GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Dacă în review-ul "Bien Hotel, o cazare meritorie în Yerevan", vezi impresii, spuneam că am stat 4 nopți în capitală Armeniei, acum spun că ne-am plimbat 3 zile prin ea și prin împrejurimile ei, zile pline cu de toate….
Voi vorbi acum despre plimbarea făcută în a treia zi petrecută în Yerevan spre și prin Valea Azatului Superior, Patrimoniu UNESCO, unde am vizitat Complexul Muzeistic și Canionul Garni, Mănăstirea Geghard.
Așadar dimineața, după micul dejun în jurul orei 10, plecam pe traseul acelei zile, un circuit mic, mai puțin de 100 kilometri, dar spectaculos urmând valea râului Azat, printre dealuri, munți și canioane.
Am mers direct la Mănăstirea Geghard una dintre cele mai frumoase, de neratat, amplasată într-un peisaj deosebit, înconjurată de stânci falnice.
Mănăstirea Geghard, complex monahal, cu biserici și morminte, clădiri medievale bine conservate sau cavități tăiate în stâncă, ilustrează foarte bine nivelul arhitecturii medievale armene, valoarea fiindu-i recunoscută în anul 2000 când Mănăstirea Geghard și Valea Azatului Superior au fost incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Nu se cunoaște data exactă a întemeierii mănăstirii, dar precreștinii s-au închinat la izvoarele de acolo. Se crede că o mănăstire a fost înființată pe la începutul secolului 4 de Sf. Grigore Luminătorul. Cei mai mulți călugări, printre care viitorul sfânt Grigore, locuiau în micile peșteri de pe stâncile din jur, la care se urca și se urcă și azi cu scara, iar frânghia avea un rol important în comunicarea cu ei…, dar mănăstirea avea și biserici, altare, locuințe construite pe pământ. A fost reședința de vară a șefului Bisericii Apostolice Armene.
Din parcarea pentru mașini și autocare foarte plină am urcat pe jos spre mănăstirea ce părea o cetate înconjurată de ziduri înalte. La intrare era afișată o hartă pe care am pozat-o, foarte bună pentru noi care nu aveam ghid, ne-am uitat mai mult pentru a ne fixa obiectivele, mănăstirea este destul de întortocheată. Erau foarte multe grupuri, am auzit vorbindu-se în mai multe limbi. Am intrat în incinta mănăstirii prin laterala ei și mi-am început plimbarea cu biserica Katoghiké, se intră prin laterala ei de sud, superbă intrare.
Biserica Katoghiké, Biserica lui Catolicos, Șeful Bisericii Apostolice Armene, a fost construită în anul 1215 și este cea mai importantă, cea mai mare și mai împodobită biserică din mănăstire, fațada sudică și portalul ei fiind reprezentative. Timpanul este sculptat cu copaci și viță de vie de care atârnă rodii și ciorchini de struguri, simbolurile sângelui lui Hristos și a vieții lungi și prospere, totul fiind încadrat de un arc acoperit cu modele cu stele, flancat de doi porumbei. Deasupra cadrului este prezentată într-un basorelief, lupta dintre un leu și un taur, stema familiei prințului Zakarian cel care a ctitorit-o, leul simbolizând puterea regală.
Tamburul cu opt fețe este decorat cu arcade și basoreliefuri cu păsări, capete de animale, figuri umane, rozete, deosebit și el…. Din biserică se intră direct în gavitul acesteia. Aici a fost prima dată când am descoperit gavitul ce joacă rol de pronaos dar și de necropolă, specific bisericilor vechi, am mai explicat acest lucru și la Noravank, vezi impresii.
Gavitul Bisericii Katoghiké este mare cu coloane și arcade, iar cupola deschisă în formă de stalactită este des întâlnită în perioada când a fost construit. Pe pardoseală alternează modele geometrice cu mormintele celor ce s-au preocupat de biserică…
În partea dreaptă a portalului dintre gavit și biserică este un khachkar mare, unul dintre cele mai cunoscute din Armenia, sculptat în timpul construcției bisericii. Am pozat și admirat în tot complexul o mulțime de khachkar despre care nu știam prea multe, am aflat povestea lor la Cimitirul Noratus, vezi impresii.
Din gavit se merge direct în lateral la trei alte importante obiective, se intră din unul în altul, Biserica Rupestră Avazan, Capela de Înmormântare Proshian, Biserica Sf. Astvatsatsin (Proshian).
Biserica Rupestră Avazan, săpată în întregime manual în stâncă, pe la jumătatea secolului 13, vreme de patruzeci de ani, în peștera cu același nume. La izvorul sacru era destul de multă lume, oameni de toate vârstele beau apa sfântă cu pumnii, am băut și noi, se stropeau pe față, umpleau sticle cu care plecau.
Capela de Înmormântare Proshian construită de familia prinților Proshyan în secolul 13, este și mormântul acestei familii. Cum vi se pare idea prințului Prosh, cel care a cerut ca mormintele să fie simple, neinscripționate și neprotejate asftel încât țăranii de atunci, pe care familia lui i-a condus în viața lumească, să-i poată călca în picioare în viața cea veșnică?!?! , și sunt călcați și astăzi de urmașii lor și de vizitatorii bisericii, dar în același timp a cerut ca zidurile să fie ornate! și sunt ornate cu basoreliefuri, cel mai apreciat reprezintă un cap de taur care ține doi lei cu gâturile legate cu un lanț, sub lanț, între lei, se află un vultur care ține un miel în gheare.
Biserica Sf. Astvatsatsin (Proshian), biserică rupestră construită tot de familia prinților Proshyan, este frumos împodobită, deasupra intrării se găsesc figurile Sf. Apostoli Petru și Pavel, pe un alt perete se află o cruce mare ornamentală și multe sculpturi khachkar pe pereți. Atât la capelă cât și la biserică mi-au plăcut luminatoarele bogat ornate, nu se repetă modelele…
Am ieșit din biserică și am urcat spre chiliile săpate în stâncă din partea de nord est a complexului, era multă lume acolo, nu se pot rata… În lungul scării, tot zidul este acoperit de mulțime de khachkar, deosebite, las pozele să vorbească…
Am revenit în curtea mănăstirii, era acoperită de decorurile unei festivități, pentru a urca din nou, în partea de nord vest de unde se auzea un minunat cântec ce te chema acolo… era Capela-mormânt Papak și Ruzukan. Multă lume în interior, privea, asculta, poza sau filma micul grup coral….
Am ieșit din complex și am urcat pe deal pe o potecă îngustă, puțini turiști, se urcă cu atenție pentru a vedea capela dar mai ales pentru a poza mănăstirea de la înălțime.
Peștera Capela Sf. Astvatsatsin construită în a doua jumătate a secolului 12 se ridică deasupra drumului, este parțial tăiată în roca masivă având forma peșterii care exista acolo... A fost împodobită în interior cu picturi murale, iar mai multe khachkar cu diverse ornamente se găsesc pe pereții exteriori sau sunt tăiate în stâncile învecinate. Pe ziduri există și vechi inscripții gravate.
Am plecat de la mănăstire, ne-am întors, cam 10 kilometri pentru a merge la Garni unul din cele mai renumite sate din Armenia, renume datorat atât omului cât și naturii; omul a construit Templul și Cetatea Garni, natura a creat Simfonia Pietrelor.
Ne-am oprit mai întâi la Complexul Muzeistic Garni, o serie de monumente istorice și arhitecturale deosebite din perioadele elenistică și creștină timpurie, cel mai important fiind Templul. Am achitat taxa de vizitare, 1.500 ADM (2,8 euro) de persoană și am ajuns în Armenia precreștină din primul secol de după Hristos, accesul fiind permis zilnic între orele 9 și 22.
Templul Garni a fost construit în stil ionic în secolul 1 d. Hr. și închinat Zeului Soare Mithra, divinitatea luminii și a adevărului în mitologia armenească antică, dar puternicul cutremur din anul 1679 l-a distrus aproape în totalitate pentru ca după aproape 300 de ani să fie restaurat cu recuperările din clădirea prăbușită. Astăzi Templul Zeului Soare restaurat în forma sa originală este singurul loc sacru păgân care a supraviețuit introducerii creștinismului, este singura clădire greco-romană cu coloane din Armenia care mai stă în picioare…
Templul se ridică în Defileul Garni, pe dealul acoperit de podgorii înconjurat pe trei laturi de munți, oferind o amplă și spendidă vedere asupra magnificului defileu al râului Azat.
Templul are 24 coloane ionice zvelte pe care se sprijină un acoperiș cu un fronton triunghiular, baza templului fiind un podium înalt de bazalt la care urcă o scară largă. Ornamentele tăiate din piatră, basoreliefurile cu figuri umane îngenuncheate, coloanele de bazalt, streașina, capitelurile decorate cu sculpturi bine conservate ce prezintă viță de vie, rodii, …, sunt expresii ale dezvoltării sculpturii în Armenia antică.
Palatul Regal, numit în cronicile armene “Casă Răcoarei”, mare cu două nivele și Biserica Sf. Sion, două clădiri importante una lângă alta, sunt azi doar ruine… Aproape am vizitat Baia Romană, cele cinci camere, corect spus am văzut frânturi din ele…, dar mi se pare interesant modul cum se face încălzirea lor. Fumul, aerul cald circulă de la cel mai cald la cel mai rece, de la Baia de Aburi la Vestiar, printr-un canal în care sunt ridicate coloane din caramidă care preiau și păstrează căldura.
După plimbarea prin complex am plecat spre Cheile Garni – Simfonia Pietrelor aflate la circa 5 kilometri de mers pe șosea. Am mers cu mașina noastră până la locul de unde pleacă spre Simfonie autoturismele de teren, pentru cele de oraș fiind destul de dificil, ca să nu spun imposibil, acest traseu. O veste bună pentru automobiliști, drumul se modernizează făcând posibilă deplasarea până la Simfonie și a autoturismelor de oraș. Se poate merge și pe jos, sunt doar 2,5 kilometri, mi-ar fi plăcut plimbarea, dar, …
Am plătit 3.000 de ADM (circa 5 euro) și în vreo 10 minute eram la intrarea în canion, pe care am mers pe jos, autoturismul recuperăndu-ne de la ieșirea din chei. A fost o plimbare plăcută, un peisaj de vis ce merită și trebuie văzut.
Stâncile au coloane verticale hexagonale uriașe aflate la circa 50 de metri deasupra nivelului canionului, lungi de până la 100 de metri care chiar creează imaginea unui instrument muzical imens, așa că mai sunt numite și Orga de Bazalt, privindu-le aștepți ca rocile să înceapă să cânte.
Ar fi multe de spus despre acest monument, mai spun doar că privind magnificul peisaj și ascultând susurul râului Azat, făuritorul cheilor, parcă eram la un concert de orgă, pentru mai multe las pozele să continue povestirea….
A fost o plimbare plăcută, am văzut multe locuri și lucruri frumoase, naturale sau omenești… Mi-a plăcut mult mănăstirea, acum după ce am scris și am revăzut pozele pot afirma că este cea mai frumos împodobită în interior din cele văzute în Armenia, mi-a plăcut templul, este unic, mi-a plăcut așezarea lui deasupra văii râului Azat, am rămas impresionantă de Simfonia Pietrelor…
Mergeți acolo, veți rămâne cu amintiri unice!!!
Trimis de mprofeanu in 21.12.19 19:50:10
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în CAUCAZ.
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mprofeanu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
7 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperind Armenia, #EXCURSII și CĂLĂTORII - ARMENIA" (deja existentă pe sait)
@mprofeanu: Foarte interesant, foarte frumos tot traseul. Felicitări pentru review și poze
Instrumentul de suflat DUDUK este confectionat din lemn de cais, cert este ca exista in Armenia inca din secolul 5, in anul 2005 UNESCO a declarat duduk-ul armenesc si muzica cantata la acest instrument drept -Masterpiece of the Intangible Heritage of Humanity-
Melodia atasata se poate sterge sau se poate schimba!
@mprofeanu: Manastirile si bisericile au fost cum au fost, dar Sinfonia Pietrelor este de neimaginat. Minunat, felicitari, votat cu mare drag.
@mishu: Totul mi-a plăcut, era ceva deosebit și Simfonia Pietrelor a fost specială, nu mai văzusem așa ceva până atunci... Seamănă cu Coloanele de Bazalt de la Lacul Racoș, dar de mică anvergură și nu sunt chei.
Mulțumesc frumos pentru ecou!
Cu drag, !
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2019 Excursie opțională din Yerevan, pe traseul Echmiadzin, Oshakan, Zvartnots — scris în 26.12.19 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2019 Dilijan – Mica Elveție armenească — scris în 10.11.19 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2019 Povești de la Sevan – Lacul Negru armenesc — scris în 07.11.19 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2019 Tatev, de văzut în sudul Armeniei! — scris în 18.10.19 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2019 Plimbare reușită, inedită de la Yerevan la Goris — scris în 10.10.19 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ