Apus de soare la Ranca.

TIPĂREȘTE

Am ajuns in Ranca seara, tarziu, pe inserat. Peisajul sus, la releu, spre asfintit, iti taia respiratia! Era zapada, iar la noi pomii isi scuturasera deja florile! Nu mai fusesem niciodata aici, pana acum.

Cautam Pensiunea Valea Mariei.

Am gasit-o usor, fiind situata chiar la intrare in statiune. Am plecat cu inca o familie de prieteni, care ne-au insotit. Eram printre primii de pe site, in vizita la ''Pensiunea Valea Mariei'', la sfarsitul lunii aprilie.

Proprietarii, ne asteptau, imediat ne-am si cazat, si imediat am coborat in restaurantul pensiunii. Am luat cina, si am stat pana noaptea tarziu cu ei la povesti, si la un pahar de zaibar, ca doar e ''la mama lui acasa'', nu?

Ne-am dus la culcare, in camera era cald si bine, apa calda la dus, deci foarte multumitor. Dimineata ne-am trezit si-am iesit pe balcon. Brrrr, mama ce frig!!! Si ce frumoooosss! Era ca un tablou din acela pe care il vezi atarnat in camerele de hoteluri! Numai ca acesta era adevarat! Aerul rece ne-a inviorat, dar ne-a si trimis de urgenta sa luam micul dejun, deschizandu-ne apetitul!

Si apoi am plecat sa descoperim Ranca.

Statiunea era foarte linistita, mai ales fiind luni. Doar noi, niste localnici si... o multime de caini de toate rasele si culorile. Destul de prietenosi.

Am mers pe jos prin Ranca, zapada era mare inca, se mai schia, si ningea marunt, noi fiind in aprilie. Ranca inca nu e declarata statiune, dar localitatea este intinsa pe un spatiu destul de mare.

Poate in urmatorii ani n-o vom mai recunoste, daca va avea norocul sa valorifice tot ceea ce natura a oferit acolo cu multa darnicie. Pe langa aerul deosebit de curat, care iti da o permanenta stare de bine, brazii care te urmaresc pretutindeni si crestele golase zarite in zare, alcatuiesc tabloul acele de care va spunem mai sus!

O multime de vile de toate formele, culorile si marimile impodobesc drumul principal, care duce catre Varful Papusa, care ni se arata acolo dupa fiecare curba care serpuiste la sosea.

Era atata pace si atat de bine! Doar cate o masina mai trecea grabita, fugarita de cativa catelusi nazdravani, care nu se temeau de nimic, lucru care ne lamurea de ce erau in numar asa de mare cei schiopi!

Am ajuns si la Varful Papusa, pe unde primavara, cand nu e zapada se circula pe Transalpin, cea mai inalta sosea din Romania. Aerul e foarte curat acolo sus, pentru cine doreste liniste si odihna, e un loc indicat.

In zona se pot vizita: Pestera Muierilor, Manastirea Polovragi, Pestera Polovragi, Cheile Oltetului, orasul Baia de Fier. Noi am fost peste tot, dar la Pestera Polovragi, fiind inchisa in timpul saptamanii, nu ne-a ramas decat sa descoperim Cheile Oltetului, de unde am ramas cu niste amintiri extraordinare.

Acolo am descoperit Salamandre, si nu una, destule! Le-am si fotografiat pentru voi!

In plimbarile noastre in zona Gorjului am fost impresionati de arhitectura caselor, de modul cum acestia cultiva terenurile agricole. Am mai vazut si case cu sindrile! Si magarusi pascand la strada! Am cumparat si zaibar, cu 10 lei sticla de 2, 5 litri. Foarte bun, sa stiti!

Vremea in mare a fost ok, adica... asa cum e la munte in perioada aceea! A mai si plouat marunt candva, a mai iesit si soare, dar moderat. Serile ne erau rezervate urcarii la Releul Rtv. De acolo se putea vedea toata localitatea, in miniatura! Era foarte ger acolo sus! Dar ne imbracam bine si urcam in fiecare seara sa privim cum apune soarele!

Nu doar asfintitul la mare e spectaculos! Aici e grozav! Voi lasa pozele mele sa va lamureasca asupra acestui aspect. Nu stiu cum e asfintitul vara la Ranca, dar in aprilie era fantastic! Cerul se schimba in cateva secunde de la rosu la mov, apoi cea mai inchisa nuanta de gri!

Ne-am simtit bine la Ranca si poate vom mai reveni. Daca va place la munte, nu ezitati sa mergeti acolo!

Nu e Valea Prahovei, e... altceva! Pentru mine e locul unde soarele apune cel mai frumos la munte!

---

VIZUALIZĂRI: 1903 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI