Un muzeu inedit: Casa Parlante

TIPĂREȘTE

Casa Parlante este un muzeu inedit între celelalte muzee ale orașului și insulei. Numele, tradus „casa vorbitoare” , este o trimitere la dominația italiană și influențele ei în viața corfioților. Dar ce este acest muzeu?

Nu aveam în plan să vizitez în cele patru zile muzee, deși m-ar fi tentat să intru la Muzeul de Artă Asiatică, dar m-am mulțumit doar cu exteriorul. Pe lângă Casa Parlante trec sute, mii de turiști și aș fi trecut și eu dacă nu ni s-ar fi sugerat de către gazda noastră, Anna Maria, să vizităm acest muzeu.

Muzeul se află într-o zonă foarte turistică din orașul vechi, și anume pe strada Nikiforou Theotoki, Nr. 16, foarte aproape de Esplanada.

Din stradă, clădirea nu-ți spune nimic și dacă nu ți-ar atrage atenția panoul așezat pe trotuar în fața clădirii, ai trece neobservând că acolo, înăuntru, se întâmplă ceva.

Muzeul este deschis între orele 10-18, intrarea fiind 10 euro, pentru grupuri organizate făcându-se discount, de asemenea pentru elevi, studenți, persoane cu dizabilități.

Fondatoarele muzeului sunt Ekaterini Rantou și Theodora Eftimiou, mamă și fiică, care au câștigat cu acest proiect premiul pentru antreprenoriat grecesc, în 2013. Dorința lor a fost să recreeze viața unei familii aristocrate corfiote din sec. al XIX-lea, perioadă când Corfu era centrul cultural și economic al Insulelor Ionice, iar orașul a cunoscut o înflorire a artelor, comerțului și economiei. Corfu Town era și este un oraș cosmopolit, cu vădite influențe siciliene, venețiene, franceze și britanice nu numai în arhitectură, ci și în viața corfioților.

Fondatoarele au vrut și au reușit să reînvie frânturi din viața obișnuită a unei familii dintr-o epocă apusă. Acest muzeu de istorie vie, cum este socotit de toți, a fost deschis publicului în 2014.

El se află într-o clădire neoclasică, un conac scrie în pliante, dar nu are nimic dintr-un conac așa cum îl stim noi. La parter se află recepția, de unde un ghid, o tânără foarte amabilă și bine cunoscătoare a muzeului, ne-a însoțit prin cele 10 camere ale reședinței din oraș a contelui Spiros.

De ce este o „casă vorbitoare” ? Pentru că vorbește prin intermediul personajelor, decorurilor despre o familie din aristocrația corfiotă. Personajele, pentru că întâlnim acolo câteva personaje ce au nume și povești de viață, sunt figuri animatronice, realizate printr-o tehnologie robotică, încât ele par cât mai aproape de realitate. S-a folosit in crearea lor silicon de înaltă calitate, păr uman. Fac mișcări, încât impresia de real este surprinzătoare.

Mobilierul, covoarele, vesela, tablourile, decorurile sunt originale, căutate și găsite cu greu de cele două fondatoare care au avut ca model muzee similare din străinătate.

Să începem vizita la familia aristocratului Spiros și să intrăm în atmosfera ei.

Intrăm în anticameră, o încăpere frumosă și elegant mobilată. Remarcăm un tablou de Francesco Goya. Ni se spune să luăm loc până suntem primite de conte. Așteptarea este răsplătită cu un lichor de trandafiri și ceva dulce. Facem poze, ne uităm în oglinzile din cristal venețian, admirăm tablourile.

Așteptarea s-a terminat: „Bine ați venit! Te rog intră! contele și contesa te așteaptă în salon, la ceai!” , auzim printr-un difuzor. Suntem conduse în salon, unde facem cunoștință cu Ioannis, fiul contelui Spiros, care a studiat dreptul la Paris. Stă în picioare în fața soției sale, Alexandra, cu origini nobile, care se află așezată în fotoliu. Cei doi sunt antrenați într-o discuție. Contesa Alexandra duce la gură o ceașcă de ceai. Efectiv, o duce. Gestul este cât se poate de viu. Pe masă sunt prăjituri. Pe o servantă se află un serviciu de ceai din porțelan fin. Vedem și o trusă de picnick cu toate cele necesare. Îi lăsăm pe cei doi soți să-și continue conversația începută când am intrat noi și intrăm în sufragerie unde masa întinsă așteaptă musafiri sau, poate, doar membrii familiei. Tacâmurile sunt puse pentru șase persoane. Și aici ne atrage atenția vesela de calitate. O vitrină cu cristaluri de Veneția sporește luxul încăperii. Pe pereți, tablori care ni s-a spus că sunt originale.

Intrăm în birou unde îl întâlnim pe seniorul familiei, contele Spiros. Stă la masa de birou și citește ziarul „Le Petit Journal” , un ziar în limba franceză. Capul și ochii i se mișcă în urmărirea rândurilor. E atât de real, încât simțim nevoia să nu vorbim nici măcar în șoaptă ca să nu-l deranjăm din lecturarea știrilor. Contele Spiros locuiește mai mult la vila de la țară, înconjurată de măslini. Vine doar ocazional în oraș. Aici, locuiește fiul cu familia sa. Ne cerem scuze că l-am deranjat din lectură și ieșim.

Următoarea cameră este dormitorul doamnei contese, soția lui Spiros. Este în vârstă, se odihnește într-un șezlong. Un ochi îi este acoperit de cataractă. În mână ține un evantai. Pare obosită. Patul din cameră este cu tăblii de fier, în fața lui, o comodă sculptată. În cameră se află și Maria, servitoarea, care șterge praful cu un pămătuf. Îi urmărim mișcările atât de vii!

Trecem în camera copiilor, o fată și un băiat. Este ora de muzică. Băiatul cântă la pian, fata, la vioară, sub atenta supraveghere a unei profesoare. Într-o familie de aristocrați corfioți, educația este foarte importantă. Camera copiilor are un pat mare, păpuși și alte jucării, un serviciu de toaletă care se află pe noptieră. Se aud acordurile muzicii, în surdină, să nu-i deranjeze pe ceilalți.

Servitorii casei au și sarcina să confecționeze haine. Trebuie să fie pricepuți într-ale croitoriei. O mașină de cusut, o măsuță cu un samovar pe ea, un serviciu de ceai mobilează altă cameră, una mică.

Bucătăria este locul unde tronează Sophia. Ea tocmai face o plăcintă. Se pregătește să frământe aluatul. Sophia este servitoarea preferată pe care contele Spiros o ia cu el la casa de la țară, iar când rămâne în oraș, în absența contelui, ea este ochii și urechile lui. Contele trebuie să știe tot ce se întâmplă în casa de la oraș! În bucătărie este și o chiuvetă, dar, nefiind canalizare, apa, după spălarea vaselor, este aruncată direct pe geam, în stradă. Simțim mirosurile de condimente. Alămurile sclipesc, focul așteaptă să fie ațâțat. Pe pereți, farfurii ornamentale, ibrice, linguri, o lampă cu gaz. O bucătărie cu de toate și cu o bucătăreasă pricepută.

Din bucătărie intrăm în cămara plină de provizii. De aici, o ușă duce spre hol de unde se intră în sufragerie. Aceasta este ușa pe care o folosesc servitorii, stăpânii și musafirii au acces în hol pe o altă ușă.

Casa are și baie, o baie cu cadă, duș și un boiler pe lemne. Dar și aici, ca la bucătărie, nefiind canalizare, apa se arunca pe geam, în stradă.

Ajungem din nou în hol și ne luăm rămas-bun de la familia corfiotă care a avut amabilitatea să ne primească în casa lor.

Casa Parlante vorbește despre viața unei familii aristocrate și impresia pe care o ai vizitând-o este că nu te afli într-un muzeu, ci ești musafir al acestei familii, intrând în atmosfera unei epoci trecute, pline de rafinament. Tehnologia robotică însuflețește personajele care se mișcă, le face reale.

Cele două fondatoare au avut o idee extraordinară creând acest muzzeu viu!

Dacă ajungeți în CorfuTown, nu ezitați să vizitați Casa Parlante!

Muzeul este situat foarte aproape de Esplanada, în inima centrului istoric.

---

VIZUALIZĂRI: 630 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI