GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Un turist vizita locurile de pe lângă Loamneș și era obișnuit cu faptul că nu toate drumurile erau asfaltate.
Deodată intră brusc într-o porțiune fără asfalt plină cu noroi moale iar mașina se înfundă, nu mai reușește să iasă de acolo.
Chinuind mașina și ambreiajul apare ca prin minune un cetățean de-a locului cu doi boi după el.
-Șefu... îmi dai 50 de lei și ți-am scos mașina de aici...
Turistul neavând de ales îl lasă să-i scoată mașina și îi dă banii. Localnicul mulțumit spune:
-Apăi șefu asta e a cincea mașină pe care o scot din noroi azi...
-Păi bine, și de muncit când mai muncești, noaptea?
-A nu șefu nu mai am timp de muncit, noaptea pun apă aici...
Fiind secetă în perioada asta nu am avut parte de drumuri înnoroiate și nici localnicii nu iroseau apa fie cât de bănoasă să fie afacerea având ca obiect tractarea automobilului afară din noroi. Lăsând gluma la o parte am făcut o excursie faină (din nou) vizitând împrejurimile Sibiului sau mai exact zona comunei Loamneș din vecinătatea Ocnei Sibiului. Pe scurt de vizitat sînt după ce am ieșit din Ocna Sibiului Rezervația Lacul Mândra, satul Mândra, Loamneș și Hașag.
Din A1 la nodul rutier spre Sibiu/aeroport sau Ocna Sibiului vom folosi ieșirea spre drumul Ocnei mai exact DJ 106 B. Vom traversa imediat localitatea Șura Mică și pe urmă Ocna Sibiului despre care am povestit în trecut în trei articole - aici, aici și aici
După ce ieșim din Ocna Sibiului ne continuăm drumul pe 106B lăsăm în urmă Rezervația Acumularea Vișa format din lacuri de pescuit, o intersecție cu drumul 107B care ne duce în Slimnic și intrăm în comuna Loamneș sat Mândra. Din centrul satului spre stânga se află drumul spre Rezervația Lacul Mândra format din lacuri de pescuit un fel de paradis al pescarilor iar spre dreapta Loamneș foarte lung de altfel. Ieșind din Loamneș după câțiva km se va ajunge în Hașag.
Totalul de km din Sibiu până aici sînt 31 km. Din centura ocolitoare (A1) sînt cu aproximativ 5 km mai puțin. Drumul în general este prost cu denivelări și pune la grea încercare telescoapele mașinilor.
Despre sat
Satul Mândra aparținând comunei Loamneș a fost prima localitate traversată în excursia descrisă. Prima atestare documentară este din 1750 cu numele de Mondra. În 1808 numele este Mundra sau Kladendorf (germană) Szeptelep (maghiară) în 1917 toți locuitorii satului (217) erau români iar numele s-a transformat în Mândra de astăzi.
Geografic satul se află aici 45°55′35″N 24°4′17″E la o înălțime deasupra mării de 370m în Podișul Secașelor. Numărul locuitorilor este 372 (recensământ 2011)
De vizitat
De cum intrăm în localitate observăm imediat biserica ortodoxă. Poartă hramul Sfântul Nicolae și a fost renovată recent. Atât curtea cât și lăcașul de cult este foarte îngrijit, biserica zugrăvită în galben pe exterior poartă 3 turle una mai mare și două mici deasupra intrării. Interiorul este pictat.
Obiectivul principal de vizitat și de folosit este însă Rezervația Naturala Lacul Mândra format în acest oment din mai multe lacuri. Rezervația se află la limita dintre podișurile Secașului și Hârtibaciului pe culoarul râului Visa. Există iazuri, eleștee și bazine 6 la număr cu o suprafață totală de 250 hectare. Zona mlăștinoasă de la Mândra a fost descoperită încă din secolul 19, oamenii de știință au descoprit multe specii de păsări rare. Din punct de vedere floră vom găsi trestie, păpuriș, stufăriș, salcie.
În 1972 s-a început amenajarea piscicolă. Eu am descoperit zona pe la sfârșitul anilor 90 atunci când cu alți prieteni pescari veneam aici câte 2 zile cu cortul și încercam să și pescuiesc ceva. O amintire dureroasă: un biborț trântit de mine direct în cap cu țepi cu tot, o amintire mai delicioasă: un crap mare. În prezent se poate captura aici caras, crap, fitofag, roșioară, novac, prețurile nu le pot spune exact un site arată 35/25 lei/zi/noapte alt site 50/40 lei. Cred că acest scor din urmă este mai actual. Se poate campa și există WC uri.
Despre localitate
Pe raza reședința comunei zis și Ladamos sau Ladmesch s-au găsit urme din epoca de bronz. O primă atestare documentară este din 1320 (Ladamerteluke) În 1712 satul a fost proprietatea familiei nobile Bethlen, pe urmă a lui Augusztinovics Paul și biserica unitariană. Din 1880 populația este formată predominant din români.
Loamneș are 629 locuitori conform recensământ 2011 câți mai există în prezent vom vedea la următorul recensământ în 3 ani. Comuna în sine care este compusă din localitățile Loamneș, Mândra, Hașag, Alămor, Armeni și Sădinca are 3000 locuitori.
Ce vizităm?
În afară de lăcașele de cult ortodoxe nu avem ce vizita. Vom găsi o biserică ortodoxă veche din 1800 care poartă hramul Sfinților Arhanghel Mihail și Gavril. Această biserică se află pe un deal în apropierea drumului și este înconjurată de cimitir. Dealul este oarecum afectat de alunecări de teren iar din această cauză s-a hotărât construirea unei alte biserici.
Biserica Sfântul Ioan Botezătoruleste un lăcaș de cult nou sfințit în 2014 și se observă ușor deoarece se află lângă drum. Construcția a durat 7 ani. Îndrăznesc aici să citez un articol găsit în ziarul online Lumina:
De câteva luni, în localitatea sibiană Loamneş a fost inaugurat un nou locaş de rugăciune care impresionează prin dimensiuni şi frumuseţe. Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul“ din Loamneş a apărut ca o necesitate, întrucât vechiul locaş de închinare din localitate este afectat de alunecările de teren din zonă.
Zidirea monumentalei biserici din Loamneş în doar câţiva ani este o adevărată dovadă a vredniciei oamenilor din această comună situată la 25 de kilometri de cetatea Sibiului. Cu toate că aici există o veche biserică închinată Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, care încă de la 1800 a oferit credincioşilor din Loamneş un spaţiu liturgic deosebit, oamenii s-au văzut nevoiţi să ridice o nouă casă a Domnului în satul lor. Biserica veche este aşezată pe un deal din localitate, înconjurată de cimitir, iar în ultimii ani au avut loc aici ample alunecări de teren care au afectat zidirea. După ample studii şi cercetări de specialitate, s-a ajuns la concluzia că vechea biserică din Loamneş poate fi oricând grav afectată de aceste alunecări de teren. „Oricât de mult suntem legaţi sufleteşte de această biserică a strămoşilor noştri, am ajuns la concluzia că oricând, în timpul unei slujbe religioase oficiate aici, zidirea se poate prăbuşi peste noi. Siguranţa credincioşilor era pusă în pericol, iar soluţiile tehnice erau foarte costisitoare şi nu ştiu cât de eficiente ar fi fost în faţa acestor alunecări de teren. Ne-am văzut puşi în faţa unei stări de fapt şi atunci am luat decizia să înălţăm o nouă biserică în sat“, ne-a spus preotul paroh Ioan Fara. Un alt lucru care a contribuit la pornirea demersurilor de a zidi o nouă biserică este şi distanţa considerabilă între vatra satului şi vechea biserică. Oamenii şi-au dorit de ani buni o biserică mai aproape de casele lor, la care bătrânii să ajungă mult mai uşor.
Punte spre trecut
Mărturiile documentare din vechea biserică vorbesc despre înaintaşii actualilor credincioşi din Loamneş ca de nişte oameni foarte apropiaţi de Biserica străbună, care încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea au făcut tot posibilul ca satul lor să aibă un loc de închinare pe măsura credinţei şi vredniciei lor. Din scurta monografie a comunei Loamneş realizată de Marius Halmaghi aflăm câteva lucruri despre strămoşii credincioşilor de acum, o mare parte dintre ei fiind ctitori ai vechii biserici din sat. Între donatorii menţionaţi în inscripţiile descoperite pe clopote sau pe alte obiecte, îi amintim pe Dumitru Oprea, Salagi Sibvani, Ioan Muntean, Petru Orlăţean şi Iacob Vacar. Este foarte important să cunoaştem aceste lucruri despre vechea biserică din Loamneş, dar mai ales despre vechii oameni din comuna sibiană, pentru că vom observa că ataşamentul lor faţă de Biserica Ortodoxă şi entuziasmul lor în a ridica un locaş de rugăciune s-au păstrat din tată în fiu până astăzi. Aceeaşi dorinţă şi acelaşi entuziasm pe care le-au avut credincioşii de acum mai bine de 200 de ani le-am găsit şi la credincioşii actuali din Loamneş, care au pornit în 2002 la un drum anevoios, dar plin de satisfacţii duhovniceşti. Hotărârea de a zidi o biserică nouă este mereu dificilă pentru o comunitate, dar atunci când oamenii îşi unesc forţele pentru a duce la bun sfârşit o lucrare măreaţă, asistăm la un final cât se poate de fericit. „Oamenii din sat au fost conştienţi de la început de greutatea lucrării la care ne-am angajat, dar au vrut să dea dovadă că nu şi-au uitat trecutul şi că sunt conştienţi de menirea lor de creştini“, ne-a mai spus părintele Ioan Fara.
Zidită în timp-record
Aşa cum am menţionat mai sus, demersurile pentru ridicarea noii biserici au început în perioada 2000-2002. Au fost întocmite atunci toate proiectele şi avizele necesare pentru demararea lucrărilor şi s-au pregătit terenul şi fondurile necesare pentru a începe zidirea. În 2005 a avut loc prima etapă a zidirii, pentru că a fost aşezată piatra de temelie. Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, poposea în Loamneş pentru a oficia slujba religioasă. Momentul a fost deosebit de important pentru comunitate, pentru că a adus curaj în a porni la un drum dificil. A trebuit să mai treacă încă doi ani până când au fost turnate fundaţiile bisericii. „În 2007 am început lucrul efectiv şi nu ne-am mai oprit până în 2014, când am terminat zidirea. A fost un timp-record pentru o comunitate sătească să ridicăm o biserică de asemenea dimensiuni în mai puţin de şapte ani. Am avut oamenii mereu aproape de mine şi fără sprijinul autorităţilor locale, judeţene şi centrale nu aş fi reuşit să duc la bun sfârşit această lucrare“, ne-a mai spus părintele paroh. Locaşul de rugăciune a fost finalizat în acest an la exterior, iar la interior este pregătit pentru pictură. Sfântul Altar a fost sfinţit şi pregătit pentru sfintele slujbe chiar în acest an, când Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a venit la Loamneş pentru a târnosi zidirea şi a oficia prima Sfântă Liturghie la acest nou altar. Slujbele religioase au avut loc în Duminica Samarinencei şi au adunat mulţimi de credincioşi, fiii satului şi autorităţile care au sprijinit lucrarea. IPS Mitropolit Laurenţiu i-a răsplătit atunci pe toţi ostenitorii, iar preotul paroh Ioan Fara a fost distins ca iconom stavrofor, după 35 de ani de preoţie.
Pictura, ultima osteneală
Fără sprijinul consistent al oamenilor născuţi pe aceste meleaguri şi care acum îşi câştigă existenţa în alte părţi ale ţării, zidirea bisericii din Loamneş nu ar fi fost finalizată. Acum, preotul paroh şi credincioşii îşi pun speranţele în ajutorul venit din partea autorităţilor şi a fiilor satului pentru a împodobi locaşul de cult cu o pictură interioară. „Osteneala noastră nu
s-a încheiat aici şi sperăm că fiecare familie va contribui la pictarea bisericii“, continuă părintele Ioan Fara. Până atunci, însă, credincioşii vin în număr mare la sfintele slujbe oficiate în noua lor biserică şi se bucură de o asemenea realizare a comunităţii. Ca în majoritatea parohiilor din această parte a Transilvaniei, atât tinerii, cât şi bătrânii încă îmbracă la sărbători „hainele româneşti“, cum sunt numite costumele populare specifice acestei zone. „Aceste haine ne amintesc de strămoşii noştri şi de credinţa noastră ortodoxă“, ne-a spus unul dintre tinerii prezenţi la biserica din Loamneş. Şi
într-adevăr, oamenii din Loamneş au de ce să fie mândri de trecutul lor. Aici, încă din secolul al XIV-lea, când este atestat documentar satul, au existat români care s-au luptat din greu pentru a-şi păstra identitatea şi credinţa ortodoxă. Între multele documente care amintesc despre comunitatea românească de la Loamneş amintim doar o statistică a administraţiei austriece de la 1760-1762, în care se menţionează numărul mare al românilor din localitatea sibiană. Acum, credincioşii de aici duc mai departe moştenirea primită de la străbuni, iar monumentala biserică ridicată în sat dovedeşte ataşamentul lor faţă de valorile primite de la înaintaşi.
După ieșirea din Loamneș dealtfel un sat destul de lung am urmat drumul Hașagului pe același drum 106 B. Hașag este o localitate pitorească situată între dealurile împădurite din zonă.
Scurt istoric despre satul Hașag
Localitatea Hașag, Haschagen în germană este menționată prima dată în 1263. atunci avea un nume ciudat Terra Udvarnicorum Hassach dar în 1486 se numea deja Hassagh pe atunci având o populație săsească. Dar s-au descoperit precum în Loamneș și aici urme ale epocii paleoliticului, neoliticului și bronzului. În decursul anilor satul Hașag a fost vizitat de următorii musafiri nepoftiți: turcii au distrus pe aici în 1658, tătarii în 1661, curuții în 1707 iar în 1719 59 locuitori au murit de ciumă. Sașii au emigrat începând din 1950 în prezent nu mai sînt deloc.
Satul se află la o altitudine de 390 m și conform un ultim recensământ ar locui 556 cetățeni aici.
Ce este de văzut aici?
Prima impresie a mea a fost că Hașag este un sat gospodar, iar din punct de vedere turistic se pot observa 3 biserici și o rezervație naturală numită Vulcanii Noroioși de la Hașag. Circulând în localitate nevăzând nici un suflet pe străzile Hașagului iar datele mobile au murit definitiv aveam impresia că m-am întors în timp. Aleile perfect asfaltate trădau însă situația dar nu am găsit nici un indicator câtre nici un obiectiv. Așa că m-am luat după turnurile bisericilor și m-am oprit sub dealul pe care se află Peterskirche biserica evanghelică în prezent în paragină. Văzând biserica înconjurată de vegetație nu am găsit nici o cale de acces fiind nevoit să întreb singurul localnic care cobora cu o căruță plus un cal. Am reușit să ajung la monument pe o potecă care semăna cu una de munte. Ajuns acolo am observat starea precară în care se află monumentul construit în stil gotic din secolul XIII. În anul 1875 a primit un turn nou iar nava bisericii a fost lungită. bineînțeles că n-am putut să intru iar casa parohială aflată lângă părea părăsită de și dotată cu o antenă parabolică. Am aruncat o privire și în cimitirul plin cu cavouri inscripționate cu nume săsești. Se observă destul de bine și fostul zid de apărare sau mă rog ceea ce a rămas din el.
De pe dealul pe care se află biserica se observă satul plus încă două biserici. Biserica ortodoxă Sfântul Mihail și Gavril a fost construită în 1947 în stil neobizantin. Cealaltă biserică se numește Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Sfântul Mina. Ambele se află pe dealuri dar deplasarea până acolo se poate face pe străzi perfect asfaltate. Nu în ultimul rând nu trebuie să uităm de Monumentul Eroilor din Hașag pentru că da și aici au fost soldați care au căzut în timpul războaielor.
Vulcanii noroiosi din Hașag
Rezervația naturală de aproximativ 1 hectar nu este nicicum semnalizată. De și o pată mare verde pe orice hartă foarte greiu am găsit locul car ar vrea să fie și să se numească vulcanii noroioși. Cu mult înainte de a intra în satul Hașag se va vira la dreapta spre Halta CFR Hașag. Mă rog nici acesta semnalizată, doar am presupus că acolo ar fi văzând calea ferată. Urmează un drum nemodernizat de aproximativ 1 km. Oprind în dreptul haltei negăsind alte indicii nici cu ajutorul netului care mergea și nu prea am luat-o spre haltă. Halta este de fapt o casă de locuit, auzind muzică dinăuntru am bătut în fereastră pe care as scos capul unul care părea somnoros și se uita la mine ca la lună. La întrebarea despre vulcanii noroioși răspunsul a venit prompt: nu mai există. I-am zis măcar să-mi spună pe unde au existat vreodată și mi-a arătat. Se va trece peste trecerea peste calea ferată urmează alt drum de rupt mașinile, se va lua la stânga ajungi la un lac și ai ajuns. Urmând sfatul localnicului și ajungând la locul cu pricina observând peisajul din jur am ajuns la concluzia că vulcanii noroioși chiar există. Găsim un peisaj să zicem aproape selenar doar că trădează ierburile crescute pe aceste dâmburi, conuri care poate anul viitor nu mai sînt acolo sau capătă o altă formă. Pe toată suprafața rezervației există alunecări de teren, apar mlaștini pe aici pe acolo chiar și cu emanații de gaze. Explicația fenomenului geologic se explică prin prezența sării în scoarța terestră. Citez explicațiile primite cu ajutorul wikipedia:
Vulcanii noroioși de la Hașag reprezintă un fenomen geologic și geomorfologic, datorat prezenței sării în scoarța terestră, care în timpul fazelor de cutanare cauzate de presiunea tectonică răbufnesc, formând cute diapire, cu rupturi marginale de strate, ce permit eliminarea gazelor la suprafață. Acest proces antrenează cantități de apă sărată, înmuind marnele care refulează sub formă de noroi, formind mici cratere (conuri vulcanice). Aria protejată are trei conuri, cu mărimi variabile (cel mai mare având un diametru de 50 m și o înălțime de 8 m), împrejmuiți de zone cu vegetație specifică solurilor sărăturate.
Am părăsit locul nefiind în totalitate mulțumit de ceea ce am văzut. S-ar putea marca măcar limitele rezervației pe urmă fiecare turist interesat de fenomene geologice poate să exploreze și să găsească indicii ale activităților solului de pe aici. Cu toate acestea recomand excursia făcută de mine (fără pescuit) a durat aproximativ 4 ore.
Rog WM să atașeze la începutul articolului, mulțumesc: youtube
Trimis de AZE in 10.10.18 23:56:03
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în SLIMNIC / ȘEICA [SB].
1 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (AZE); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
1 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@AZE:
Start vot!
Nu stiam de vulcanii noroiosi de la Hasag!
Interesant! Felicitari!
Rog așteptați...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2018 Hamba — Satul Cocoșului — scris în 07.10.18 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Sep.2018 O vizită în satul Buia — scris în 25.09.18 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Oct.2017 Excursie cu peripeții (2) — Șeica Mare, Agârbiciu, Axente Sever și Copșa Mică — scris în 29.10.17 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Oct.2017 Boarta — Satul lui Michael — scris în 22.10.17 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Aug.2017 Muzeul-cetate Axente Sever — scris în 08.11.17 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată