Husi – orasul dintre vii

TIPĂREȘTE

Orasul din estul tarii, in care Stefan cel Mare a ridicat o biserica cu hramul Sf. Apostoli Petru si Pavel este vestit pentru viile care il inconjoara si pentru vinul bun care se produce acolo, pe vremea domnitorului Dimitrie Cantemir fiinnd al doilea dupa cel de Cotnari.

Orasul desi nu este un obiectiv turistic de prima clasa, are totusi cateva obiective demne de vizitat atat pentru localnici cat mai ales pentru cei ce se afala in trecere prin Moldova.

Cum de cativa ani nu mai ajunsesem prin zona, nu am pierdut ocazia sa vad si eu ce are de oferit acest oras din jud. Vaslui. Numele orasului se pare ca vine de la numele unui boier, care pe mosia lui a ridicat si o biserica din lemn, in sec. XV. Dar mai are si o alta denumire, ca sa inteleaga tot omul cu ce se ocupa oamenii locului; " orasul dintre vii ".

Principala strada care taie orasul de la NV la SE se numeste pana in centru Str. Dobrina, in continuare Alexandru Ioan Cuza si in final str. Basarabiei. Din vremea domnitorilor nu s-a pastrat nici o cladire, cele mai vechi fiind din sec. XIX.

Am vizitat; Catedrala Episcopala, am vazut Liceul Teoretic "Cuza Voda” si Casa Adam Mitache, azi Muzeul Municipal construita la inceputul sec. al XIX, Casa de cultura "Alexandru Giugaru" fost tribunal, aflata la capatul strazii cu acelasi nume, am intrat un pic in Liceul "Cuza Voda” o cladire ce dateaza de la inceputul sec. XX aflata pe str. Mihail Kogalniceanu si in Banca Raiffeisen de pe pe Str. General Teleman nr. 1 care este o cladire frumoasa construita cu putin inatnte sa inceapa al Doilea Razboi Mondial.

Am regasit cu placere calmul unui oras de provincie, in care timpul se scurge lent si dupa modelul lui, oamenii sunt calmi si relaxati.

Catedrala Episcopala este ridicata pe locul unde Stefan cel Mare a ridicat in sec. XV o biserica cu hramul Sf. Apostoli Petru si Pavel. Deasupra usii de la intrare, este o pisanie, o placa din piatra pe care este scrisa in slavona data ridicarii bisericii si numele ctitorului ei, Stefan cel Mare. Domnitorul nu a inzestrat biserica cu mosii si nu a transformat-o in manastrire incat a avut rol doar de biserica domneasca, pentruca intreg targul era proprietate domneasca.

Doua sute de ani mai traziu, biserica era aproape o ruina, dupa ce un cutremur o zdruncinase rau si un incendiu a ars-o din temelii. Matei Ghica a ajutat la reconstructia din temelii a bisericii la jumatatea sec. XVIII si a cerut ca pisania sa fie pastrata si asezata la loc de cinste. De atunci, a fost refacuta si consolidata partial de mai multe ori, ultima restaurare finnd cea din 1996 in urma careia cu siguranta nu mai seamana deloc cu biserica lui Stefan.

Ansamblui episcopal cuprinde turnul clopotnita si zidul inconjurator, biserica, palatul episcopal, chiliile si pivnitele domnesti.

Biserica propriuzisa se afla intr-o curte mare inconjurata de un zid, in care am ajuns dupa ce am trecut pe sub turnul de poarta. Turnul este inalt, are patru niveluri si trecerea boltita de sub el ii da un aer semet. De o parte si de alta a turnului, sunt doua mici constructii simetrice; una este locul unde sta portarul si din una se urca in clopotnita. Tavanul pe sub care se trece este pictat.

Dupa ce am trecut de turn am stabataut o alee larga si bine ingrijita si am vazut in partea dreapta biserica si in fata statuia lui Stefan cel Mare.

In curte este si un rand de case ale episcopilor in care a functionat candva si o scoala pentru cantaretii din cor. In curte exista o cismea din piatra in forma de obelisc. Mirata de forma neobisnuita pentru arhitectura romaneasca, m-am uitat mai bine la ce scrie pe ea si am constat ca este de la 1864. Troita din curte a fost realizat de un calugar basarabean in timpul detentiei sale intr-o inchisoare comunista.

Biserica este alba, fara fresce sau alte decoratiuni la exterior si are doua turle Am intrat in biserica si pe langa icoane si fresce am vazut mana Sf. Mucenite Chiriachi expusa intr-o racla de argint si doua morminte ale unor episcopi. Interiorul bisericii este frumos; cele doua randuri de scaune din lemn frumos sculptate si frescele de pe pereti sunt realizate intr-o armonie cromatica ce ii dau un farmec aparte.

Paltul episcopal aflat in stanga aleii principale; este o cladire dreptunghiulara, alba cu o intrare frumoasa sustinuta de coloane. In acest palat sunt vechile pivnite domnesti de pe vremea lui Stefan. Inainte de a pleca de la catedrala, mi-am cumparat ca suvenit vre-o doua borcane de zacusca cu ciuperici primind asigurarea ca ceva mai bun nu am mai mancat vreodata.

Daca tot incepusem vizita cu un obiectiv religios, am vizitat si Muzeul Eparhial organizat intr-o frumoasa casa boiereasca ridicata la sfarsitul sec. XIX. Muzeul a fost inaugurat in 2004 si vizitatorii au la dispozitie sase sali in care sunt expuse carti religioase si tiparituri vechi, potire, paftale, cristelnite si alte obiecte religioase. Mai sunt tronuri arhieresti din diverse secole, vesminte, porti de altar si icoane. Muzeul este unul modern, cu vitrine mari si spatioase din sticla ce se sprijina pe mese rustice; in salile luminoase istoria crstinismului moldovenesc este frumos prezentata.

Dupa ce mi-am umplut sufletul cu credinta si mi-am bucurat privirea cu obiecte vechi si rare, am trecul la cele lumesti, de care daca stau bine sa ma gandesc, nici preotii si nici calugarii nu sunt straini; la vin si viticultura.

Demult am citit cartea lui Gheorghe Chiper „Targul trasnitilor " care este o epopee a orasului Husi si a locuitorilor sai din prima jumatate a sec. XX. Este o carte plina de umor moldovenesc, ceva ce aduce cu povestirile lui Creanga, in care tot ce era rau in societatea Husi-ului este povestit cu o dulce ironie si cu cu o sinceritate dezarmanta. Va recomand cartea pentruca dupa parerea mea, nu s-au schimbat multe lucruri in mentalitatea oamenilor de acum in comparatie cu eroii din carte.

---

VIZUALIZĂRI: 9281 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI