Muzeul Bancnotelor

TIPĂREȘTE

" Banul vorbește în limba înțeleasă de toate națiunile. " / Aphra Behn

Mergând în Corfu prima dată, am inclus în lista mea de posibile locuri de vizitat și acest muzeu situat central în capitala Kerkira, vizită pentru care m-am documentat înainte de plecare acolo; informațiile le-am completat și în ultimele zile, găsind o carte veche în biblioteca mea de la munte. Așa am aflat cât de interesantă este istoria banilor, promit să scriu un articol în iarna asta timpurie, sunt convinsă că multora dintre voi le va fi pe plac iar dacă nu, voturile negative vă sunt la îndemână! Dar să ne întoarcem în Kerkire, acolo unde în 1981 a fost inaugurat un muzeu unic în Grecia, Muzeul Bancnotelor Băncii Ioniene sau cum i se mai spune, Muzeul Banilor de Hârtie (rețineți, al bancnotelor și nu al tuturor banilor grecești, deși câteva informații despre monede sunt și aici).

Muzeul Bancnotelor se află în clădirea principală a Alpha Bank din Plateia Iroon Kypriakou Agonos, foarte aproape de biserica Sf. Spiridon, are intrarea pe partea opusă ușii principale a bancii, este destul de modest semnalizat dar devine aproape imposibil să nu vă împiedicați de un panou mic pe partea carosabilă ce indică intrarea. Vizitarea nu costă nimic, fotografiatul este permis fără plată, singura problemă fiind lumina care nu prea te lasă să faci poze reușite. Ghizii vorbesc fluent engleza, franceza, unul din ei și germana iar plăcerea de a vă povesti despre istoria clădirii și a bancnotelor, implicit istoria zbuciumată a Greciei, este deosebită. Trebuie să recunosc cu puțină jenă că, văzând pasiunea deosebită a doamnei ce ne-a însoțit prin săli, am spus că nu cunosc nici o limbă străină - timpul era cel, cum se spune, ce nu putea fi cumpărat cu bani - căci aveam încă multe de vizitat în ziua aceea în care abia la următorul muzeu, Artă Asiatică, aveam să-mi amintesc că este 18 mai. Surprinsă, doamna a plusat cu ceva rusă, eu dam din cap a nu în timp ce un ghiont discret de la soț mi-a mișcat puțin mâna cu aparatul foto. Când ghida a dispărut puțin, soțul m-a întrebat de ce fac asta, tocmai eu amatoare de informații. Explicat scurt, șușotit, apoi afară în stradă mi-a pus întrebarea capitală : dacă doamna știa românește, că surdo-mută nu puteai să te mai dai după vorbele schimbate la venire?

După cum știți, între anii 1814 - 1864, insula Corfu ce făcea parte din Statul Insulelor Ionice sau Republica Septinsulară, creată în 1799, a fost sub protectorat britanic, perioadă în care au fost multe transformări pentru societate, reorganizarea administrativă, a educației dar și a finanțelor. În 1864, insula este anexată Regatului Greciei. Toți acești ani au făcut din Corfu un puternic centru turistic și comercial pentru aristocrația europeană iar primul ministru al acestei uniuni, Ioannis Kapodistrias, un medic militar cu capacități bune de organizare, creează în 1828 Ethniki Chrimatistiki Trapeza - Banca Națională și, la 30.06.1831 pune în circulație prima bancnotă de hârtie grecească, în valoare de 5 phenix sau phoinikes, phenix fiind prima monedă greacă emisă după 1829 și care înlocuia "kurusul" turcesc; moneda a primit numele păsării mitice tocmai pentru a simboliza renașterea Greciei. Până atunci marii negustori au folosit, pentru sume mari de bani, biletele de bancă, la modă, numite la greci "grosia".

Această bancnotă, cât și cele cu alte valori, nu au avut mare putere în Grecia așa că regele Otto, Othon cum îi plăcea să i se spună, prin decret regal la 8 februarie 1833 reintroduce ca monedă unică în toată Grecia, "drahma", moneda cu o vechime de peste 3000 de ani și care a cunoscut cea mai mare arie de circulație în lume pe vremea lui Alexandru cel Mare; totodată moneda greacă antică este amintită atât de Biblie cât și de Coran, "bufnițele", adică drahmele cetății Atena fiind cele mai răspândite în comerț dar și în legendele istorice.

De aici începe istoria drahmei moderne, cea care la 1868 era la paritate cu francul francez dar apoi suferă devalorizări dramatice dictate de istoria mondială iar la 1 ianuarie 2002 încetează să mai fie unitate de cont.

Muzeul Bancnotei adăpostește toate tipurile de bani de hârtie grecești și bilete de bancă cu valori diferite, apărute din 1822 până la trecerea la euro. Sunt expuse, cu informații în limbile greacă și engleză, peste 2000 de exponate: toate bancnotele emise de statul grec, o colecție de bancnote ale țărilor ce au stăpânit Grecia, schițe, plăci de tipar, registre contabile, fișe de bancă, fotografii, o prezentare a procesului de fabricație modernă a bancnotelor; aici, ca piese de o inestimabilă valoare vedeți bancnota cu Agia Sophia din Constantinopol fără minaretele otomane, primele bancnote emise de Kapodistrias, bancnota de 100 miliarde drahme din perioada inflațieii 1944 și a cărei valoare a scăzut rapid la 2 drahme, primele bancnote originale imprimate de casele de imprimare engleze și franceze, o bancnotă asiatică din sec. XIV.

Clădirea în care funcționează și muzeul a fost construită după planurile unui arhitect local, Ioannis Chronis, în 1840, pentru a adăposti Ionian Bank.

Muzeul este deosebit de interesant, nouă ne-a plăcut și vă recomand, dacă doriți să-l vizitați, să mergeți până la ora 12, programul muzeului este același cu programul băncilor grecești, destul de scurt, de obicei până la ora 14.

Nu pot încheia fără să vă povestesc că drăguța doamnă a tot povestit pe parcursul vizitei și ne-a oferit un catalog în limba engleză cu fotografii și scurte explicații în dreptul bancnotelor. Soțul meu mi-a cerut un leu, nu aveam la mine așa că a lăsat o hârtie de 5 lei, cu un comentariu care a stârnit surprize, de fapt a spus că dacă se organizează și o vitrină cu bancnote ale țărilor care au turiști aici în Grecia, el dorește să fie donator! Doamna era în picioare iar celălalt ghid s-a ridicat și a spus că o va păstra, poate cândva o vom vedea sub sticlă. Așa să fie!

Am plecat ușor amuzați de "neștiința intenționată" de la începutul vizitei, de surpriza pe care au avut-o când le-a dat soțul bancnota, de tot felul de poante la gândul că ce ar putea face ei cu polimerul de 5 lei dar, peste toate, teribil de plăcut impresionați de comportamentul gazdelor cu care merita să stăm de vorbă mai mult, dar oare cine a spus celebra frază :

"Cu bani poți cumpăra un ceas dar nu poți cumpăra timpul! "

---

VIZUALIZĂRI: 1873 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI