătoarea acasă trebuia făcută cu oarecare discreție, să nu se vadă din stradă bradul și luminițele, și alte obiceiuri. Dar se mergea din greu la colindat și atunci.
Crăciun la revoluție
După revoluție crăciunul a devenit o sărbătoare deschisă, permisă, de fapt primul crăciun liber a fost cel mai interesant, încă se trăgea la revoluția din Sibiu când făceam bradul. Atunci era un măcel, cele mai multe rafale de mitraliere și cele mai multe explozii le-am auzit fix în seara de crăciun din 24.12.1989. Pe urmă după ora 24.00 auzeam clopotele catedralei catolice din Sibiu și nu am mai auzit nici o împușcătură doar izolat pe aici pe acolo. Era și pană de curent dar a fost remediat în prima zi de crăciun.
Crăciun în tranziție
În perioada post-revoluție crăciunul a devenit un fel de amestec între vechi și nou, apucături occidentale, a început să dispară acel farmec când sărbătoreai interzis. Mulți au uitat pentru ce sărbătoresc și noaptea de crăciun a devenitt cel al chefurilor, petrecerilor zgomotoase. Pentru alții crăciunul a devenit ceva pur comercial un prilej de a câștiga mulți bani. Din fericire spiritul crăciunului nu a dispărut nici în această perioadă. În această perioadă de tranziție am început să activez în chorul catedralei catolice din Sibiu, și sărbătoream crăciunul acolo începând cu repetițiile și până în seara cea mare din 24 decembrie. Din păcate începând cu anii covidului am renunțat.
Crăciun acum
Mult așteptata sărbătoare începe într-o perioadă când mulți umblă încă în pantaloni scurți. În noiembrie, chiar sfârșit de octombrie apar podobelele în magazine, târgurile de crăciun se deschid unul câte unul, lumea se bucură și este bine așa. Se spune că cei care împodobesc casele mai timpuriu sînt mai fericiți și dă această fericire mai departe. Doar să nu uităm scopul final esența sărbătorii în seara de 24 decembrie.
În prezent perioada crăciunului se sărbătorește în diferite moduri, fie acasă fie plecând într-un sejur în țară sau în afara țării. Mulți pleacă în locuri exotice și fac o baie în mare de crăciun, sau fac o plimbare în junglă. Sau urcă pe un vârf de munte. De sărbători prețurile sar în aer și același sejur cumpărat în extrasezon costă de două ori mai mult în perioada sărbătorilor de iarnă.
Cum sărbătoresc în prezent? De și sărbătoarea nu mai este interzisă și ne putem permite mult mai multe decât în perioada de acum peste 30 de ani, parcă nu mai este cum a fost. Încercăm din răsputeri dar nu mai este spiritul crăciunului ca atunci. Pe urmă pre-perioada crăciunului este al naibii de stresantă la mine, atât din punct de vedere profesional cât și personal. Dar încercăm. Împodobim casa, facem brazii (da brazii, în fiecare încăpere vreau un brad chiar dacă e din plastic și minuscul dar să fie acolo chiar și simbolic) mai pun ceva luminițe și pe afară (n-am uitat de perioada când nu aveai voie) În seara de crăciun cadourile de sub brad nu mai există, poate câte ceva simbolic și s-au transformat în virament bancar cu o oarecare sumă permisă de mine către membrii familiei care sînt împreună cu mine în număr de trei. Și după ce am împodobit casa de crăciun iar orașul Sibiu împodobit de sărbătoare se află sub nasul meu și mulți dau bani grei să vină în orașul meu, eu plec. Plec și stau în căbănuța minusculă din munți și mă simt mai bine acolo doar noi, ursul, vulpea, veverița, bufnița și lupul. Și restul de animale. Da, cam așa petrec sărbătorile, caut liniștea de această dată.
Vremurile s-au schimbat, noi ne-am schimbat, sărbătorirea crăciunului s-a schimbat dar vreau să mai spun că :
un înger alb pe un fulg de nea va trece azi prin casa ta și să-ți spună blând șoptit crăciun bun și fericit,
la mulți ani
Trimis de AZE in 16.12.23 21:08:33
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@AZE: Multumesc pt articol. Ce amintiri mi-ai trezit!
Tatal meu fisese persecutat multi ani pt ca tatal lui fusese prefect (liberal) de Muscel.
Dupa un timp ajunsese director la scoala din comuna in care traiam. Un coleg, membru de partid, ii cam voia locul si il pandea cu orice abatere.
De aceea noi faceam bradul de Anul nou. Cand, dupa cativa sni l-am facut de Crsciun, eu am plans, ca nu. mi se parea normal!
Beleaua si mai mare a fost cand am plecat (pe furis, desigur) cu Steaua, prin sat. Va dati seama, copilul lui Tov. Director, cu steaua!!
Sarbatori cu ucurie sa aveti!
Rog așteptați...
@AZE: Ce frumos ai scris despre spiritul Crăciunului! Există în sufletul meu mereu! În această perioadă de când mă știu nu plec de acasă, vreau să stau lângă bradul cel verde și frumos împodobit! Au fost ani buni când familia se reunea în jurul lui, acum mai puțin, dar eu sunt acolo și aștept...
La mulți ani!
Articolul a fost setat PINNED (este afișat în „fruntea” listei, în prima pagină) până undeva după Crăciun
Și la școală se făcea bradul la sfârșitul anului. Vacanța de regulă începea mai repede dar veneam în 30 la Moș Gerilă.
Mama era educatoare, o mătușă profesor de istorie, un unchi profesor de muzică. Toți mergeau la biserică dar așa mai pe șustache????
În seara de crăciun când aprindeam luminițele trăgeam obloanele la ferestre.
Îmi lipsește și mie familia, nu mai trăiește nimeni, sîntem doar noi.
Viața merge mai departe.
Am uitat să adaug ceva în articol, voi posta aici.
Episodul de moș Nicolae în 6 decembrie se derula în felul următor: Tata se îmbrăca în moș și venea la bunici cu sacul. Eu acolo îl așteptam și spuneam poeziile. Să mor eu dacă îl recunoșteam. Niciodată nu l-am recunoscut atât de reușit îl făcea pe moșul.
Câțiva ani la rând am reușit și eu să-l păcălesc pe AZE mic. Dar ăștia din ziua de astăzi se maturizează mai repede astfel mi-a ieșit așa vreo 2-3 ori pe urmă nici nu am încercat. ????
Crăciunul este despre iubire, sperantă si credintă…
Craciunul este despre nasterea fiului lui Dumnezeu. Crăciunul este un moment de bucurie intensă în care uităm de viaţa noastră obişnuită. Devenim astfel ceea ce suntem cu adevărat: fiinţe umane pline de iubire, generozitate, puritate şi deschidere sufletească. Existăm pentru o vreme într-o stare de unitate cu ceilalţi oameni, pe care acum îi simţim apropiaţi şi de care ne pasă. Suntem inspiraţi de iubirea lui Dumnezeu, care l-a trimis pe Fiul Său printre noi.
Craciunul este despre iubire, despre fericirea din ochii celor dragi cand ii imbratisezi si primesc cu bucurie cadouri, despre mesajele personalizate trimise cu dor, despre linistea casei, despre familie si prieteni, despre regasire, despre iertare, despre ceea ce te face fericit, despre timp liber, colindat pe strazi, dormit mai mult, despre o cana de vin fiert cu scortisoara langa brad, despre colinde, despre vise pentru noul an, despre o stare de bine cand te cuibaresti in pat sub patura, despre miros de portocale si de prajituri, despre fulgii de nea priviti de la fereastra, despre depanat amintiri in jurul mesei, despre retragere in lumea ta, departe de agitatie, cand poti purta ceva comod si papucii pufosi, despre zambete venite din inima, despre speranta ca anul ce vine va fi si mai bun, despre iubire impartasita, primita sau doar asteptata…
Trebuie sa ne amintim despre ce este aceasta sarbatoare, sa uitam putin de toate lucrurile negative, de dezamagiri, de vorbe rautacioase, de imbulzeala, de orgolii, de ambitii, de invidii, de falsitate, de a pretinde, de laude inutile, de barfa, de cei ce ne-au ranit, de un Craciun ce a devenit marketing pur, de lipsurile pe care le avem, de cei ce au plecat, de ceea ce nu avem inca, de toate chestiile complicate…
Magia Craciunului este in noi si in ceea ce visam. Fie ca acest Craciun sa il pastrati in suflet tot anul, sa fiti mai buni, sa iubiti, sa daruiti fara a cere nimic, sa credeti in lumea si visele voastre, sa va bucurati de cei ce va iubesc si sunt mereu acolo!
Craciun de poveste sa aveti!
@AZE: Ai pomenit de mersul. pe șestache la biserică. De Înviere noi mergeam totdeauna la București, la niște rude, care stăteau lânga biserica Sf. Elefterie. Era bucuros tatal meu ca acolo nu-l cunoaște nimeni.
Până intr-un an, când dă nas in nas cu inspectorul general din Argeș (tata fiind director de școală).
Deci lumea făcea ce făcea să ajungă la biserică!
@balasa violeta: Ce frumos ai definit Crăciunul, Violeta!!! 
Să ai și tu sărbători cu bucurie, cu familia și prietenii alături!
Te îmbrățișez în gând și... 
@AZE: Mi-ai trezit și mie nostalgii, atât din copilărie, cât și din tinerețe!
Îmi amintesc cu drag de bucuria pe care o trăiam noi, fetele - copii fiind - când ne în trezeam în dimineața zilei de Crăciun și găseam bradul împodobit în casă, iar sub el daruri confecționate de mama - mănuși, șosete și fulare din lână - portocale și bomboane îmbrăcate în staniol! După ce adormeam noi, copiii, părinții mei împodobeau bradul pe care spuneau că l-a adus „Moșul” , că nici ei nu știu când și pe unde a intrat! Cât era de frumos!!!..., iar noi chiar credeam că a venit moșul, pentru că am fost cuminți!
Am văzut în poze că mai ai și acum globulețe din sticlă! Mă laud că mai am și eu vreo 10, chiar foarte frumoase, cu care sunt atentă, să nu le sparg!
”Printre podoabele pentru pomul de crăciun s-au mai rătăcit și câteva occidentale de exemplu calendare de advent
Nu știam ce este „calendarul de advent” , la ortodocși n-am auzit de așa ceva! Am căutat pe net și am citit ce înseamnă! Uite, de-aia îmi place mie AFA, că mai aflu lucruri noi, despre care habar nu aveam!
Felicitări pentru articolul care mi-a trezit amintiri frumoase! 
Să te bucuri de sărbătorile care vin alături de familie!
@doinafil:
” Nu știam ce este „calendarul de advent” , la ortodocși n-am auzit de așa ceva! Am căutat pe net și am citit ce înseamnă! Uite, de-aia îmi place mie AFA, că mai aflu lucruri noi, despre care habar nu aveam!
Ce chestie! Am primit de curând următoarea memă: ????
De câte ori ascult colinde mi se umezesc ochii, mi-l amintesc mereu pe tata izbucnind în plâns în decembrie 1989, plângea ca un copil atunci când a ascultat pentru prima dată la radio„O, ce veste minunată! În Betleem ni se-arată...” . Tata a plecat de mulți ani într-o lume mai bună însă acea amintire a rămas vie în sufletul meu.
La noi în casă mereu s-a împodobit bradul de Crăciun, îmi aduc aminte că într-un an, cred că era prin 1982, copil fiind am mers cu bunica din partea mamei să cumpărăm saloane și după aproape două ore de stat la coadă am venit acasă cu vreo 15 bomboane pentru pom de care eram tare mândră.
Poarta mea spre o altă lume s-a numit apoi trenul Intercity care venea din Austria și mergea spre București. Din când în când se vindeau bilete și la acest tren prin urmare mergeam în timpul liceului cu acesta din Arad spre casă. Din tren cumpăram ciocolată și câte un parfum, lucruri care la noi nu se găseau iar în mintea mea de adolescent s-a născut întrebarea de ce oare este așa la noi. Parcă și fețele oamenilor din tren erau mai vesele.
Să aveți sărbători frumoase!
@doinafil: Adventul reprezintă la romano catolici și evanghelici (posibil și la alte confesiuni) fix acea perioadă de post ortodox care începe în 15 noiembrie. Doar că începe un pic mai târziu cca 4 săptămâni înainte de crăciun. Începutul postului poate pica și la sfârșit de noiembrie și la început de decembrie. Coronița de advent care simbolizează postul dispune de 4 lumânări și în fiecare duminică se aprinde câte una, de exemplu la ultima slujbă din biserică 17.12(da, am fost acolo și după aceea din nou în târgul de crăciun) erau aprinse 3 bucâți asta însemană că sfârșitul postului în acest an pică fix în 24 decembrie dar nu în fiecare an este așa.
Calendarul de advent standard este un carton dublu în mărime de A4 pe care există 24 ferestre fiecare reprezentând o zi de la începutul postului până la nașterea Domnului. În fiecare zi trebuie să deschizi una. Încă din anii 80 în Germania se găseau calendare de advent mai groase și după deschiderea ferestrelor găseai câte o bucățică de ciocolată frumos ambalată:clar cea din 24 era bucata cea mai mare ????
Sărbători fericite
@adso: Mulțumesc pentru „direcționare” ! Din păcate 
nu cunosc limba engleză atât de bine ca să înțeleg „mema” . Mă descurc cu ea doar cu cuvintele uzuale, pe care le-am învățat singură dintr-o carte, așa încât - dacă ajung în Anglia - să „nu mor de foame”, cum se spune”, să stiu să mă descurc în trafic sau unde vreau să mă cazez! E drept că mă străduiesc și acum să învăț cuvinte noi, dar timpul - în primul rând - și vârsta nu prea mă mai ajută! 
Prin 1960 (eram în clasa a IV-a), și ne-au introdus în orar - obligatori u - limba rusă (era perioada filo-rusă), iar mai târziu, în liceu, am ales secția „umanistă” , la care am continuat cu rusa. Suplimentar franceza și latina. N-am avut norocul să fiu repartizată într-o clasă la care se învăța engleza sau germana. Pe vremea aceea nu puteai să optezi tu ce limbă vrei să învețiÎn promoția mea erau 14 clase. Drept urmare... după opt ani de rusă, am rămas doar cu memorarea alfabetului și foaaaarte puține cuvinte!
Îți mulțumesc pentru ecou! Să ai sărbători frumoase!
@doinafil: Nici eu nu stau grozav cu engleza, din păcate. Nu am făcut aproape deloc limbi străine în școală - sunt prima serie în care s-a renunțat la predarea primei limbi din ciclul primar și a celei de-a doua dintr-a cincea. S-a trecut la L1 dintr-a cincea, L2 dintr-a șasea. La mine, engleza a fost L2. Și, mai grav, am avut profesori plictisiți (cu unele excepții, câte un an) atât la engleză, cât și la franceză. Am învățat câte ceva ca adult, dar nu sunt deloc mândru de cunoștințele mele.
Însă... mema nu are legătură cu engleza. E o glumă proastă, mi-a și părut rău că am scris acel ecou. În poză sunt sertarele dintr-o morgă. Iar Hannibal Lecter este personajul principal din „Tăcerea mieilor” , un film de acum 30 de ani care a făcut epocă la vremea lui. Lecter era un tip extraordinar de inteligent, dar... criminal în serie. În plus, era canibal.
Imaginea sertarelor morgii seamănă cu cea a unui calendar de advent. A explicat @AZE mai sus:
Calendarul de advent standard este un carton dublu în mărime de A4 pe care există 24 ferestre fiecare reprezentând o zi de la începutul postului până la nașterea Domnului. În fiecare zi trebuie să deschizi una. Încă din anii 80 în Germania se găseau calendare de advent mai groase și după deschiderea ferestrelor găseai câte o bucățică de ciocolată frumos ambalată:clar cea din 24 era bucata cea mai mare.
Oricum, faine posturi țin catolicii / reformații. Doar 24 de zile, mănâncă ciocolată zilnic...
@adso:
”Oricum, faine posturi țin catolicii / reformații. Doar 24 de zile, mânâncă ciocolată zilnic...
Faine de tot!!!! Ei sunt creștinii cel mai puțin restrictivi, părerea mea! Cred că noi, ortodocșii, suntem mai „habotnici” (în ceea ce privește postul) decât celelalte religii. E drept că nu știu cum sunt celelalte! 
Filmul l-am văzut cu ceva timp în urmă și DA, actorul este foarte bun, dar subiectul în sine, m-a oripilat, mi-a lăsat un gust amar! Sunt printre oameni și „genii” rele, nu-i așa?!
Mulțumesc pentru răspuns!
@CATAAS: Din colecția mea de globuri 40+ ani am reușit (fără a dori însă acest lucru) să mai sparg 2 bucăți (în timpul manipulării către brad) din fericire din modelele respective mai am (cele din poza P7, model mic)
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2024 Atenţionare specială — scris în 20.08.24 de Michi din BUCURESTI
- Nov.2023 500 — scris în 21.11.23 de robert din BUCURESTI
- Nov.2023 O mini Întâlnire AFA, așteptată de mult timp. — scris în 12.11.23 de pepsi70ro din CONSTANTA
- Oct.2023 De ce se scrie, se citeşte, se votează mai puţin reviewurile AFA? (II) — scris în 19.10.23 de Michi din BUCURESTI
- Oct.2023 De ce se scrie, citeşte şi votează mai puţin reviewurile AFA? — scris în 15.10.23 de Michi din BUCURESTI
- Aug.2023 Iulianic, primul user AFA care a postat 1000 reviewuri — scris în 30.08.23 de Michi din BUCURESTI
- Aug.2023 500 — scris în 18.08.23 de AZE din SIBIU
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată