Kerkyra Town, capitală a insulei Corfu — musai de văzut! // Partea I

TIPĂREȘTE

Toate drumurile din insulă duc inevitabil către capitală, este un lucru cert. Dacă prin sud, drumurile sunt mai largi și destul de aerisite, pe măsură ce ne apropiem de malul mării, pe coasta de est, încep stațiunile și indiscutabil-se aglomerează semnificativ, creându-se chiar blocaje la orele de vârf. Desigur asta se datorează și faptului că se îngustează mult și drumul. Poate și din această cauză, dar și din comoditate, am convenit că vom merge în oraș cu Green Bus, care de regulă circulă bine, conform orarului, cu excepția blocajelor. Prețul biletului este de 4,40 euro de persoană pe sens, distanța Kavos-Kerkyra. Orarul este afișat vizibil în fiecare stație.

Am plecat într-o dimineață, imediat după micul dejun. După aproximativ o oră și un sfert, coboram la ultima stație, destul de aproape de G. Theotokis Square (San Rocco).

Puteți ajunge în capitală de oriunde, din orice stațiune vă găsiți, iar printre zilele de plajă și plimbăreli, sigur veți găsi un spațiu liber pentru a vizita orașul.

Încă de la început vreau să vă spun că îmi doresc să alcătuiesc acest articol prin prisma a ceea ce am văzut și simțit eu.

De ce spun asta? Corfu-orașul, sau Kerkyra dacă vreți numele acesta, este destul de controversat, poate pe drept cuvânt.

Dar eu vă voi povesti mai mult despre orașul vechi, pe acesta l-am bătut la picior, destul de mult. E limpede că spre periferie, orașul are aspecte mai puțin plăcute ochiului, mai multă delăsare, clădiri părăsite, neglijate, mai puțină curățenie. Toate astea le-am sesizat privind pe geamul autobuzului, sau a mașinii închiriate cu care ne plimbam prin zonă. Însă nu putem generaliza. Poate nu e așa mereu!

Revenind, Corfu Old Town, este o bijuterie- iar în cele ce urmează sper că veți vedea și voi acest lucru.

Puțină geografie:

Orașul Corfu, se întinde pe o peninsulă, în partea de est a insulei cu același nume, fiind cel mai aproape de coastele Albaniei.

Kerkyra Old Town, pe care nu trebuie s-o ratați sub nici o formă dacă ajungeți acolo, este cuprins între fortăreața nouă, Palaio Frourio și Espianada.

Istorie:

Orașul antic Korkyra a fost una din cele trei mari puteri navale ale Greciei din secol V Î. Hr, alături de Atena și Corint. Prin bătălia de la Sybota, a fost deasemenea parte a războiului Peloponesian.

Ruinele orașului antic le găsim astăzi sub numele de Palaiopolis, pe domeniul cunoscut Mon Repos, în vecinătatea conacului cu același nume, fiind excavate temple antice-Kardaki, Artemis și Hera.

Palatul Mon Repos a fost construit în 1828, pentru Sir Frederick Adam , Înaltul Comisar al Insulelor Ionice. Clădirea a fost folosită de către Sir Frederick Adam și soția sa, ca reședință, apoi a fost școală de arte plastice, urmând ca în 1863, să o găzduiască pe Sissi, Împărăteasa Elisabeta a Austriei, loc de care se îndrăgostește iremediabil și apoi va construi Achilleion, lângă Gastouri, despre care deja v-am povestit- vezi rewiev-ul.

Locația este foarte importantă din punct de vedere istoric, deoarece, după unirea cu Grecia în 1864, revine Regelui George I, primul rege al Greciei și este locul în care se va naște prințul Philip, Duce de Edinburgh, soțul reginei Elisabeta a Marii Britanii, dar și a prințesei Alexia a Greciei.

În evul mediu, orașul a luptat aproape în permanență împotriva piraților sau a otomanilor, castelele ridicate în această perioadă dând orașului denumirea de Kastropolis.

Rând pe rând, dominațiile siciliană, venețiană, franceză și engleză și-au pus amprenta indiscutabil asupra arhitecturii orașului vechi, oraș ce este recunoscut ca fiind unul din cele mai frumoase și romantice din Grecia.

În 2007, orașul vechi, împreună cu cetățile sale, este inclus în Lista Patrimoniului Mondial Unesco.

Vizita noastră:

După cum vă spuneam, puțin după ora 10.30, ajungeam în Kerkyra, coborând la ultima stație, cu chef de plimbăreală și de făcut multe poze :) Suntem undeva la limita dintre orașul vechi și cel nou, mai precis ne apropiem de Plateia Theotokis. Aici este stația de autobuze pentru Corfu City Bus, dar există și un chioșc pentru informare turistică, de unde am primit niște pliante și o hartă a orașului. Am cules multe informații utile din acestea, despre care nici măcar nu am știut, iar acum vă povestesc și vouă.

Mai multe informații pe odysseus. culture. gr , visit. corfu. gr sau greeka.com

Ne orientăm nițel, apoi cu harta în mână, o luăm ușor spre strada Geor. Theotoki, o stradă largă, cu multe magazine, terase, cafenele, apoi pe măsură ce înaintăm spre orașul vechi, strada devine doar pietonală, sunt mulți copaci și verdeață, deci multă umbră, băncuțe, numai bune pentru odihnă, ceea ce ne-au și folosit la întoarcere.

La capătul străzii zăresc o mică piațetă, Annunziata, cu un turn frumos, Bell Tower Annunziata, dar care acum este înconjurat de schele pentru că este în renovare. Pornim mai departe după un grup de turiști, pe Evgeniou Voulgareos și ajungem în Plateia Dimarchiou, unde admir clădirea primăriei- o clădire superbă, fostă sală de teatru-San Giacomo. Vis-a-vis de primărie este Catedrala Catolică Saints Jacob and Christopher (Ιερός Καθολικός Καθεδρικός Ναός Αγίων Ιακώβου και Χριστοφόρου)

Aici am tras cu urechea la explicațiile ghidei, aflând multe lucruri interesante.

Nobile Teatro di San Giacomo di Corfù, este una dintre cele mai spectaculoase clădiri din oraș, luându-și numele după cel al catedralei- Sfântul Iacob și a fost centrul operei grecești între 1733-1893. Aici au venit mulți muzicieni și compozitori renumiți, lucru care a contribuit la crearea școlii de muzică.

Teatrul a fost înființat în 1693 în perioada Republicii Venețiene, a fost și un loc de adunare pentru nobilimea din Corfu, apoi în 1720 devine primul teatru modern din Grecia, la început cu piese de teatru, apoi din 1733, se pune în scenă prima operă- Gerone, tiranno di Siracusa, de A. Aurelli.

În 1902, devine Teatrul Municipal din Corfu. Din păcate în urma bombardamentelor din 1943, teatrul suferă daune majore.

Arhitectura clădirii primăriei actuale este deosebită, zidurile sunt din piatră sculptată de Sinies. Pe fațadă și în spate sunt decorațiuni din piatră, reprezentând măști, gravuri istorice, sau alte diverse simboluri, cum ar fi o barcă.

Catedrala Sfântul Iacob și Christopher, este construită în secolul al XVI-lea, distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial și refăcută în 1970. Este foarte frumoasă, are stil baroc, cu șase capele laterale, are trei nave și un turn gotic.

Am admirat-o din piața primăriei, un loc elegant și aerisit, cu terase și multe flori, dar am admirat-o și pe interior.

Ne-am lansat mai departe pe străduțele înguste, privind clădirile vechi, cu balcoane înguste, cu arcade între clădiri ca niște poduri și țigle lucrate manual. Flori de bouganvillea și iederă împletesc grilajele făcând ca totul să fie și mai frumos.

Trebuie să vă spun că cel puțin jumătatea orașul vechi este înconjurat de mare, străjuit de cele două cetăți, cea veche și cea nouă, dar și de Espianada. Oriunde te uiți, pe fiecare străduță este cel puțin o biserică, iar turla ei se zărește peste case. Străzile sunt ca un labirint, când la dreapta, când la stânga, sunt pavate cu piatră sau marmură strălucitoare și alunecoasă, casele sunt cu un etaj sau mai multe, unite cum vă spuneam din loc în loc cu arcade sau poduri.

Se numesc kantounia (καντούνια) aceste străduțe și fac deliciul turiștilor, care se plimbă liniștiți, cu ochii pe sus, la geamurile înalte, acoperite cu obloane de lemn și balcoanele albe din fier forjat. Sigur că mai toate casele au la parter magazine, cele mai multe cu souveniruri, cu produse tradiționale, cu fructe, cu haine de firmă, dar și multe terase și bistrouri, după modelul francez. Din loc în loc se deschid mici piațete, cât pentru câteva mese și un locșor pentru flori, ori câte o fântână arteziană, sau un monument.

Vă pomeneam de biserici, așa că trebuie să vă spun de cea mai de seamă, Biserica Sfântului Spiridon. De seamă pentru că Sfântul Spiridon, este patronul spiritual al insulei, protejând insula nu o dată, ci de două ori, de ciumă în 1554 și 1630, apoi a apărat insula și de otomani în 1716.

Biserica a fost construită în 1590 și este un bun exemplu pentru arhitectura ecleziastică a insulelor ionice. Are o singură navă, iar clopotnița este impresionantă, fiind cea mai înaltă din oraș. Se poate intra pe două laturi, pe strada Sfântul Spiridon, dar și dintr-o piațetă.

Interiorul este deosebit de frumos, m-a impresionat profund tavanul casetat, mărginit cu aur, prezentând icoane cu viața sfântului. Lângă altar se află o urnă de argint, din secolul al XIX-lea, cu moaștele sfântului Spiridon, aduse din Cipru, de unde a murit, îngropate la Constantinopol, apoi găsite nedeteriorate, ba chiar cu un miros de busuioc. Sărbătoarea Sfântului Spiridon este pe 12 decembrie, dar și cu alte încă trei ocazii, sărbători mari, moaștele sfântului sunt scoase într-o procesiune pe străzile corfiote.

Ce alte biserici frumoase am mai văzut? De exemplu Biserica Sfântului Ioan, pe care nu ai cum s-o ratezi, este în aceeași piațetă, Ir. Kipriakou Agona, cu cea a Bisericii Maicii Domnului a Străinilor, iar clopotnița deosebită iese în evidență.

Biserica Maicii Domnului a Străinilor este din secol XVIII, construită de călugărul Nikodemo, denumită așa pentru că este considerată biserica străinilor.

Ar mai fi Biserica Fecioarei Maria Mandrakina în imediata apropiere a cetății vechi și a Palatului Regal, Biserica Catolică Santa Maria del Carmine Tenedos, foarte aproape de zidurile cetății noi, dar veți mai vedea în poze.

Nu pot să uit de Sinagoga din Plateia Solomou, construită în stil venețian, vopsită în galben, pe fațada căreia am văzut o plăcuță comemorativă ce amintea că aici s-a născut scriitorul Albert Cohen.

Revenind la orașul vechi, absolut fermecător, de care ne-am bucurat din plin și adesea l-am asemuit cu Chania, ajungem ușor pe Liston. Aceasta se află pe partea de vest a Espianadei și a fost construită pe timpul ocupației franceze (1807-1814), concepută de Mathieu de Lesseps, după modelul unei celebre străzi a Parisului, Rue de Rivoli, cu arcadele ei de piatră. Aici pot spune că este inima orașului vechi, diurnă și mai ales nocturnă, cele mai alese cafenele, baruri și restaurante sunt adăpostite sub fermecătoarele arcade, acoperite cu marchize. În plus ai vedere spre cetatea veche, Palaio Frourio, dar mai ales spre oaza de verdeață- Espianada.

Această esplanadă, este cea mai mare din Balcani, un adevărat centru social, unde au loc festivaluri, parade, diferite întâlniri, iar pe vremuri se organizau renumite partide de cricket.

Plimbarea pe Liston este minunată, nici nu știi unde să privești, în plus strada este pavată cu marmură strălucitoare, albă, iar aerul este parcă mai nobil, mai boem aici.

Totul este aerisit, spațiu foarte larg, umbră, minunat!

Imediat privirea ne este atrasă de Palatul Regal, nici nu ai cum altfel, pentru că este impunătoare, așa că ne vom îndrepta spre el.

Se mai numește și Palatul Sfântului Mihail și Sfântul Gheorghe, dar trebuie să știți că actualmente găzduiește Muzeul de Artă Asiatică și Departamentul de Antichități din Corfu.

A fost construit în timpul ocupației britanice, între 1819- 1824, fiind reședință oficială a comisarului Sir T. Maitland, apoi a devenit reședință de vară a familiei regale, de unde și numele de palat regal.

Celălalt nume, cel al sfinților, se datorează faptului că aici a fost odinioară Ordinul Cavalerilor Sfântului Gheorghe și Sfântului Mihail.

Ulterior, clădirea a servit pentru Senatul Republicii Ionice, iar în 1994 a găzduit Summit-ul Uniunii Europene.

Palatul este mărginit de cele două porți, cea a sfântului Mihail, în dreapta, spre mare și a Sfântului Gheorghe, în stânga, spre oraș.

Palatul a fost proiectat de Colonelul G. Whitmore și realizat cu tuf de Malta, iar arhitectura sa georgiană este unică în toată Mediterana. Pe fațada clădirii neoclasice, vedem coloane dorice și basoreliefuri reprezentând cele șapte insule ionice. Totul denotă opulență și grandoare, în sensul bun al cuvântului, iar în interior sunt trei săli principale, una de bal, sala tronului și o sală de banchet.

Pe sub poarta Sfântul George-Agiou Georgiou se poate ajunge în portul vechi, chiar și cu mașina, noi am făcut-o pe jos, iar pe cealaltă poartă, într-o grădină interioară.

În fața palatului este statuia lui Sir Frederick Adam, din bronz, lângă o frumoasă fântână arteziană. El a supravegheat construcția apeductului din oraș.

Cu atât de multe obiective de văzut ne-a fost foarte greu să alegem, căldura ne copleșea din ce în ce mai mult, așa că ne-am așezat la umbra uneia dintre clădiri, într-o mică piațetă drăguță, ca toate de altfel, la Mavros Gatos, Pisica Neagră, unde am băut ceva rece, o cafea și am mâncat ceva dulce la recomandarea chelnerului.

Dar pentru că m-am lungit la vorbă, continuarea data viitoare!

Webmaster, o rugăminte: youtu.be/YjNav8_J5w4 mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 1722 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI