Turul celor mai importante 6 destinații din Armenia

TIPĂREȘTE

Turul celor mai importante 6 destinații din Armenia. Sună bine sau nu sună, cert este că așa se chema această excursie.

Totul a plecat de la o ofertă de avion. Am achiziționat două bilete Bucuresti Erevan cu 513 lei un preț mai mult decât decent. Apoi am luat o cazare de trei nopți cu 800 de lei și duși am fost.

Zborul a decurs bine și după vreo două ore am aterizat seara la Erevan! Avionul a fost plin și mai mult de jumătate din pasageri erau români. Spun asta pentru că nu știu unde s-au împrăștiat în restul zilelor, doar o data am mai întâlnit câțiva, dar o să povestesc cu o altă ocazie.

La aeroport ne aștepta un șofer cu o mașina chinezească electrică. E un paradox la ei e plin de asemenea mașini ori din cele normale mai vechi de 15-20 de ani. Am rezervat un transfer direct de la aeroport deoarece am aterizat târziu și nu voiam să-mi mai bat capul cu Yandex-ul lor, care înlocuiește uber-ul de la noi.

Pentru prima zi antamesem deja o excursie în afara capitalei cu getyourguide, pentru care am plătit pentru două persoane 260 de lei. Excursia se chema -Turul celor mai importante 6 destinații din Armenia din Erevan și părea ceva foarte interesant! Si chiar a fost. Turul dura 8 ore și începea la ora 10 de undeva din centrul orașului.

Micul dejun l-am sărit de voie de nevoie, iar la ora 9 am pornit spre locul de întâlnire. Cu toate că mergeam la vale drumul a fost destul de lung și am făcut aproximativ 45 de minute până acolo. Ajunși la autocar am făcut cunoștință cu ghida foarte simpatico și foarte bine pregătită, dar și cu partenerii de drum. Era o lume pestrița doi tipi din Olanda, o chinezoaică, o pereche din Rusia, o pereche de indieni ce lucrau în Dubai, dar și o doamnă din Australia rezidentă tot în Dubai. Nici urmă de români.

Si am purces la drum. Ziua a început cu Khor Virap unde am ajuns după aproximativ o oră jumate.  Acesta este unul dintre acele locuri în care Armenia pare să fi pus laolaltă istoria, religia și peisajul într-un singur tablou. Mănăstirea stă aproape de granița cu Turcia, iar în spatele ei se ridică impunător Muntele Ararat. Problema este că Araratul, simbolul național al armenilor, se află astăzi dincolo de graniță, în Turcia. Adică îl vezi perfect, îl admiri, îi faci sute de fotografii, dar dacă vrei să te apropii prea mult... trebuie să treci o frontieră. Armenia are un talent aparte de a-ți arăta lucrurile frumoase exact cât să nu poți pune mâna pe ele. Și mai subliniază un lucru cât de crudă este uneori viața.

Khor Virap este însă mult mai mult decât un punct de belvedere. Aici este legată una dintre cele mai importante povești ale creștinismului armean, cea a lui Grigorie Iluminatorul, personajul care avea să contribuie decisiv la creștinarea Armeniei. Potrivit tradiției, Grigorie a fost întemnițat timp de aproximativ 13 ani într-o groapă adâncă, pentru credința sa. Când vezi locul, începi să înțelegi că în acele vremuri credința nu era chiar o activitate de weekend. Trebuia multă voință și tărie de character să fii deneinduplecat în credința ta, dacă pot spune așa.

După atâția ani de detenție, omul nu numai că a ieșit viu, dar a ajuns să aibă un rol uriaș în istoria Armeniei. Dacă ar fi existat atunci psihologi, probabil că i-ar fi recomandat câteva ședințe după experiența asta. El însă a ales varianta armeană și atfel a scris, dar a și schimbat istoria acestei mici țărișoare...

De la Khor Virap pornim spre Arcul Charents, un loc de unde priveliștea asupra Araratului este din nou spectaculoasă. Arcul poartă numele poetului Yeghishe Charents și a fost ridicat într-un punct de unde muntele se vede într-un mod extraordinar.

Aici am avut senzația că Armenia ne urmărește cu Araratul. Oriunde mergem, apare undeva în fundal. Noi mergem mai departe, el rămâne acolo. Noi schimbăm obiectivele turistice, el nu. Foarte disciplinat muntele acesta! Ne învârtim în jurul lui ca Pământul în jurul soarelui.

Mai facem o scurta oprire la un canion unde admirăm un mare bazinde apă. Evident facem și ceva poze, altfel cum putem dovedi ca amfostacolo?

De la poezie și panorame ajungem la Templul Garni, iar aici schimbăm complet registrul. După mănăstiri creștine și povești religioase, ne trezim în fața unui templu care pare desprins din Grecia antică. Coloane de tot felul de proporții clasice, frontoane... pentru câteva minute te întrebi dacă nu cumva șoferul a greșit țara ori religia.

Garni este un monument antic, construit în perioada precreștină și dedicat zeului solar Mihr. Este considerat singurul templu păgân greco-elenistic păstrat în Armenia și reprezintă o adevărată fereastră către perioada de dinaintea creștinării țării.

Armenia a adoptat creștinismul ca religie de stat la începutul secolului al IV-lea, devenind una dintre primele țări creștine din lume. Garni a supraviețuit însă schimbării religioase și a rămas în picioare, ca să ne arate că istoria nu este niciodată alb-negru.

Și după atâtea mănăstiri, temple, canioane și milioane de ani de geologie, singura întrebare serioasă care mai rămâne este una foarte omenească, dar noi unde mâncăm. Aveam o rezervare la un han cu o priveliște foarte faină, unde am stați toți la o masa și am savurat un kebab arpbesc la o bere rece foarte binevenită.

De aici coborâm spre Simfonia Pietrelor, iar natura începe să ne demonstreze că nu are nevoie de arhitecți. Aici este o minune naturală, de altfel preferata mea din această excursie.

În Canionul Azat apar impresionantele coloane de bazalt, așezate una lângă alta într-o geometrie aproape perfectă. Forma lor seamănă cu tuburile unei orgi uriașe, motiv pentru care locul a primit numele poetic de „Simfonia Pietrelor” . Ca o paranteză i-am povestit ghidei că avem și la noi în țară ceva asemănător la Racoș, doar că nu la asemenea proporții și nici așa bine promovată. Aici aveau și un minicar care să plimbe turiștii mai leneși.

Numai că aici, la Simfonia pietrelor din Armenia, orchestra este foarte bine organizată, niciun muzician nu întârzie, nimeni nu cere bis și, mai ales, nimeni nu cântă fals. Totul este făcut de natură. Privești aceste coloane și te întrebi cum a reușit natura să facă asemenea forme. Răspunsul este simplu, milioane de ani, răcire vulcanică și multă răbdare. Noi, oamenii, după două zile de vacanță deja vrem să vedem totul și pe deasupra mai facem și figuri.

Continuăm spre Mănăstirea Geghard, probabil unul dintre cele mai impresionante locuri ale zilei. Dacă Garni ne-a arătat Armenia antică, Geghard ne arată Armenia creștină într-o formă aproape sculptată direct în munte.

Mănăstirea este parțial construită și parțial săpată în stâncă. Intrarea în aceste spații creează senzația că pătrunzi într-o lume ascunsă, în care piatra, lumina și liniștea fac parte din aceeași construcție. Aceasta este deservită de călugări care sunt foarte stricți.

Numele Geghard este legat de tradiția Sfintei Lance, despre care se spune că ar fi fost păstrată aici. În limba armenească geghard semnifică suliță ori lance. Legendele sunt numeroase, iar atmosfera locului le face foarte ușor de crezut. Legenda spune că această mânăstire a adăpostit lancea cu care soldatul roman Longinus l-a străpuns pe Iisus Hristos pe cruce.

În interior este răcoare și liniște, iar pereții de piatră par să fi absorbit secole întregi de rugăciuni. După zgomotul lumii moderne, locul acesta te obligă aproape să vorbești în șoaptă.

Sau poate doar îți amintește că, dacă ai vorbi tare într-o mănăstire medievală, cineva din trecut ar putea ieși după colț să te roage să faci liniște.

Ultima parte a zilei ne poartă prin Canionul Azat, unde peisajul devine din nou spectaculos. Pereții de rocă, formațiunile de bazalt și relieful sălbatic ne fac să uităm că suntem relativ aproape de capitala Armeniei.

Și astfel, într-o singură zi, am trecut printr-o poveste care începe cu o mănăstire și un munte legendar, continuă cu un poet, un templu păgân, niște pietre care par să cânte și o mănăstire sculptată în munte.

Am pornit de la Khor Virap, cu ochii spre Ararat, am trecut pe la Arcul Charents, am coborât în lumea antică la Garni, am ascultat în imaginație „Simfonia Pietrelor” , ne-am pierdut printre stâncile de la Geghard și am încheiat printre peisajele spectaculoase ale Canionului Azat. A fost un circuit destul de lung și de obositor, dar am descoperit Armenia autentică.

Armenia are ceva aparte, ceva greu de descries în câteva cuvinte, aici nu trebuie să alegi între istorie și natură. Le primești împreună, uneori chiar în aceeași fotografie.

Iar după o asemenea zi, concluzia este inevitabilă: Armenia nu este o țară pe care doar o vizitezi. Este o țară pe care o tot descoperi, piatră cu piatră, legendă cu legendă și, dacă ai noroc, cu Araratul mereu în fundal. Să vedeți când voi descoperi cognacul cu același nume!!!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 125 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI