GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Zalongo - muntele sufletelor prăbuşite în gol
Aflându-ne, încă, la Kassope am sesizat cele două panouri informative referitoare la semeţul monument pe care-l remarcaserăm, încă de pe când urcam spre sit-ul arheologic. Urmând recomandarea făcută de proprietarul hotelului Kassope dar şi sfatul tinerei muzeografe cu nume mitologic, Danae, după ce ne-am încheiat explorarea prin sit-ul arheologic, ne-am indreptat spre vârful muntelui cu intenţia clară de a vizita monumentul de la Zalongo, acolo unde acesta trona alb, strălucind în soare, de-o formă enigmatică, la prima privire.
Chiar nu ştiam ce reprezintă şi ce caută acolo, sus, în vârful muntelui. Citind am înţeles ce poveste sfâşietoare se află în spatele acestui impozant monument, care la început, pe lângă faptul că este foarte frumos, nu poţi să-l „descifrezi”, am devenit din ce în ce mai interesată să intru în amănuntele istoriei sale. Aceasta este legată de frământările şi lupta duse de oamenii munţilor din sălbatica regiune Souli, localnici bravi rămaşi în număr de 2.000-2.500 suflete pe la mijlocul secolului al XVIII-lea nesupuşi faţă de turcii Imperiului Otoman din care făceau parte, teoretic, şi acele ţinuturi ale Greciei.
După două atacuri nereuşite de subjugare, în anii 1789 şi 1792, crudul Ali Pasha de Tepelene, cel ce se afla la cârma acestei regiuni, intenţionează în 1798, odată cu ocuparea porturilor însemnate din zonă să „rezolve” şi spinoasa problemă a soulioţilor. Aşa că porneşte un alt asediu în anul 1800. Locuitorii din Souli aşteptând în van sprijin din partea Franţei şi Rusiei, au continuat lupta lor disperată până în anul 1803 când au fost forţaţi să se predea şi să părăsească neînarmaţi satul. În acel moment, oamenii din Souli s-au împărţit în mai multe grupuri, unul dintre ele fiind condus către Zalongo pentru a proceda conform regulilor de atunci pentru prizonieri. În schimb, Ali Pasha, nu respectă protocolul luării ostaticilor şi îi atacă cu înverşunare cerând să fie transferaţi la Ioannina.
Consecinţele au fost grave pentru viteazul popor al soulioţilor, o parte din aceştia au reuşit să se elibereze din lanţuri şi să scape, o altă parte a fugit către Mănăstirea Sf. Tahiarkis unde a rămas la adăpost. O altă parte formată din aproximativ 60 femei împreună cu copiii lor, în scopul evitării ruşinii de a cădea în dizgraţie şi sclavie, a recurs la urcuşul unei stânci numit „Stefani” cu speranţa ca nu vor fi ajunşi din urma de turci.
Ultimele zile ale acestei eroice rezistenţe au fost întărite de două dintre cele mai agitate evenimente ale elenismului modern din regiune. Primul ar fi fost uciderea unui călugăr împreună cu cinci bărbaţi soulioţi în biserica Agia Paraskievi în explozia acesteia pusă la cale de crudul Ali Pasha la aflarea veştii că monahul împreună cu bărbaţii aşteptau o încărcătură de muniţie pentru întărirea apărării lor. După ce aceasta ar fi sosit, însuşi Ali Pasha ar fi pus focul declanşator al exploziei. Al doilea ar fi fost reuşita unora dintre bărbaţii a mai mult de 100 de familii souliote de a fi fugit din calea turcilor, îndreptându-se către Parga. Restul ar fi fost omorâţi sau luaţi prizonieri, mai puţin şase dintre aceştia care împreună cu grupul de femei şi copiii lor, urcând în vârful stâncii „Stefani”, au preferat sacrificiul suprem, aruncându-şi, mai întâi, copiii în abis, după care avântandu-se şi ei, gest pe care l-au exercitat cu mult curaj şi vitejie. Mai înainte de a se prăbuşi în hău unul după altul, legenda spune că femeile şi copiii ar fi cântat şi dansat până la epuizare, mergând spre moarte, dând dovadă de un eroism ieşit din comun. Atunci am înţeles, forma monumentului ce reprezintă femeile şi copiii soulioţi prinşi în dansul ce le-a precedat sinuciderea.
Incidentul a devenit, în curând, la acea vreme, cunoscut în întreaga Europa. La Salonul de la Paris din 1827, pictorul francez Ary Scheffer a prezentat două romantice tablouri, dintre care unul avea titlul ,,Les Femmes souliotes’’.
Jos, la baza muntelui am dat de mănăstirea Agios Dimitrios, şi de acolo, urmau 410 trepte de urcat pe o potecă construită special pentru a reface urcuşul celor ce-şi aleseseră moartea în 1803. Drumul de piatră este prevăzut şi cu parapet de siguranţă, cu scopul de a limita riscul de cădere. Urcuşul abrupt nu este uşor, dar nici epuizant, pentru cei cu rău de înălţime ar putea constitui o mare problema coborârea. Mai rău este că drumul pietruit a început să se degradeze, din loc în loc acestea desprinzându-se din stratul suport, putând afecta siguranţa mersului. Am ajuns sus cam într-o jumătate de oră, negrăbindu-ne deloc, alocând pe drum timp pentru poze şi admirat priveliştea. Monumentul este imens, plin de încărcătură emoţională, dominând platoul larg, special conceput pentru a primi vizitatorii săi. De sus, în orice punct ai privi te simţi stăpânul lumii, căci în jur nu sunt alte dealuri mai înalte, panorama îţi taie respiraţia. Kassope se vede foarte bine, puţin mai jos.
Pentru a ne face o idee corectă asupra dimensiunilor sale, acesta măsoară 18 metri lungime şi 13 metri în înălţime.
Abia în secolul al XX-lea sacrificiul a fost adus în atenţia şi conştiinţa neamului elen, când în 1930 primul ministru al Greciei de atunci, marele om de stat Eleftherios Venizelos recunoştea gestul suprem al soulioţilor şi a decretat în 1939 constituirea unei comisii responsabile cu ridicarea monumentului. În 1950 s-au pus bazele monumentului, iar în 1961 a fost dezvelit de Regina Frederika sub conducerea primului ministru Constantinos Karamanlis. “Gânditorul” monumentului a fost arhitectul Patroklos Karantinos, iar punerea sa în opera a fost realizată de sculptorul Georgios Zoggolopoulos. Lucrarea în sine, este, puţin spus, remarcabilă, de dimensiuni considerabile şi a fost executată cu dificultate, date fiind condiţiile naturale ale amplasamentului. Însă totul a ieşit mai mult decât bine, aşa încât pe lista obiectivelor turistice de istorie antică din Epir, s-a mai adăugat şi acesta, de istorie mai recentă, dar care nu trebuie ocolit în detrimentul celorlalte, ci neapărat văzut şi, mai ales, înţeles. Merită din plin!
Trimis de irinad in 05.02.15 22:39:00
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (irinad); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ma bucur sa fiu primul care voteaza si apreciaza aceasta relatare, mai ales ca ea se inscrie in tocmai discutata preocupare a mea privind mentiunile istorice, mitologice si culturale ale locurilor din Grecia. Ma bucur ca sunt si altii preocupati de informatiile astea, desigur nu ca sa facem aici compendii, ci pentru a semnala excursionistilor ca traverseaza locuri cu incarcatura deosebita. Nu stiam istoria aceasta ci doar de salbaticul vizir turc ce a oprimat Epirul, si am citit cu interes povestirea integrala.
Cred ca Grecia ofera ocazia fericita de a imbina placerile vacantei cu informatia si cunoasterea istoriei si a mitologiei, si de fiecare data am urmarit sa alocam timp vizitelor la marile situri - Olimpia, Micene, Corint, Acropole, Knossos sau muzeele de istorie, pe langa manastiri sau alte locuri celebre. Acum daca lumea apreciaza si aceste informatii, o sa relatez cu bucurie din impresiile mele cu ocazia vizitarii acestor locuri celebre, in drumul spre sau dinspre minunatele plaje ale Eladei.
Felicitari si vacante frumoase!
@irinad - Felicitări pentru articol. Cred că ai dreptate - de cele mai multe ori tindem să trecem pe lângă statui şi monumente fără a ne interesa ce reprezintă, prea grăbiţi să ajungem fie pe plajă, fie la nişte situri arheologice.
@calatorul50 - Sigur că interesează şi astfel de relatări, nu numai cele despre minuntale plaje ale Eladei.
@Carmen Ion - Multumesc pentru confirmare, avem ce povesti despre traseele culturale ale vacantelor, vom trece la fapte.
@irinad - seamănă ca două picături cu legenda fecioarelor de la capul Kaliakra...
Si iata ca in mod imbucurator, tot din Epir putem gasi informatii despre istoria/mitologia locului in relatarea Cu barca pe Acheron vezi impresii.
Desi aceste documentari prealabile se fac mai mult cu ghidul local sau enciclopedia, o relatare de la fatza locului nu strica niciodata, sa stii cam ce te asteapta acolo. Multumim.
@irinad - Foarte frumos articol, plin de curiozitati si de informatii ultile. Si eu obisnuiesc sa caut mereu povestea din spatele monumentelor pentru ca de fiecare data aceasta este mult mai impresionanta decat constructia in sine. Felicitari!
Interesant, nu am ajuns acolo dar cu ajutorul tau am vizualizat tot cu ochii mintii, felicitari!
@calatorul50 - Multumesc, eu am incercat de fiecare data sa impletesc frumusetile locurilor vizitate cu istoria lor si sa le impartasesc si altora impresii despre ele, asa ca te asteptam si pe tine, sunt sigura ca vom avea ce sa "auzim" de la tine!
@Carmen Ion - Multumesc, parerea dvs. este importanta pentru mine!
@Dragos - Nu stiam, multumesc pentru informatie, m-ati facut curioasa, asa ca voi cauta...
@Camelia19 - Multumesc, ma bucur ca aud si de alti pasionati de calatorii ca au metehne comune cu ale mele!
@larissa2015 - Multumesc si ma bucur ca te-am "ajutat" sa ajungi acolo, la Zalongo!
Mutat în rubrica "Descoperă Vrachos - Loutsa și împrejurimile, VRACHOS-LOUTSA" (nou-creată pe sait)
Impresionant monumentul si emotionanta povestea lui. Ma bucur ca am avut inspiratia (si timpul!) de a sta azi mai mult pe AFA, descoperind astfel ciclul tau de articole. Buna treaba ai facut!
@kikiritzi - Cuvintele tale frumoase sunt foarte preţioase pentru mine. Mulţumesc!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2019 Vacanţă la Vrachos — scris în 08.12.19 de Eduard D din POPEşTI-LEORDENI [IF] - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Loutsa - Parga — scris în 21.08.18 de LMSA din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2014 Nekromanteion - prima incursiune făcută din Parga în istoria vechii Elade — scris în 02.02.15 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- Sep.2014 Vânători de plaje în împrejurimile de la sud de Parga –II- — scris în 24.11.14 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- Aug.2008 Zalongo - zbor în cădere — scris în 09.03.10 de Daniel trezitu din TIMISOARA - RECOMANDĂ
- Aug.2008 Nekromantion - drumul spre dincolo — scris în 05.03.10 de Daniel trezitu din TIMISOARA - RECOMANDĂ