Catedrala Episcopală a Hușilor - Mănăstirea "Sfinții Apostoli Petru și Pavel"

TIPĂREȘTE

Revenind la Huși - după 11 ani am vizitat și Catedrala Episcopală "Sfinții Apostoli Petru și Pavel", una dintre cele mai vechi biserici din Episcopia Hușilor. Sfântul lăcaș a fost ctitorit de Ștefan cel Mare, în anul 1495, ca biserică a curții domnești de la Huși, pe locul primei biserici din localitate, din lemn.

Știam toate acestea din documentările anterioare, dar ideea de a păși din nou pe urmele marelui voievod mă atrăgea cu atât mai mult cu cât nu mai fusesem acolo niciodată.

Ansamblul Episcopiei Hușilor se află în municipiul Huși, pe Str. Ștefan cel Mare, nr. 1.

Turnul de poartă, pătratic, este primul pe care îl remarci de îndată ce-ți parchezi mașina. Are un gang boltit, pictat, deasupra căruia veghează chipurile Sfinților Apostoli Petru și Pavel - icoana praznicului. În partea dinspre curte este reprezentată Sfânta Mare Muceniță Chiriachi - al doilea hram al așezământului.

Turnul sprijinit de contraforturi, are de o parte și de alta două anexe scunde - lăcașul portarului și accesul în turn. Pe partea exterioară, la intrare, se remarcă două reușite basoreliefuri cu scene de epocă, reproduceri după cele amplasate pe soclul Monumentului "Ștefan cel Mare" din incintă. Nu știu nimic despre clopotul existent acolo, dar pot să spun că dangătul lui nu a fost deloc pe placul meu. Nu avea pic de muzicalitate părând mai curând sunetul provocat de o izbitură pe o tablă groasă.

Panoul amplasat în curte informează (în română, franceză și engleză) că turnul a fost construit în 1938 de episcopul Nifon Criveanu după proiectul arhitectului Dumitru Ionescu-Berechet. Acest turn înlocuia poarta de acces în incinta vechii curți domnești, poartă reclădită în 1714 de episcopul Sava, cu sprijinul domnitorului Nicolae Mavrocordat și refăcută de episcopul Sofronie Miclescu în 1849, odată cu zidul de incintă.

Pe aleea largă, mărginită de straturi pentru flori, lăsând în dreapta corpul de chilii în care a funcționat cândva Școala de cântăreți bisericești și Seminarul Eparhial, iar în stânga Palatul episcopal, ne îndreptăm spre biserică.

Palatul episcopal a fost construit în sec. XVIII pe locul fostei case domnești a lui Ștefan cel Mare, înălțată în sec. XV, din care nu mai rămăseseră decât pivnițele care au fost înglobate în actualul palat episcopal.

Ars de turci în 1711, refăcut mai apoi cu sprijinul domnitorului Nicolae Mavrocordat, ars din nou în 1813, Palatul episcopal a cunoscut în timp mai multe refaceri și transformări.

În anul 1926, episcopul Iacov Antonovici a înfiinţat aici un muzeu de artă bisericească etalând valoroase tipărituri, vechi icoane și obiecte de cult adunate de la toate parohiile din judeţul Vaslui. Colecția muzeală a fost mutată în 2004 într-o altă clădire din oraș. Palatul episcopal devenit reședință a episcopului, se înțelege că nu poate fi vizitat.

În fața Palatului episcopal remarcăm o Troiță din lemn, migălos lucrată, împodobită cu motive florale și cu chipuri de sfinți având în centru pe Iisus răstignit. Documentările ulterioare mi-au adus la cunoștință faptul că troița a fost sculptată de arhimandritul Mina Dobzeu, călugărul basarabean care l-a botezat la 15 martie 1960, într-o închisoare comunistă, pe Nicolae Steinhardt.

Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel" a fost construită de Ștefan cel Mare, în anul 1495, ca biserică a curții sale domnești din Huși. Fiind proprietate domnească, biserica nu a fost înzestrată cu moșii și sate. Deasupra ușii de la intrarea în biserică se poate vedea și astăzi pisania inițială, în limba slavonă: "Binecredinciosul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a început a zidi această casă întru numele sfinților, slăviților și întru-tot-lăudaților mai-marilor apostoli Petru și Pavel, care este în Huși pe Drăslăvăț și s-a săvârșit în anul 7003, iar al Domniei-sale al 38-lea curgător, luna noiembrie 30".

În anul 1598, cu aprobarea domnitorului Ieremia Movilă, ia ființă Episcopia Hușilor (cu jurisdicție asupra Ținutului Fălciu (din dreapta și din stânga Prutului), precum și asupra Ținuturilor Lăpușna, Orhei și Soroca de dincolo de Prut. Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel" din Huși a devenit catedrală episcopală.

Evenimentele care s-au succedat timp de un secol și jumătate - cutremure, invazii armate - au dus la deterioarea bisericii.

Prima restaurare capitală a fost făcută în 1752, în timpul episcopului Inochentie care - cu sprijinul domnitorului Matei Ghica - a dărâmat vechea biserică și a construit o alta (1753-1756), încastrând pisania inițială a lui Ștefan cel Mare în pereții noului lăcaș. La moartea sa, episcopul Inochentie - al doilea ctitor al bisericii - a fost înmormântat lângă strana arhierească.

Episcopul Iacob Stamati a făcut multe îmbunătățiri bisericii și, în plus, în 1787 a adus moaștele Sf. Mucenițe Chiriachi (o mână) de la Muntele Athos, relicve care se păstrează și astăzi într-un chivot de argint aurit dăruit de generalul rus Pavel Kiseleff.

În următoarele două secole, toți cei care au păstorit aici, au făcut reparații, adăugiri și modificări astfel încât biserica actuală nu mai seamănă cu biserica construită de Ștefan cel Mare. De la biserica veche s-au mai păstrat doar temelia și pisania inițială.

După instaurarea regimului comunist, în 1949 Episcopia Hușilor a fost desființată prin unirea cu Episcopia Romanului, luând naștere astfel Episcopia Romanului și Hușilor, cu sediul la Roman. Episcopia Hușilor a fost reînființată abia în 1996, episcop fiind numit Ioachim Mareș Vasluianul, fost arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului și Hușilor.

Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel" din Huși nu este pictată la exterior. Singurele decorațiuni sunt cele două registre de ocnițe oarbe separate de un brâu. Absida altarului este poligonală, cu șapte laturi. Biserica are două turle, una pe naos - octogonală și alta pe pronaos, cu patru laturi, cu rol de turn-clopotniță.

Interiorul este împărțit conform canoanelor ortodoxe, în pronaos, naos și altar. Pridvorul construit mai târziu, pe latura sudică, se termină cu o mică încăpere care adăpostește scara de acces în turn. Tot acolo se aprind și lumânările pentru vii și pentru răposați.

Pictura murală realizată de Gheorghe Tăttărescu în 1890-1891, înnegrită de fum și curățată de pictorul Gheorghe Tomescu în 1935, a fost refăcută în 1997-1998 de pictorul Dumitru Bănică, astfel încât în prezent interiorul arată foarte bine.

Am menționat deja că Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel" din Huși este necropolă episcopală, în biserică, lângă strana arhierească, aflându-se mormintele episcopilor Inochentie și Meletie Istrati. De asemenea, în curtea bisericii se află mormintele episcopilor Iacov Antonovici și Grigorie Leu alături de cel al arhimandritului Mina Dobzeu, rămas în conștiința contemporanilor ca fiind cel care l-a botezat în închisoare pe Nicolae Steinhardt.

În incintă veți descoperi și alte monumente importante pentru istoria locului - o cișmea veche, din piatră, de forma unui obelisc cu o cruce în vârf (la sud de biserică), un monument ridicat în memoria lui Veniamin Costachi - mitropolit al Moldovei și Sucevei, fost episcop de Huși (la est de biserică), precum și un alt monument ridicat în memoria binefăcătorilor bisericii episcopale.

Am lăsat pentru final prezentarea monumentului care mi-a plăcut cel mai mult, dar care - în aceeași măsură - m-a întristat.

Statuia lui Ștefan cel Mare

În incinta mănăstirii, la sud de Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel", se află statuia lui Ștefan cel Mare și Sfânt, primul ctitor al bisericii, lucrare realizată în bronz de sculptorii Gheorghe Alupoae și Cristian Pântea, turnată la Metamar S. A. - Baia Mare, în 1995.

Ca dimensiuni, lucrarea depășește statura voievodului pe care îl reprezintă într-o ținută solemnă, în picioare, privind spre răsărit și ținând în mâna stângă chivotul bisericii, iar în mâna dreaptă crucea ortodoxă. Statuia este amplasată pe un postament din beton flancat cu plăci din travertin. Pe una dintre laturile postamentului este montat un basorelief cu o scenă înfățișând alegerea locului de înălțare a sfântului lăcaș, iar pe latura opusă, un basorelief înfățișând un sfat de taină al domnitorului cu reprezentanți ai curții domnești și ai bisericii. Mulajele celor două basoreliefuri sunt amplasate pe Turnul de poartă, de o parte și de alta a gangului de la intrarea în incinta episcopiei.

Pe latura dinspre vest a postamentului, o plăcuță minusculă, metalică, informează asupra autorilor, a anului, precum și a locului execuției lucrării.

Cea de a patra latură a postamentului, cea din față, pe care este amplasată stema Moldovei lui Ștefan cel Mare, este mascată de altarul de vară care a fost și el amenajat la sud de biserică, lipit literalmente de soclul statuii. Nu am mai văzut așa ceva. Nu mi-a plăcut acest lucru. Privind o fotografie veche (care nu îmi aparține, dar pe care o voi atașa articolului de față) observ cât de bine arăta statuia nemascată de acea improvizație albastră care eclipsează total o valoroasă lucrare de artă.

În curtea episcopiei exista și alt loc în care altarul de vară ar fi putut fi amplasat, dar dacă apropierea de biserică este o condiție primordială pentru existența lui, poate că ar trebui mutată statuia lui Ștefan cel Mare - cel care a ctitorit sfântul lăcaș acum mai bine de 500 de ani - cu câțiva metri mai în spate. Cred că acest lucru ar fi benefic atât aspectului general al incintei, cât și părerii pe care și-o formează vizitatorul privind această operă de artă. Eu, care am fost acolo pentru prima oară, am plecat cu părerea că la Huși, la episcopie, domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt - primul ctitor al așezământului - este desconsiderat.

---

VIZUALIZĂRI: 296 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI