GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Atunci si Acum - Corfu Town
“Venetia si Napoli, un gram din Franta si putin mai mult din Anglia si, pe langa toate acestea, Grecia, desigur” spunea cineva despre insula Corfu.
Pentru a intelege insula si mai ales Corfu Town (Kerkyra) trebuie sa ai citeva cunostinte despre istoria locului si sa intelegi ca acel amestec nu este intimplator. Si abia atunci, cind poti imbina istoria locului cu frumusetea sa, poti intelege totul altfel. In decursul celor 12 zile petrecute in insula Corfu, in trei dintre ele am ajuns si in capitala Kerkyra (sau Corfu Town). In acest review am sa incerc sa va plimb prin Corfu Town povestindu-va despre ceea ce a fost sau ce a mai ramas din cladiri si monumente si despre perioadele care au marcat si au transformat aceasta bucata de pamint atit de cautata de catre turistii de pretutindeni.
Corintienii au ajuns pentru prima oara in insula Corfu in anul 734 i. Hr si s-au stabilit in regiunea Kanoni unde astazi inca se mai gasesc destule vestigii din vremurile acelea. Atunci Corcyra, astazi Kerkyra sau Corfu Town, a devenit imediat un oras important datorita asezarii sale strategice la mare, iar insula Corfu a inceput sa prospere. Relatia corfiotilor cu corintienii a decurs intr-o armonie deplina pina cind celelalte puteri din zona au inceput sa fie atrase de atuurile insulei. Interventia coloniei corfiote de la Epidamnos intre populatia autohtona din Corfu si corintieni a dus pina la urma la un razboi civil. In acest razboi s-au implicat si Atena, dornica sa isi protejeze rutele sale comerciale, dar si Sparta, cele doua mari puteri din Grecia in acea vreme, implicari ce au dus pina la urma la Razboiul Peloponezian, razboi care a adus mari pierderi umane si materiale insulei.
Orasul antic ara asezat in zona dintre Garitsa si laguna Halikiopoulos, zona cunoscuta astazi sub numele de Paleopolis, linga parcul Mon Repo’s. Din pacate in anii 1960, atunci cind promontoriul Kanoni a fost dezvoltat, mai multe comori arheologice au fost ingropate pentru totdeauna. Acolo unde astazi se afla aeroportul, aproape de terminalul de plecare, inca se mai pastreaza citeva ruine si o parte a zidului vechi de peste 2500 de ani, tot ce a mai ramas din Turnul de Veghe si zidul cetatii antice. Alte temeliile si cateva bucati de piatra ce au apartinut unor temple importante ridicate in acele vremuri si dedicate Atenei, lui Apollo sau lui Poseidon se mai pastreaza si ele. S-a mai pastrat si Mormantul lui Menecrates sau Turnul Nerantzihei – importante din punct de vedere arheologic. Insa cel mai important templu din Corfu ramine cel al Artemisei care este totodata si cel mai vechi templu din Grecia si care a fost construit tot in aceasta parte a orasului. Datat ca fiind construit in jurul anului 585 i. Hr., Templul doric al lui Artemis a avut initial 17 coloanele exterioare in lungime si 8 in latime si un acoperis de tigla ce a fost inlocuita cu marmura intre anii 535-525 i. Hr... Mari bucati din frontonul de vest au supravietui si descriu mitul gorgonei Medusa flancata de doua pantere si de catre fii sai, Chrysaor si Pegasus.
Cele trei gorgone, fiicele lui Phorcys si a lui Ceto, erau nemuritoarele Stheno si Euryale si cea care era muritoare, Medusa, femeia care putea transforma cu privirea ei pe oricine in stana de piatra. Deoarece Medusa s-a culcat cu Poseidon in templul sacru al Atenei, acesta i-a transformat parul in serpi vii si veninosi. Perseus a reusit sa ii taie capul Medusei pe care i l-a dat Atenei sa si-l puna blazon pe scut, iar din gatul Medusei au iesit calul inaripat Pegasus si Chrysaor, fii lui Poseidon.
Frontonul are dimensiuni impresionante si se afla in Muzeul de Arheologie din Corfu Town. Tot aici se mai pastreaza si vase corintiene sau corfiote, monede si fragmente ale altor temple ca cel al Rodei sau al Herei din acea perioada. Cei care doresc sa afle mai multe informatii despre perioada antica a insulei trebuie sa viziteze neaparat acest muzeu dar si sa faca o plimbare prin Kanoni.
Kanoni are si plaje frumoase si ofera puncte de belvedere nemaipomenite catre Insula Soarecelui pe care se afla mananstirea bizantina de pe insula Pontikonisi construita intre sec. al XI-lea – al XII-lea si catre Manastirea Vlaherne construita in sec. al XVII-lea.
In zona s-au dezvoltat multe hoteluri de lux asa ca marea majoritate a turistilor care cauta sistemul all-inclusive si hoteluri de 5 stele ajung sa se cazeze aici. Le recomand totusi sa iasa din resort si sa viziteze zonele arheologice din zona (care din pacate nu sunt foarte bine puse in valoare), Corfu Town si celelalte statiuni din insula cu atractiile si plajele lor.
In anul 255 i. Hr insula Corfu reuseste sa isi castige independenta si linistea insa doar pentru o perioada scurta. Datorita asezarii strategice Corfu a devenit imediat o tinta pentru vecinii lor si pentru piratii din zona. Storsi de putere si de resurse, in anul 229 i. Hr, corfiotii au cerut ajutor al Roma care a trimis imediat armata pentru a ii apara si care a guvernat Corfu pina in anul 337 lasind totusi autonomie deplina insulei in toata aceasta perioada cu conditia sa le fie permis sa isi stabileasca aici o baza navala.
In anul 40 d. Hr., Iason si Sosipatru ce faceau parte dintre cei Saptezeci de Apostoli ai Mantuitorului, ucenici ai Sfantului Pavel, au adus crestinismul pe insula si au construit prima biserica crestina pe care au inchinat-o Sfantului Arhidiacon Stefan. Biserica bizantina Iason si Sosipatru inchinata celor doi sfinti se afla in regiunea Anemomylos din Corfu Town, in spatele plajei Garitsa, si a fost construita in sec. al XI-lea. Ramine una dintre putinele monumente bizantine pastrate inca si poate cea mai frumoasa biserica din Corfu.
Contributia romana la dezvoltarea insulei Corfu a fost una semnificativa si s-a concretizat prin construirea de drumuri si importante cladiri publice. Pe tot cuprinsul insulei se mai pastreaza ruine ale constructiilor romane : baile romane si Antica Agora in Kanoni, baile romane din Benitses si cele din Acharavi, etc... Desigur ca vestigiile de astazi nu mai sunt chiar puncte de interes turistic obligatoriu de vizitat. Majoritatea lor se afla rasfirate printre actualele locuinte ale corfiotilor sau pe dealurile neaccesibile.
Dupa moartea Imparatului Constantin in anul 337 d. Hr, Imperiul Roman a fost impartit intre fii sai Constant, care a luat Italia si Illyricum (ce includea si Grecia si Macedonia), Constantin al II-lea care a luat Galia, Hispania si Britania si Constantiu al II-lea care a luat Orientul, Egiptul si Tracia.
In anul 395 d. Hr Imperiul Roman este din nou impartit dupa moartea Imparatul Theodosius intre fii acestuia Arcadius, care obtine Imperiul Roman de Rasarit si Honorius care obtine Imperiul Roman de Apus. Corfu a revenit Imperiul Roman de Rasarit care avea sa devina Imperiul Bizantin.
In anul 562 d. Hr., in timpul uneia dintre raidurile gotilor, orasul antic Corfu a fost distrus complet. Acesta a fost sfarsitul orasului antic. Locuitorii l-au abandonat si s-au refugiat mai la nord, pe un promontoriul natural, acolo unde mai tirziu avea sa fie construita Vechea Fortareata. In cele din urma Imperiul Bizantin le-a venit in ajutor corfiotilor si aceasta a fost perioada in care au fost refacute cetati ce se mai pastreaza si astazi (Angelokastro, Kassiopi, Gardiki) si au fost construite si altele noi de-a lungul insulei. Primele lucrari de fortificare in orasul nou care atunci se numea "Koryfo" (koryfi = varfuri) au fost facute tot in perioada de stapinire bizantina. Astfel a fost ridicata Vechea Fortareata, s-a contruit un zid pe partea de uscat si s-a sapat un prim canal de aparare. Perioada bizantina care a inceput din anul 562 d. Hr. a fost o perioada foarte dificila in care atacurile barbarilor si ale piratilor au fost dure, iar locuitorii insulei au trebuit sa faca eforturi necontenite pentru a se apara si pentru a reface in urma fiecarui atac fortificatiile din ce in ce mai slabe.
Chiar daca nu s-a mai pastrat nimic din acele vremuri, Campiello este cel mai vechi cartier din centrul vechi al orasului Corfu si pastreaza cladiri ridicate in sec. al XVI-lea si al XVII-lea. Asezat aici inca din sec. al X-lea, Campiello s-a dezvoltat si pe vremea venetienilor. Insa stradulele labirintice, constructiile atit de vechi (unele dintre ele in paragina), rufele intinse deasupra capului tau, toate ducandu-te cu gindul la vremuri apuse. Strazile pavate cu piatra, scarile uneori abrupte, pasajele ercuite, nuantele sterse de culori cindva vii, usile decorate sau balcoanele tipice locului va vor face sa nu regretati o plimbare in aceasta zona. Campiello face astazi parte Patrimoniul Universal UNESCO. Am gasit aici taverne linistite, magazine la fiecare pas si o chiar daca la inceput o sa aveti senzatia ca o sa va pierdeti pe acele stradute, Campiello este totusi o zona mica din care cu siguranta o sa iesiti intr-o strada mai mare care va va readuce in centrul orasului. Cea mai interesanta strada din acest micut cartier este Nickiforou Theotoki, acolo unde se afla si cladirea Bancii Ionice, cladire construita in anul 1846. Primul etaj al cladirii adaposteste Muzeul Numismatic.
In imediata apropiere se afla si Biserica Sf. Spiridon, cel mai cunoscut monument al orasului si cel mai important deoarece aici se afla moastele Sfantului Spiridon – patronul spiritual al insulei. Sfantul Spiridon s-a nascut in Cipru. Dupa moartea sa in anul 350 d. Hr., moastele au fost pastrate la Constantinopole. In momentul in care turcii au cucerit capitala Bizantului, citiva credinciosi au luat moastele si le-au adus in Corfu in anul 1489 pentru a fi depuse intr-o biserica. Vechea biserica insa a fost demolata in anul 1590 pentru a face loc uneia demne pentru acest Sfant, biserica pe care o putem vizita si noi astazi. Poate un pic prea subru, interiorul pastreaza icoane vechi si picturi foarte frumos realizate. Trebuie sa fiti foarte atenti cum intrati imbracati si cum va comportati deoarece localnicii tin foarte mult la acest lacas de cult si nu privesc cu ochi buni turistii care nu vad in el decit un loc bun de fotografiat. Totusi daca doriti sa fotografiati aceasta biserica o puteti face din exterior, turnul ei fiind si el un simbol al orasului. Un turn neobisnuit pentru bisericile pe care le vazusem pina acum in Grecia, asemanator poate cu cel al bisericii grecesti din Venetia, San Giorgio dei Greci.
In anul 1147 insula Corfu a fost atacata si ocupata de catre Imparatul bizantin Emanoil Komninos. In timpul celei de-a Patra Cruciade (1202-1204) Corfu a devenit un teritoriu de operatiune pentru flotele europene care au adus catastrofe majore. In urma Cruciadei a Patra francii au ocupat Constantinopolul, iar la impartirea teritoriilor, insula Corfu a revenit venetienilor. Asta pina in anul 1214, atunci cand grecii, sub conducerea despotului Mihail Anghel Duca I, au ocupat insula care a intrat sub guvernarea nou infaptuitului Regat al Salonicului. Dupa destramarea Regatului Salonicului si pina in anul 1259 Corfu a devenit parte a Despotatului bizantin de Epir. Anii 1259-1267 au fost ani de turbulente majore in care diversi conducatori sicilieni au incercat ca guverneze Corfu. Angevinii, prin Casa d’Anjou din Napoli, sunt cei care totusi cuceresc insula si o conduc intre 1267-1386. In acea perioada multi evrei ajunsi din Spania au ajuns in Corfu si au creat comunitatea evreiasca. Charles d’Anjou, Regele al Napoli-ului si al Siciliei, a incercat sa transforme toate bisericile crestin ortodoxe din insula in biserici romano-catolice, lucru pe care insa nu l-a reusit mai ales ca, in 1386, venetienii s-au intors si au preluat din nou administratia insulei raminind aici 411 ani, 11 luni si 11 zile, timp suficient pentru a isi pune amprenta asupra insulei.
Constienti ca Imperiul Bizantin aflat in cadere nu ii mai poate proteja, speriati de pericolul turcesc din ce in ce mai prezent in zona, locuitorii insulei au cerut protectie Republicii San Marco. Constienti si venetienii de locatia strategica si de potentialul insulei, ei au cumparat insula Corfu de la regatul Neapole-ului in schimbul sumei de 30.000 de ducati de aur. Daca venetienii au ocupat imediat Vechea Fortareata din Corfu Town, cetatile Angelokastro si Kassiopi au tamas sub conducerea celor care nu ii doreau in insula. Angelokasro s-a predat totusi venetienilor, dar Kassiopi s-a opus mai mult timp. Venetienii au atacat cetatea din Kassiopi si dupa cucerirea ei au distrus castelul - motiv pentru care astazi nu mai putem vedea decit ruinele.
Venetienii au adus si un nou sistem al administratiei, asemanator celui din Venetia, in care locuitorii erau impartiti in „Nobili” (nobili), „Civilli” (cetatenii de le orase) si „Popolari” (cei saraci). Daca masele erau educate de catre preoti in biserici, orasenii instariti si nobilii puteau merge la universitatile superioare din Italia pentru a isi perfectiona educatia. Tot venetienii au oferit facilitati tuturor taranilor care cultivau maslini pentru a putea alimenta Venetia cu uleiul produs aici. Astfel ca mai toate culturile de pina atunci au fost transformate in livezile de maslini ce se pot vedea si astazi. Arta, muzica, cultura, pronuntia, bucataria si nu in ultimul rind arhitectura oraselor si a satelor s-au transformat cu totul in timpul dominatiei venetiene.
Venetienii au protejat orasul Corfu dar, in ciuda masurilor militare luate in primele secole de dominatie, nu au reusit sa protejeze partea rurala a insulei care a platit un tribut greu in raiduri barbare si atacurilor piratilor si nu numai. Primul raid major al turcilor condusi de Suleiman Magnificul din anul 1537 a dus la imbarcarea a 20.000 de tarani din insula pe vasele care au ajuns in Constantinopol si Egipt unde acestia au fost vinduti ca sclavi. Cei care au scapat atacului si-au cautat refugiu in alte insula, Corfu raminind o insula aproape pustie. In 1571 venetienii au pierdut Peloponez, Creta si Cipru, toate trei insule fiind cucerite de catre turci. Acest lucru a facut ca un val de refugiati sa fuga din fata turcilor si sa isi caute adapost in insulele neocupate. Astfel ca in Corfu au ajuns locuitori din Nafplio si Monemvasia care au populat zona cuprinsa intre Pyrgi si Kassiopi dar si zona Lefkimi, locuitori din Peloponez care au construit satul Moraitika si au preluat sate pustii ca Korakiana sau Benitses si locuitori din Creta care s-au stabilit in orasul Corfu, in Garitsa, la sud de oras, in satul Saint Markos în si in partea de sud a insulei, in satele Stroggyli, Messonghi, Argyrades si Kritika. In jurul anului 1800 un grup mare de refugiati fugiti din Souli dupa distrugerea orasului de catre Ali Pasa, a ajuns si ei in Benitses, Corfu. Locuitorii nou sositi in insula au influentat deciziv traditiei si cultura din Corfu.
Piata Esplanada (Spianada in greaca) a fost creata in 1537, ca urmare a atacului turcesc. Populatia din Vechea Fortareata isi construise casele in zona din jurul portilor, dar armata, temandu-se ca turcii ar putea folosi casele ca si acoperire, a ordonat distrugerea lor. Desigur ca acesta a devenit astfel un loc deschis, excelent pentru tintasii armatei venetiene in fata dusmanilor.
In perioadele de pace terenul era folosit de catre venetieni si pentru parade militare. Dupa ce francezii plantasera aici pomi, in perioada britanica Esplanada s-a transformat in teren de criket. In timp, de jur imprejur s-au construit cladiri ce amintesc de stilul venetian, francez, britanic sau grecesc, in functie de perioada aparitiei lor.
Esecul venetienilor in ceea ce privea protejarea insulei dar mai ales pierdera insulei Creta si a Ciprului i-a facut pe acestia sa inceapa un plan de aparare a Corfului, plan ce s-a concretizat prin consolidarea Vechii Fortarete careia i-a dat formele pe care le vedem si astazi, iar intre anii 1576-1588 au construit Noua Fortareata pe dealul de San Markos, in partea de vest a orașului, si au organizat un spatiu deschis in fata vechii cetati numita astazi Esplanada. Cele doua Fortarete au fost unite printr-un zid care proteja intregul oras cu bastioanele Raimondos, Sfantul Atanasie si Sarantaris. Au fost construite de asemenea patru porti principale pentru intrarea si iesirea din oras si alte doua porti in scopuri militare.
Cele patru porti principale ale orasului au fost Porta Reala, Porta Raymonda, Porta Spilia si Porta Sfantul Nicolae. Poarta Reala a fost de o frumusete unica si a fost demolat in anul 1893.
Primele fortificatii pentru Vechea Fortareata au fost facute de catre bizantini in sec. al VII-lea, dupa gotii au distus vechiul oras Corcyra, iar locuitorii s-au refugiat in aceasta zona. Insa ceea ce s-a pastrat pina astazi reprezinta munca neintrerupta timp de zeci de ani a venetienilor care au transformat cu totul Fortareata incepind cu sec. al XVI-lea. Atunci s-au construit bastioanele, galeriile si tunelele, a fost largit canalul dar au fost ridicate si cladirile care au gazduit autoritati militare si politice. Intreaga fortificatie este considerata si astazi o capodopera a ingineriei militare. A mai fost construit de-a lungul timpului un alt canal exterior, iar zidurile exterioare au fost netezite pentru a ramine inaccesibila atacatorilor. Fortificatii au fost in mod constant imbunatatite, iar dupa asediul turcilor din anul 1716 un alt zid a fost adaugat in afara celui existent.
Dupa o vizita a Vechii Fortificatii ne putem indrepta catre Biserica Sf. Gheorghe nu insa inainte de a observa in fata Fortaretei statuia generalului Achulenberg ce a fost ridicata initial in interiorul cetatii, in timpul vietii acestuia de catre venetieni ca semn de multumire pentru implicarea sa in lupta importiva turcilor. Biserica Sf. Gheorghe a fost ridicata in anul 1840 ca si biserica anglicana pentru soldatii britanici care protejau insulain acea perioada. Aceasta are aspectul unui templu doric si a fost transformata in biserica ortodoxa in anul 1865, dupa ce Corfu s-a alipit Greciei. Biserica a fost partial distrusa in urma bombardamentelor din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial dar refacuta in anul 2008 chiar daca planul initial nu a mai fost pastrat in totalitate.
Noua Fortareata a fost construit intre 1570 si 1580 de catre arhitectul italian Francisco Vitelli. Pe peretii bastioanelor se pot observa din loc in loc leii cu aripi ai Sf. Marcu, emblema Venetiei. Se poate observa la picioarele leilor si o carte deschisa, simbol al faptului ca venetienii nu au venit in Corfu pentru a il cucerii ci pentru a il apara. De asemenea cele doua mari porti ale Noii Fortarete se pastreaza aproape intacte.
Mitropolia Panaghia Spiliotissa a fost construita in anul 1577 si adaposteste moastele Sfintei Teodora Augusta (sau Imparateasa) cea care la varsta de 15 ani s-a mutat la Constantinopol si s-a maritat cu Imparatul Theofil. Veneratia ei pentru icoane a fost ascunsa imparatului. Totusi o servitoare i-a vorbit acestuia despre pasiunea Teodorei, iar ca scuza aceasta a spus ca doar se juca cu papusile. Doua dintre aceste icoane se pastreaza la Manastirea Vatoped de pe Muntele Athos si sunt cunoscute ca “Papusile Teodorei”. Pentru pasiunea ei de a restaura icoanele si de a le venera, Teodora Imparateasa a fost canonizata si este sarbatorita in fiecare an pe data de 11 februarie.
In timpul stapinirii venetiene, conform Constitutiei din Corfu (precum si a tuturor insulelor ionice), toata puterea politica era in miinile celor care faceau parte din „Nobili”. Participarea la reuniunile Marelui Consiliu era un drept ereditar, iar numele familiilor nobile era inscris in Cartea de Aur sau Registrul Nobililor cunoscuta atit aici cit si in Venetia ca Libro d'Oro. Daca la inceput in acesta carte au fost inscrise doar nume ale „Nobili”, cu timpul si „Civilli” instariti care au sprijinit financiar statul au ajuns sa isi treaca numele in acele pagini.
Napoleon Bonaparte a cucerit Venetia si, in anul 1797, Corfu a devenit parte a statului francez. Francezii au venit ca si eliberatori si au ars in public Libro d'Oro. In lucul in care a ars acel registru a fost plantat in semn simbolic un pom al libertatii stiut fiind faptul ca relatia dintre nobili si oamenii de rind era ca si cea dintre stapini si sclavi. Primiti cu incredere de catre greci, francezii au adus prin venirea lor in Corfu prosperitate si au deschis noi orizonturi pentru locuitorii de aici. Totusi, in anul 1799, flota ruso-turca a cucerit insula care, dupa semnarea conventiei dintre Rusia si Turcia din anul 1800, intra alaturi de alte insule din Marea Ionica in nou infiintatul „Stat al celor Sapte Insule”.
O noua perioada prospera pentru insula si pentru locuitorii ei. Este reorganizat invatamintul, este deschisa o tipografie in limba greaca, se deschide o biblioteca publica si apare prima lucrare despre istoria insulei Corfu.
In anul 1807 se semneaza o noua conventie a puterilor prin care „Statul celor Sapte Insule” dispare, iar Corfu revine francezilor. Apare Academia Ionica care, in timp, a capatat renume internationa, iar economia, arta si invatamintul au un avint spectaculos.
Odata cu caderea lui Napoleon Austria si Anglia incep sa revendice insulele ionice. In anul 1815 Corfu alaturi de celelalte insule ionice formeaza „Statul Insulelor Ionice Unite”, un stat liber si independent aflat totusi sub protectia Angliei. Datorita administrarii autoritate a englezilor, grecii adunati sub noul stat se revolta in anul 1821 si reusesc sa obtina ceea ce doreau de sute de ani : legiferarea limbii dar si alte avantaje majore ce au contribuit la bunastarea locuitorilor : s-au construit noi spitale, unitati de invatamint, cladiri publice, retele de apa in oras si drumuri in intreaga insula. Pe linga agricultura se dezvolta si comertul, arta si literatura.
Liston este parte cea mai apreciata parte a Esplanadei, locul in care astazi turistii se aseaza in jurul meselor pentru a admira imprejurimile la diverse baruri si restaurante. Liston-ul a fost construit in timpul celei de-a doua ocupatii franceze (1807-1814) de catre inginerul francez Lesseps, care a fost inspirat de Rue Rivoli din Paris. Daca in partea sudica a Liston-ului se afla ruinele cladirii ce a adapostit Academia Ionica dupa anul 1840, in partea nordica se afla Palatul Sfantilor Mihail si Gheorghe, cladire ce a fost construita ca resedinta a Inaltului Comisar britanic al Protectoratului din Insulele Ionice. Proiectata de catre inginerul si arhitectul Sit George Whittaker, cladirea neoclasica cu coloane dorice in partea din fata a fost construita din piatra spongioasa adusa din Malta. Constructia palatului a inceput in anul 1819 si a fost finalizata in anul 1823. Pana in anul 1864 a fost sediul Senatului Ionic, iar mai tarziu, intre anii 1846-1913, a devenit resedinta familiei regale grecesti.
Cladirea a fost renovata complet, pentru a gazdui toti liderii europeni adunati la Summit-ul din anul 1994, iar astazi adaposteste Muzeul de Arta Asiatica. Poate ca nu multi sunt cei care ajung in Corfu in ideea de a vizita un astfel de muzeu. Insa eu am petrecut putin peste o ora acolo si m-am declarat total satisfacut de exponatele muzeului. Recunosc, sunt pasionat de arta din acele parti ale lumii si poate ca sunt un pic subiectiv recomandindu-va aceatsa vizita. Biletul de intrare costa numai 3 euro, iar pentru mai multe detalii puteti vizita site-ul muzeului.
Pinacoteca Publica este si ea gazduita de catre acest palat somptuos si prezinta expozitii interesante de picture, sculptura si gravura. In fata palatului o sa observati si o statuie ce il infatiseaza pe Sir Frederick Adam, cel care a reusit sa construiasca o retea pentru alimentarea cu apa a orasului Corfu. Chiar daca nu sunteti in mod deosebit de aceste colectii de art ape care palatul le gazduieste, poate ca merita totusi o vizita doar pentru a vedea cladirea si in interior.
Tot in perioada stapinirii britanice s-au adus imbunatatiri Noii Fortarete, adaugandu-se si cladirea care acum adaposteste Biblioteca si Arhivele.
Chiar daca Grecia devenise un stat liber inca din anul 1832, locuitorii din Corfu arboreaza pentru prima data steagul cu insemnele nationale la data de 21 mai 1864 atunci cind englezii s-au retaras din insula. Corfu a devenit parte a Greciei facind un progres important in toate domeniile. Totusi micuta insula nu poate face fata atractiilor Atenei care era nucleul activitatilor economice si spirituale si devine in timp doar o asezare provinciala.
Ca si cum toata istoria din spatele insulei nu fusese indeajuns de zbuciumata, cele doua Razboaie Mondiale si-au pus amprenta asupra orasului Corfu.
Nemtii au deportat in anul 1944 peste 2000 de evrei din Corfu in lagarele de concentrare naziste de la Aushwitz si Birkenau. In memoria acestora, in anul 2001 a fost ridicata in orasul Corfu statuia “ Never Again” ce infatiseaza o familie cu copiii ei. Pe linga pierderile umane suferite, bombardamentele din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial au distrus cladiri, biserici si monumente transformind mare parte din ele in ruine. Pentru a cita oara locuitorii insulei o luau de la capat pentru a readuce la viata strazile, orasele sau satele de care noi astazi de bucuram vizitindu-le? Insa insula Corfu a fost ferita de cutremure mari, spre deosebire de alte insule din apropiere, ceea ce a facut ca mare parte din cladirile construite de-a lungul istoriei insulei sa ramina pina astazi in picioare.
Si poate ca majoritatea dintre voi ajung in Corfu Town doar intr-o excursie de 2-3 ore. Atunci uitati de sfatul meu de a vizita muzeele sau partea antica, bisericile si cartierele si lasati-va pierduti pe strazile pietruite ale orasului, printre case si magazine, taverne si rastaurante. Cu siguranta o sa fie o plimbare ce va va incinta si va va face sa va intoarceti din vacanta impresionati si mult mai bogati.
Trimis de vlado2 in 23.11.14 17:49:05
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.
1 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (vlado2); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
1 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2022 Un muzeu inedit: Casa Parlante — scris în 06.12.22 de Rodel din SIBIU - RECOMANDĂ
- Sep.2022 La pas prin Corfu Town, centrul istoric — scris în 30.11.22 de Rodel din SIBIU - RECOMANDĂ
- Aug.2021 Kerkyra Town, capitală a insulei Corfu – musai de văzut! // Partea a II-a — scris în 18.02.22 de maryka din GHIMBAV [BV] - RECOMANDĂ
- Aug.2021 Kerkyra Town, capitală a insulei Corfu — musai de văzut! // Partea I — scris în 15.02.22 de maryka din GHIMBAV [BV] - RECOMANDĂ
- Apr.2017 Cor fu, în Corfu (II) — scris în 22.04.17 de puiutea din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2016 Kastropolis Kerkira (II) — scris în 26.10.16 de elviramvio din JUD. ILFOV - RECOMANDĂ
- May.2016 Kastropolis Kerkira (I) — scris în 24.10.16 de elviramvio din JUD. ILFOV - RECOMANDĂ