Spre Marginenii de Neamt si apoi mai departe spre Niciunde

TIPĂREȘTE

Sunt un împătimit tardiv al volanului, am făcut școala de șoferi și am luat permisul tîrziu între 35 și 36 de ani... Seara de multe ori după 10-13 ore de muncă prefer să o iau după cireș lungind drumul pînă acasă cu kilometri petrecuți la volan. E și un mod de a nu duce stresul și problemele de la locul de muncă acolo unde îmi este inima... Ajung calm și apoi pot să o iau de la capăt.

E iarnă sau vară ori primăvară e noapte sau zi, greabănele domoale ale dealurilor printre care se înoadă panglica drumului au efectul unui hap înghițit la gura sobei din mîna zbîrcită a bunicii. Noaptea motorul toarce tonic iar bordul luminează hipnotic cu culori de mărgean peruzea sau auriu. Asfaltul șoselei se înoadă toamna printre pasteluri iar primăvara se micșorează umilit de simfonia verdelui răsturnat în albastrul de deasupra...

Uneori sobrietatea iernii te îndeamnă la seriozitate. Te pregătești și alergi să mai testezi mașina proaspăt echipată pentru iarnă în pustietate. E un loc propice, zăpada viscolită sau bătătorită alternează cu asfalt și gheață, drumul e neapărat de șanțuri laterale.

Uneori mai întorci volanul spre o derivație care merge cine știe unde. Ai cum să mergi fără o țintă anume și poți să lenevești fără ca cineva grăbit din spatele tău să-ți reamintească că suntem în secolul supervitezei...

Vara, departe de poluarea luminoasă nocturnă sau sonoră din oraș, stelele se văd în toată splendoarea lor. Dorești o panoramă, atunci te oprești pe vîrful următorului deal și de acolo privești înapoi spre Valea Bistriței. Luminițele nopții clipesc magic departe iar ziua foșnetul vîntului printre verdețuri se amestecă cu vuietul discret al depărtatelor aglomerări citadine...

Triunghiul format de DN 15 Bacău Piatra Neamț, DN 15 D Piatra Neamț Roman și DN 2 (E 85) între Bacău și Roman e o zonă mai aparte. Oamenii nu se grăbesc pe drum, iar traficul este redus. Cei care conduc o fac mai cu grijă. Peisajul e domol, fără treceri bruște de la vegetație forestieră la culturi sau de la înalțimi la văi. Te poți pierde liniștit oriunde, fiindcă oricum vei ajunge undeva la un moment dat, la un liman identificabil. Cîrciumile sunt puține și noaptea nu prea sunt deschise, iar figurile suspecte în general lipsesc, se întîlnesc doar clasicii drinkeri rurali și cam atît.

Cobori așadar (sau mă rog, rulezi) în arhaic. Economia locală e mai mult praf și pulbere, astfel că graba și agitația lipsesc. Vii de undeva, te duci Nicăieri. Între drumuri sunt măguri și ici colo locuri unde te poți ascunde de ochiul orcărui curios, cînd te duci... cu cine vrei să te duci...

Au revoir, Pledoarie pentru volan!

---

VIZUALIZĂRI: 1120 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI