EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
După atâtea zile și weekenduri ploioase, în sfârșit, în ultimul weekend din iunie a apărut soarele și căldura, numai bune pentru o drumeție și o ieșire în natură.
Petrecând un sfârșit de săptămână cu familia, la o cabană din Colibița, am zis să nu ratăm posibilitatea de a explora zona și am ales un traseu de câteva ore pentru a vedea frumusețea Munților Călimani.
Ne-am decis asupra obiectivului Tăul Zânelor, o arie protejată, foarte frumoasă, atracția principală fiind lacul format în urma alunecării unui val de grohotiș din Vârful Țiganca.
Pentru a ajunge la tău, sunt mai multe trasee, inclusiv de la barajul Colibița, dar acestea au o lungime mai mare (aproape 17km). Noi am ales să facem pornirea din satul Mița, și să fie un circuit, chiar dacă distanța e mai lungă, dar fiind o zi cu o vreme frumoasă aveam destule ore de lumină și vreme bună pentru a ne bucura de peisaje.
Am pornit cu mașina de la barajul Colibița, înspre satul Mița, un drum nu foarte lung, dar din cauza lucrărilor care se fac la canalizare și apă și a utilajelor care lucrau, am făcut aproape o jumătate de oră, o distanță de 15 km. Ieșind din satul Mița, am vazut indicatorul cu traseul spre Tăul Zânelor (cerculeț alb cu albastru) care ne informa că sunt 9 km și durata este de 3 ore. Fiind drumul într-o stare bună, am mai mers cu mașina aproximativ 1 km până în zona Gura Colbului și intersecția cu drumul forestier Pănuleț. Dacă se dorește să se meargă mai mult cu mașina, se poate merge tot în față, pe lângă Pârâul Colbul, pe marcajul cerculeț albastru, drumul fiind într-o stare bună, cu orice mașină. Noi am dorit în schimb să facem un ciruit, și să o luăm pe drumul forestier Pănuleț și întoarcerea să fie pe Colbului, așa că am luat-o cu mașina pe acest drum forestier. După câteva sute de metri ne-am întâlnit cu o mașină cu lemne, drumul era deja destul de strâmt, i-am facut loc și am discutat cu șoferul care mi-a spus că este destul de rău drumul și mi-a recomandat să parchez mașina pe o mică insuliță de lângă drum, deoarece sunt frecvente transporturile de lemn și să nu risc sa mă trezesc cu mașina avariată.
Lăsând mașina parcată, am pornit pe jos pe traseul marcat cu triunghi galben cu alb, pe un drum forestier ușor ca și dificultate și pantă ascendentă. Din păcate drumurile forestiere sunt foarte folosite de TAF-uri și zona este extrem de exploatată din punct de vedere forestier, drujbele se aud prin toată zona, camioanele vin și pleacă, iar în urma lor, pe lângă pădurea tăiată, rămâne un peisaj dezolant de crengi și bușteni tăiați.
Așa că ne-am continuat drumeția pe acest traseu, aproximativ o oră, iar apoi drumul se intersectează cu trasul marcat cu cerculeț galben cu alb care duce înspre Tăul Zânelor. La intersecția drumurilor, se află un mic foișor, cu o fântână cu apă sărată, care din păcate era secată. Aici indicatorul ne arată că mai avem două ore până la Tău. Traseul e tot pe un drum forestier, dar din fericire acesta e mai puțin exploatat, nu mai întâlnim utilaje și drujbe, și ne putem bucura de liniștea pădurii, de susurul numeroaselor izvoare de pe drum și de cântatul păsărelelor. Plimbarea e lină, efortul e aproape inexistent, și după 1.5 ore de mers, se deschide în fața noastră o priveliște cu Vârful Bistricior și un indicator ne spune să părăsim drumul forestier și să o luăm pe o potecă în pădure pentru a ajunge la tău.
Aici citim că deja intrăm într-o arie protejată, și că este interzisă tăierea/ruperea arborilor și crengilor, dar din păcate, peisajul nu e tocmai cum te-ai aștepta intr-o zona protejată, cu urme de TAF-uri și copaci doborați, un adevărat dezastru (noi am deviat puțin de pe traseu și am ajuns pe niște tranșee făcute de mașinile cu care exploatează, nu mai zic de copacii și rădăcinile lăsate total în dezordine). Urcarea este de aproape 1 km în lungime, și încet părăsim zona exploatată, iar pădurea începe să fie din ce în ce mai frumoasă. Poteca începe să se facă tot una cu un mic pârâiaș care are izvorul undeva sub o coastă și unde ne refacem proviziile de apă. Urcarea fiind printr-un pârâu, e recomandată atenția mare la pietrele ude, precum și o pereche de bocanci impremeabili.
După această urcare ajungem la Poiana Zânelor, absolut superbă, și se deschide în fața noastră micul lac. Din cauza furturnilor care au fost în ultima perioadă, câțiva copaci smulși cu tot cu rădăcină sunt căzuți în mijlocul tăului, și dau un aer de autentic și natural, în care nu se vede intervenția omului (care din păcate pe traseu este foarte evidentă, prin defrișările masive).
Lacul e destul de micuț, în 5 minute reușești să îl înconjori, dar adâncimea este considerabilă (4 metri). Poiana Zânelor în schimb e destul de largă, și te imbie să poposești cât mai mult, cu privirea înspre tău. Căldura era mare, aproape 28 °C, așa că ne-am întins o pătură și am stat în lumina soarelui aproape o oră în acest loc superb.
Cu forțele refăcute, am luat-o înspre casă, știind că ne așteaptă un drum de 9-10 km. Coborârea din pădure se face pe același traseu, și în jumătate de oră ajungi la drumul forestier. De acolo am luat-o spre stânga (opusul direcției de unde am venit), urmând traseul marcat cu cerc albastru, pentru a ajunge în satul Mița. Cei 9 km sunt în întregime pe un drum forestier practicabil cu orice mașină. Din păcate după 3-4 km, după ce se trece de o cabană a Ocolului Silvic, încep din nou exploatările, TAF-urile și camioanele sunt prezente, încărcate până la refuz cu bușteni tineri si bătrâni, tot ce iese în calea drujbelor.
Așa că, după aproape 7 ore și 20 de km parcurși pe jos, am ajuns din nou la mașină, și ne-am îndreptat spre cabana din Colibița.
Traseul este unul ușor ca și dificultate, diferența de nivel doar de aproximativ 450 m, în cei 20 de km, recomand circuitul deoarece distanța nu e cu mult mai mare, și nu cobori pe același traseu. Pe cât de frumoasă e Zona Tăul Zânelor, pe atât de dezolante sunt zonele exploatate și lăsate necurățate după cei ce defrișează fără milă pădurile. Nu contest legalitatea, deoarece toate zonele aveau tăblițe cu numărul de autorizare și ne-am întâlnit de două ori cu patrule de jandarmi, dar modul în care se exploatează și dimensiunea e strigător la cer, din păcate.
Recomand să vizitati zona, deoarece în ritmul în care se taie, cât de repede o să se ajungă și la tău și nu o sa mai avem ce vedea.
Drumeții plăcute tuturor!
Trimis de cata2106 in 29.06.20 14:36:58
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în COLIBIȚA [BN].
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (cata2106); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@cata2106: încântătoare peisajele forestiere!
Încă mai avem păduri, încă mai este ceva de vândut. Lupii sunt paznici la stână, iar printre colții și măselele bestiilor din cârdășie, au rămas hălci mari neconcasate, astfel încât e "necesară" defrișarea la vedere, în speranța obținerii de scobitori salvatoare... sta-le-ar în laringe!
@zapacitu: Asa e! Și din păcate acum nu mai sunt hoți de lemne, ci "antreprenori" care ajutați de baronii locali "rad" tot, iar pădurarii și jandarmii stau și se uita, ori din neputință, ori din complicitate. Din păcate se intra tot mai mult în ariile protejat și dacă nu se ia nicio acțiune repede de tot, probabil generația noastră o sa fie ultima care se bucura de aceste minuni ale naturii.
@cata2106: "Muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta! " cam asa s-ar putea spune si cat se va putea fura se va fura in continuare din pacate.
Lasand tristetea de o parte insa, articolul tau este minunat iar peisajele prezentate in pozele tale de vis, o buna invitatie de a-ti calca pe urme.
Felicitari pentru articol, votat cu mare drag.
@mishu: Multumesc de vot!
Intradevar, niste locuri superbe! Si e pacat sa nu actionam pentru a le proteja!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2024 Ozon... pierdut! — scris în 06.09.24 de Mariana Popa din MOINESTI
- Aug.2023 Lacul Colibița – peisaj natural și mult antropic — scris în 10.09.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2022 Adevarul despre lacul Colibita — scris în 19.08.22 de ux126802 din BISTRIţA - nu recomandă
- Jan.2022 Pe poteci spre sufletul tău — scris în 06.02.22 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2021 Colibița sau... marea de la munte — scris în 04.07.21 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Dezamagire — scris în 07.08.20 de ux116652 din BAIA MARE - nu recomandă
- Oct.2018 Toamna in Colibita — scris în 11.01.19 de aurora56 din TULCEA - RECOMANDĂ