Excursie opțională din Yerevan, pe traseul Echmiadzin, Oshakan, Zvartnots

TIPĂREȘTE

În review-ul anterior, “O zi pe Valea Râului Azat”, vezi impresii, vorbeam despre prima excursie opțională făcută din Yerevan, acum voi vorbi despre cea de a doua. A fost un circuit de 70 – 80 de kilometri, Yerevan, Echmiadzin, Oshakan, Zvartnots, Yerevan.

Aceste două excursii opționale se găsesc și în ofertele agențiilor de turism din Yerevan, atât la sediile lor cât și la puncte volante, mașini îmbrăcate în oferte, se fac în jumătate de zi și costă puțin, dar am preferat mașină închiriată pentru a avea mai multă libertate de mișcare și timp mai mult de vizitare, am văzut și ceva în plus, o comoară ascunsă cum este prezentată pe site-urile de turism armene, Oshakan…...

Pe lângă cele două opționale, mai este un traseu mai lung până la Mănăstirile Haghpat și Sanahin, ambele Patrimoniu Mondial UNESCO din anul 1988, aflate la 185 de kilometri de capitală, și acum îmi pare rău că le-am ratat, dar timpul, veșnică mea problemă…

Dimineața, după micul dejun, am primit mașina închiriată de acasă, pentru detalii vezi impresii, iar în jurul orei 10, șoferul meu mă aștepta cu motorul pornit și ușile larg deschise, n-am înțeles dacă să răcească sau să încălzească mașina!?

Prima destinație a fost Echmiadzin, oraș sfânt cu o semnificație unică, de neegalat pentru armeni, pentru a vedea printre altele și cele trei biserici ce fac parte începând din anul 2000 din Patrimoniu Mondial UNESCO. Este al patrulea oraș armean ca mărime foarte cunoscut prin Catedrala Echmiadzin, este Reședința lui Catholikos, Șeful Bisericii Apostolice Armene, Capitala Spirituală a țării.

Am mers destul de bine, mai întâi la Biserica Sf. Hripsime din Echmiadzin, am oprit lângă șosea, biserica nu avea parcare. Se intră în curte și se urcă pe scări pentru a ajunge la baza ei.

Construită în primii ani ai secolulul 4 de către Sf. Grigorie Luminătorul odată cu creștinizarea Armeniei, biserica a fost distrusă și reconstruită de mai multe ori. Este considerată una dintre marile realizări ale arhitecturii armene medievale, o bijuterie a arhitecturii armene, este înaltă, masivă, pare ceva trainic și așa și este...

Am intrat în biserica ce are patru abside și un altar frumos împodobit cu Icoana Fecioarei cu Pruncul. Lângă capela din stânga altarului este un culoar prin care am coborât în Cripta Sf. Hripsime, cripta în care, la începuturile creștinizării Armeniei, a fost înmormântă mucenica Hripsime, cea care mai târziu avea să fie sanctificată. Sfânta are o poveste tristă dar demnă de credința ei.

Hripsime trăia într-o comunite de călugărițe creștine din Roma fiind renumită pentru frumusețea ei. Astfel a atras atenția împăratului roman Diocletian care a vrut să se căsătorească cu ea, dar a fost refuzat. Pentru a scăpa de persecuțiile împăratului, tânăra împreună cu alte călugărițe și Gayane, stareța lor, a fugit în Armenia. Diocletian a trimis o scrisoare regelui armean Tiridates cerându-i să le găsească și să le omoare pe toate. Regele păgân armean le-a găsit dar vrăjit de frumusețea ei a vrut să o facă soția lui, a fost refuzat de Hripsime care i-a spus că e logodită, ca și însoțitoarele ei, cu Hristos. Infuriat Tiridates a ordonat să le ducă în locuri diferite și să le omoare, devenind astfel mucenițe.

Puțin întristată am părăsit biserica și mi-am continuat plimbarea la următorul obiectiv aflat nu departe… la complexului arhitectural al Catedralei din Echmiadzin. Este foarte mare, are multe clădiri, parcuri frumos ornate și o intrare simbolică ce reprezintă pe cei doi ctitori.

Catedrala Echmiadzin construită imediat după adoptarea creștinismului în Armenia la inițiativa Arhiepiscopului Armeniei Grigore căruia, spune povestea Iisus Hristos i-a apărut într-o viziune, solicitându-i să construiască o biserică în interiorul orașului antic. În viziune, Iisus a arătat locul exact unde trebuie să se ridice altarul bisericii, lovind pământul cu un ciocan de aur. Arhiepiscopul de atunci, Sf. Grigore Luminătorul de azi, l-a convins pe regele Tiridates să ridice Biserica ce avea să devină Catedrala Apostolică Armeană.

Am parcat vizavi de intrarea în marele complex, 300 AMD (0,6 euro) fără timp limită, și am intrat printre mai multe clădiri, în stânga una nouă, Librăria, în dreapta un seminar teologic, un centru de educare creștină, printre brazi frumoși și flori, printre cruci armenești…

Nu am vizitat Catedrala, interiorul și o parte din exterior erau acoperite cu schele, dar se observă că de-a lungul veacurilor au avut loc mai multe renovări, restaurări, exteriorul catedralei devenind un mix de stiluri arhitecturale și artistice armene. Am pozat și admirat intrarea. Cineva a deschis ușa și am văzut ce era în interior, un șantier imens, nu se vedea nimic…

Am văzut însă Muzeul Catedralei, care se mai numește și Muzeul Casei Trezoreriei Alex și Marie Manoogian depozitarul unor manuscrise și obiecte religioase valoroase, mai importante fiind Sfânta Lance cu care a fost străpuns Iisus răstignit pe cruce pentru a vedea dacă a murit, Moaștele unor Apostoli și o Bucată din Arca lui Noe, un muzeu deosebit cu picturi, covoare, îmbrăcăminte și alte artefacte antice aduse de diferite comunități armene. Am văzut multe obiecte de artă bisericească, potire, perdele de altar, felinare, veșminte, cruci sau de artă aplicată, ceramică, gravuri pe lemn, înregistrări, manuscrise și multe, multe alte lucruri. Muzeul poartă numele soților Maria și Alex Manoogian, americani de origine armeană, care au contribuit la începutul anilor 1980 cu fondurile necesare construcției lui.

Accesul este permis zilnic între orele 10:30 - 16:45 contra unei taxe de 1.500 AMD și cu ghid însoțitor. Noi fiind pe cont propriu am fost alipiți unui ghid vorbitor de limba engleză ce însoțea un grup de nemți. Casa de bilete este vizavi de intrarea la catedrală, aici am așteptat ghidul, apoi se intră printr-un coridor în altă mare grădină unde sunt două clădiri impozante, cea a muzeului și reședința pontificală.

Am revenit aproape de ieșire, am trecut pe lângă un restaurant aflat pe partea cu frumoasa librărie și am mers pe jos pe lângă o școală spre Biserica Sf. Gayane, biserică mai nouă, de o valoare națională deosebită, o altă capodoperă arhitecturală a creștinismului timpuriu din Armenia, construită pe la mijlocul secolului 7 deasupra mormântului stareței Gayane, cea care avea să fie sanctificată după jertfa ei pentru creștinism.

Sf. Gayane este o biserică bazilică cu cupole, în forma clasică, simplă, fără elemente decorative speciale, este unul dintre cele mai bune monumente din prima perioadă a arhitecturii armene, cu un echilibru între interior și aspectul exterior, cu proporții armonioase menite să evidențieze înălțimea clădirii, la fel ca și celelalte detalii arhitecturale, ramele ușilor și ferestrelor, cornișele și arcadele, ornamentele florale sculptate, ….

În partea dreapta a altarului un culoar conduce la Mormântul Sfintei Gayane, și despre ea circulă o poveste tristă, impresionantă. După martirul lui Hripsime, de care vorbeam mai sus, Gayane și alte două călugărițe s-au supus unui tratament similar înainte de a fi decapitate. Restul comunității a fost trecut prin sabie, trupurile tinerelor fiind aruncate la fiare pentru a fi mâncate. Dar la fiare, sau chiar fiare, au ajuns și soldații care le-au ucis, pedepsiți de Dumnezeu pentru acțiunile lor: au fugit în pădure și au început să se comporte ca niște animale sălbatice alergând de colo colo, rozându-și și rupându-și hainele, sau chiar omorându-se între ei. Și regele a fost pedepsit; transformat în mistreț a fost salvat de intervenția lui Grigore Luminătorul care l-a și convertit la creștinism, regele convertind apoi întreaga Armenie.

Am revenit în biserică, avea loc botezul unui băiețel de 4 – 5 ani, am asistat și noi, nu prea mult, am făcut și câteva poze, apoi ne-am continuat plimbarea, mai întâi pe jos până la mașina parcată la Catedrală, apoi motorizați vreo 15 kilometri până în Oshakan, unul din cele mai cunoscute sate armene, poate chiar cel mai cunoscut, prin Mormântul lui Mesrop Mashtots, lingvist armean medieval timpuriu, a trăit între anii 362 și 440 d.Hr., compozitor, teolog, creator în anul 405 al alfabetului armean.

Mormântul se află în Biserica Sf. Mesrop Mashtots, cea mai importantă din sat, o bazilică boltită din tuf negru, o clădire de talie mijlocie, mult mai frumoasă decât bisericile rurale obișnuite, dar mai mică decât bisericile din orașele mari, construită în anii 1870 având altarul chiar pe mormântul sfântului. Interiorul bisericii este acoperit cu fresce, cea mai cunoscută fiind „Gloria literelor și literaturii armene” care prezintă alfabetul armean.

În spatele bisericii, inventatorul înalt de vreo trei metri își privește și păstorește creația, literele alfabetului armean reprezentate pe 36 de khachkar. L-am salutat pe celebrul om, îl salutasem și la mormântul din biserică, l-am pozat, apoi am pozat și câteva litere și am mers în clădirea vecină din dreapta, unde, la etaj, este amenajat un mic muzeu cu exponate ale elevilor din sat. Erau drăguțe, simpatice ca și copiii care le făcuseră…

De aici ne-am întors, pe drumul pe care venisem, spre Yerevan până la Zvartnots, un mic oraș situat aproximativ la jumătatea drumului dintre Yerevan și Echmiadzin, pentru a vedea Site-ul arheologic Zvartnots, inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO în anul 2000, care adăpostește ruinele Catedralei Zvartnots și ale Palatului Katholikos, Palatul Șefului Bisericii Armene, în acea perioadă era Nerses III, construite la mijlocul secolului 7.

Am plătit biletele, 1300 AMD (2,5 euro) de persoană, paznicul ne-a deschis poarta, se merge cu mașina până aproape de site.

Catedrala Îngerilor, cum s-ar traduce din armeană, era un adevărat miracol architectural menit să impresioneze prin strălucirea sa artistică extraordinară, prin dimensiunea, structurală și ornarea bisericii, prin dispunerea și amenajarea clădirilor…, a impresionat până acum o mie de ani, impresionează și azi cu ruinele ei.

A avut o viață scurtă, puțin după 300 de ani s-a prăbușit, nu se știe din ce cauză deși era sfârșitul secolului 10, sunt două variante, un cutremur devastator sau invaziile arabe, dar și ceea ce a supraviețuit a rămas îngropat în pământ vreo 900 de ani. Astăzi se pot vedea împreună cu mai multe reconstrucții efectuate în perioada de după săpături. Cele descoperite, fundații, porțiuni din bolți și ziduri, capiteluri, baze și secțiuni de stâlpi și coloane i-au ajutat pe cercetători să facă o reconstituire a complexului, să facă și o descriere a catedralei, se poate vedea în poză, iar ruinele actuale în celelalte…

Mă plimbam și admiram, pozam și mă gândeam, și eu ca atâția alții, dacă Templul este cel mai misterios templu construit vreodată în Armenia, care povești sunt adevărate și care sunt mituri?? , și de ce întrebările care se pun, De ce a fost construit, a fost pentru a doua venire a lui Hristos? , Ce consemne ascunde? , De ce s-a prăbușit, a fost un blestem sau un dezastru natural? , Există oare vreun desen cu el? , rămân fără răspuns sau nu au răspunsuri clare...

Cu aceste gânduri și cu ochii plini de frumuseți am plecat spre Yerevan, pe drumul pe care venisem, șoferul meu nu mai avea nevoie de copilot….

Ar mai fi multe de spus despre cele văzute, sunt multe de văzut în pozele postate, voi încerca să mai spun câte ceva și pe la poze, dar mă opresc aici și vă las să vă faceți singuri o părere despre această țară și comorile ei…

Cele despre care am vorbit mai sus sunt obiective turistice de top în Armenia, celor care ajung acolo le recomand să-și facă timp și pentru ele.

...

În încheiere doresc ca tuturor cititorilor acestui articol, tuturor AFA-iștilor, useri, webmasteri, administratori, anul 2020 care vine să le aducă sănătate, noroc și bucurii, împliniri și fericire, excursii multe și frumoase!

La Mulți Ani!!!

---

VIZUALIZĂRI: 699 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI