Statiunea Beliş-Fântânele / Un loc de relaxare EXCELENT

TIPĂREȘTE

De cate ori am ocazia, mai ales vara, merg cu drag in aceasta zona superba aproape de Cluj.

Spun de cate ori am ocazia, deoarece, de obicei facem un circuit si anume: pornim din Cluj, trecem prin Huedin, Calata, trecem de intersectia cu drumul care duce spre Padis, apoi prin Calatele, Dealu Negru, Belis, iar la intoarcere Marisel, Tarnita, Gilau, Cluj sau invers, dupa cum ne hotaram pe moment. Din Cluj sunt cam 80 de km pana la Belis.

Dupa ce iesi din Calatele, peisajul se schimba total, devine foarte pitoresc, munti acoperiti cu brazi, raul care curge frumos pe stancile cazute in apa, pasarele care canta extraordinar de frumos, toate acestea iti creeaza o stare de bine.

Dupa cativa km de la iesirea din Calatele, facem un popas peste drum de fosta Cabana Cateaua Lesinata, (eu cand eram mica ii spuneam Catelusa Adormita si asteptam cu nerabdare sa oprim acolo la suc, ciocolata sau ce mai consumam), cabana care din pacate nu mai exista, e doar o cladire in paragina si cred ca este un teren privat, deoarece e ingradit. Ne racorim putin, dupa caldurile pe care le-am suportat in Cluj si pornim mai departe. Dupa ce incepem sa urcam spre Belis, in fata apar deja si multele cabane si pensiuni, case de vacanta, care s-au construit in zona. Cele mai multe sunt in Dealul Negru. De aici ai o priveliste superba asupra Muntilor Apuseni, spre Vladeasa, in zare spre Padis.

Ajunsi in satul Belis, oprim la o intersectie si ne intrebam oare in ce directie vrem sa o luam. Spun asta pentru ca in dreapta se merge in Balcesti, tot asa un loc superb cu multe case de vacanta si peisaje de vis. In Balcesti ne-am petrecut revelionul, acum cativa ani, a fost superb, in cabana unui prieten, am coborat pe jos, vreo o ora, pana la lac, lac care este foarte frumos si iarna. Anul trecut am coborat acest drum si cu masina, dar aveti nevoie de 4x4. Am sa caut ceva poze si de aici.

Revenind la satul Belis. Intre anii 1970-1974 s-a construit barajul lacului de acumulare Belis - Fantanele, iar satele care erau acolo si anume: Belis, Giurcuta de Jos si alte catune, au fost stramutate pe deal. De obicei in aceste sate erau casele oierilor, iar cand lacul este secat se vad ruinele fostei biserici.

Eu doar in poze am vazut aceasta biserica.

Satul Belis e foarte frumos, un sat pe varful muntelui, cu case rasfirate, doar in centru sunt mai aglomerate, satenii se ocupa cu prelucrarea lemnului, cam toate curtile au in dotare masinarii speciale. Cu toate ca padurea se taie la greu, totusi am vazut zone in care s-au plantat puieti de brazi.

Si aici intalnim multe locatii de cazare, daca va intereseaza

[site turistic]

Dupa ce iesim din satul Belis drumul coboara spre lac tot printr-o padure de brazi, arborii mei preferati, vesnic verzi.

La acest lac am fost de nenumarate ori, cu parintii cand eram mica, apoi cu gasca si acum de cateva ori si cu copilul. Tot timpul cand am nevoie de aer curat si relaxare aleg aceasta zona.

De pe drum se obesrva frumusetea acestui lac, muntii si brazii se oglindesc foarte frumos in apa.

Statiunea Belis - Fantanele, nu e mare. Sunt vreo 2-3 hoteluri, care sunt de pe vremea lui Ceausescu si vreo trei restaurante cu terasa din care doar unul mai functioneaza. S-au mai deschis, de-a lungul timpului si sunt si acuma pensiuni si restaurante, dar cand eram eu mica si veneam aici, doar acestea erau. Discoteca, tin minte, ca era undeva in padure, aveai de urcat ceva pana acolo, zic eu ca era o idee buna ca nu era intre hoteluri. Acum nu stiu ce exista in acel loc

La singurul resturant, care mai e de pe vremea comunismului, acum cativa ani se manca foarte bine. Acum nu stiu. Este frumos sa stai sa servesti masa pe terasa restaurantului, privelistea pe care o ai este magnifica, lacul, muntii. N-am mai mancat la acest restaurant, ori aveam papa la pachet, ori punem gratarul cu noi, dar tot mai oprim acolo la o cafea.

Statiunea este situata la altitudinea de 990m, iar barajul a fost construit in scop hidroenergetic pe Raul Somesul Cald, rau despre care poate stiti, vine dinpre Padis, trece prin Cheile Somesului Cald, Lacul Fantanele, de aici se varsa printr-un tunel, pe care l-ati vazut intr-un alt review, in Lacul Tarnita, Lacul si barajul de la Somesul Cald, iar apoi se intalneste cu Somesul Rece, despre care voi povesti alta data, in Lacul de la Gilau, iar acestea formeaza Raul Somesul Mic.

Pe acest lac se faceau mai demult croaziere cu vaporasul, acum nu l-am mai vazut. Tin minte ca, cu acest vaporas m-am plimbat si eu o data, cand am fost cu cortul cu parintii mei de 23 august, pe vremea lui Ceausescu. Asa de frumos a fost... Erau alte vremuri si toate erau ingrijite. Acum ce se mai construieste? Totul e in paragina in toate statiunile. Si erau si foarte animate toate statiunile, cofetarii, discoteci, baruri, lume multe si toti pareau fericiti si fara griji prea mari.

Asta imi aduc eu aminte.

Parcarea este in trepte, terasata, dar asfaltul mai mult lipseste. Se poate face si putin "shopping" de la un magazinas de souveniruri si jucarii, ceaune, etc.

Pe locul unde, inainte, puteai sta pe iarba, acum s-au construit case de vacanta, care ofera camere de inchiriat, unele au si ponton, erau turisti care pescuiau, faceau baie sau se dadeau cu barca.

Dupa cum spuneam Lacul Belis e mult mai frumos ca si cel de la Tarnita si un pic mai curat. Am avut surpriza, alteori sa-l gasesc si pe acesta plin de peturi si gunoaie. Acum in august era destul de curat.

Cei mai curajosi, pot inota pana pe partea cealalta, unde este un fel de peninsula. Acolo am vazut o data niste corturi. Aceia, dupa parerea mea, chiar au avut liniste si intimitate. Putini sunt cei care merg pe partea cealalta.

Intr-un an, am avut ocazia sa ajung si aproape de coada lacului. Am fost in week-end la o cabana, a unor prieteni, unde unul dintre ei si-a serbat ziua de nastere. Aceasta cabana e in satul Giurcuta, accesul l-am facut din drumul care duce la Padis, din Doda Pilii, am facut stanga si am mai mers cativa kilometri. Dupa ce am chefuit toata noaptea, nu am deranjat pe nimeni, e o cabana mai izolata de restul caselor, dimineata am facut o plimbare pana la lac, prin satul Giurcuta, sat de munte, frumos si ajunsi la lac ne-am dat seama de cate locuri frumoase si curate avem, dar locuri in care se poate ajunge relativ greu, din cauza drumurilor. Pentru mine e ok, doar asa pot merge in locuri care raman curate si neatinse prea mult de mana omului distrugator. Tin minte ca eram in luna aprilie, iar soarele care ne mangaia era numai bun. Pe jos, pe malul lacului era covor de muschi, moale si plin cu tufe de afini, afine care bineinteles ca nu erau in aprilie, dar erau multe flori.

Langa baraj, este o fosta cariera de piatra, unde acum si aici s-au construit cabane. Trecem barajul si incepem iarasi sa urcam prin paduri de brazi, sunt cateva locuri de popas, ca bancute si mese, iar apoi ajungem la intersectia cu drumul care duce la Albac, 40km, prin Poiana Horii. Nu vi-l recomand sau cel putin acum cativa ani era dezastru.

Mai demult am avut masina pe gaz si ne-am pornit sa mergem pe Valea Ariesului. Ajunsi in Albac, ne-am dat seama ca pompa de alimentare cu gaz nu exista in zona si benzina foloseam doar la pornire, parca, Am zis ca mergem inapoi spre casa pe acest drum, ca sunt doar 40km, apoi prin Marisel si ajungem repede. Da de unde. Din Albac am inceput sa ucam in serpentine, pe un drum foarte rau, pe care am mers cred ca vreo 4 ore tot cu viteza intai, iar daca intrebam pe vreun localnic cat mai este pana la sosea, raspunsul era: Oleaca, Oleaca! Dar acel oleaca nu se mai termina. Este superb si pe acolo, salbaticie curata, dar nu stiu daca voi mai merge. Cand am dat de asfalt, ne venea sa ne dam jos si sa-l pupam, parca plutea masina. Dupa acea excursie si normal ca s-a defectat ceva la motor.

De la intersectie mai urcam, tot asa prin padure, cativa kilometri, iar apoi ajungem la Crucea Lui Avram Iancu. Un loc de popas si campare superb, langa Marisel. Aici de obicei, stam ceva mai mult, facem gratare, desi eu nu prea sunt cu carnea, ce mai, esti pe varful muntelui la aer curat si liniste. Aici langa cruce se organizeaza in luna iulie ceva festival, se amenajeaza scena rustica din lemn, canta si danseaza formatii de muzica populara, se vand lucruri gospodaresti, nimicuri, haine, etc. La acest festival am fost si noi o data, avem prieteni care erau in Ansamblul Romanasul si am mers sa-i vedem cum danseaza.

Dupa ce luam masa, se apropie seara asa ca pornim spre casa. Trecem prin comuna Marisel, e foarte mare, case rasfirate si aici oamenii se ocupa cu prelucrarea lemnului, s-a facut chiar si o partie de ski, multe pensiuni, cabane si case de vacanta.

Iarna peisajele sunt de vis.

Dupa Marisel, drumul coboara in serpentine, trecem pe langa Marisel Colonie, unde este si o statie hidroenergetica, nu stiu daca ii zic bine, trecem pe langa barul unei foste colege de clasa, urmeaza zona de cabane de la coada lacului Tarnita, facem un popas la Motel Gilau, mie imi place mult acolo, pontonul cu banci de pe lacul Gilau, verdeata multa, pe terasa era o nunta, asa ca plecam spre casa cu bateriile incarcate.

Astfel de excursii facem de obicei si mai ales in luna august am umblat mult, pt zilele geroase de iarna, cand si atunci mergem, dar mai putin.

Asemenea excursii se pot face multe in Muntii Apuseni, unele drumuri sunt mai bune, altele mai rele. Am mai fost saptamana trecuta si la Blajoaia, loc superb, dar e nevoie de masina adecvata. Voi scrie si despre acest loc.

Voi cauta si niste poze din anii trecuti.

Si acum vine concluzia. Acum normal ca cei care locuiti in Bucuresti, Constanta sau Iasi nu veti bate atata drum ca sa vedeti acest loc, dar TOTUSI, daca sunteti prin Cluj si va permite timpul, faceti o excursie si in aceasta zona superba.

Muntii Apuseni sunt deosebit de frumosi si locuitorii sunt oameni calzi si primitori. Ardeleni.

---

VIZUALIZĂRI: 21075 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI