Caloianul si Veliko Tarnovo

TIPĂREȘTE

Veliko Tarnovo este un oras pe care i-l revad mereu cu placere. Aici gasesc istorie veche, gasesc indemnul de a rasfoi trecutul din care mereu apare ceva bun de scos la lumina. Si cum sa nu-mi placa, doar aici ai impresia ca tavalugul distrugator al ultimelor decenii ale secolului trecut, a ocolit orasul dar si tara aceasta Bulgaria. Caci aici nu numai ca nu s-au daramat monumente si biserici dar chiar s-au recladit si sfintit in plina era comunista. Poate doar si dintr-un spirit mercantil, urmele istoriei au ramas pe loc, au devenit carte de vizita a tarii pe cand la noi s-au distrus dar din pacate se distrug si in prezent, cu multa harnicie, urmele valoroase ramase de la inaintasi; deosebirea intre atunci si acum este ca atunci anatema ducea spre o singura tinta, astazi spre o intreaga gloata de distrugatori.

Veliko Tarnovo este relativ aproape de noi, de la Giurgiu, urmand E85 sunt aproximativ 125 km. Noi am plecat dimineata devreme si am poposit intai la Arbanasi, satul-muzeu, distanta de la Arbanasi pana la cetate pe drumul local 514 fiind cam de 4 km, pana in centrul orasului cam 7-8 km. Pentru a ajunge intai la Arbanasi, in localitatea Polikraishte iesiti de pe E81 si faceti stanga pe drumul 53 pana la Gorna Oryahovitsa, de aici, aproximativ langa autogara, se merge dreapta pe drumul 514 pana in Arbanasi. Am zabovit putin in satul primit cadou de Rustem Pasa de la Soliman Magnificul, apoi am plecat spre Veliko. Odata ajunsi in oras, pe langa podul de pe raul Yantra, fie cautati o parcare publica unde platiti in general cu ora, fie mergeti pe strazile laterale pietei de la intrarea in cetate, acolo unde sunt casele modeste din Assenova Mahala si puteti lasa masina un timp. Daca optati pentru a doua varianta, cautati scarile care va duc direct sus la intrarea in cetate si la punctul de informare turistica.

Cand am vizitat ultima oara cetatea, in mai, totul era verde si am avut placuta surpriza sa intalnim grupuri de liceeni care cantau superb, fapt apreciat in special de multii turisti japonezi.

Veliko Tarnovo este practic impartit, orasul vechi in zona de est si orasul nou in vest. In zona orasului vechi sunt cele trei coline Tsarevets, Trapezista si Sveta Gora, toate purtatoare de istorii fascinante, pe Trapezista de exemplu s-au gasit moastele Sf. Ioan de la Rila, ocrotitorul Bulgariei, ramase acolo la distrugerea cetatii de otomani, dupa ce fusesera rascumparate de Asanesti de la unguri.

Cetatea tarilor, Tsarevets, este practic simbolul orasulu. Aici, datorita pozitiei strategice, fiind construita pe un deal cu o buna vedere imprejur si inconjurata de apa, a existat inima celui mai mare tarat bulgar, tarat care si-a intins granitele si asupra teritoriului actual al tarii noastre, pana in Moldova. Zona a fost locuita inca din Paleoliticul tarziu, apoi au venit tracii urmati de romani, aproape 4 secole, care au folosit cetatea doar in scop defensiv; in sec. V - VI bizantinii au ridicat cea mai mare cetate a Moesiei Inferioare, Zikideva. S-au perindat ocupantii, au venit peste bizantini salvii si bulgarii, apoi s-au intors bizantinii, pentru ultima data. Marirea taxelor locale exagerat de mult de catre Isaac al II-lea Anghelos, caruia ii trebuiau bani pentru cununia sa cu fiica regelui maghiar Bella al II-lea, precum si incalcarea drepturilor serviciului militar al localnicilor, au facut ca valahii, slavii, bulgarii si cumanii sa-si uneasca fortele si, dupa multe lupte, ajutati de viclenia geniala a lui Ioan Asan, recunoscut de sfatul batranilor drept tar (caesar dupa organizarea romana pe care se pare ca au folosit-o la inceputul taratului), sa-l invinga pe Isaac al II-lea Anghelos. Revolta inceputa in 1185-1186, continua cu multe alte batalii, victorioase pentru Asanesti dar, in ultimele incercari de recucerire, bizantinii ii ucid pe Ioan Asan, apoi pe Petru Asan; cel ce vine la rand pe tron este fratele Kalos Ioannis, adica Ionita cel Frumos, Caloianul, vrednic om politic si priceput militar. Acesta cere sprijinul Papei Inocentiu al III-lea pentru a fi recunoscut "imparat al bulgarilor si vlahilor", recunoastere pe care o primeste, cu insistenta papei asupra originii vlahe a Asanestilor, fapt consemnat in multe documente ale vremii (de la Ionita Kaloianul se pare ca a ramas jocul de la nordul Dunarii, Caloianul dar si o parere despre intemeierea orasului Slatina cu cartierul Caloianca). Dupa un numar de ani pe tron ajunge Ioan Asan al II-lea, in timpul domniei lui, 1218-1241, taratul atinge gloria, intinderea fiind " de la Adrianopol, tara greceasca, tara albaneza si tara sarbesca" dupa cum singur spune in pisania din 1230 la ctitorirea manastirii celor 40 de Mucenici dar si intinse regiuni de la nordul Dunarii. Totusi trebuie amintit ca dupa asasinarea lui Ionita, imparatul este numai al bulgarilor, vlahii fiind indepartati si ajungand doar o minoritate neansemnata. Dupa 1360 otomanii cuceresc treptat Europa si in 1393 la 17 iulie, dupa 3 luni de asediu, "a treia Roma si al doilea Constantinopol" cum i se spunea in perioada de glorie meritata si recunoscuta de lumea civilizata, dupa un imens incendiu, ajunge pentru aproape 5 secole, pana la 7 iulie 1877, in granitele Imperiului Otoman.

Ceea ce vedem astazi drept ruinele cetatii tarului sunt, in mare parte, reconstructiile, dupa un amplu proiect inceput in 1930 si oarecum finalizat in 1981 cand s-au sarbatorit 1300 de ani de la fondarea statului bulgar.

Fosta cetate Tsarevets era delimitata de zidurile de aparare groase de peste 3.6 m, in locurile joase o inaltime de 10 m iar ca lungime aproximativ 1100m; are o forma aproximativ triunghiulara si accesul se facea pe trei porti: poarta principala la vest cu turnurile de aparare si podul mobil vertical (actuala intrare pentru turisti), a doua, Mica poarta sau Assenova Gate la nord-vest (spre mahalaua cu acelasi nume) si ceva mai departe spre sud-est, la aprox 480 m de prima, poarta Frenkhisarska, ce are alaturi fostul turn de aparare cunoscut drept turnul Baldwin, reconstruit dupa un model din Serven. Numele vine de la Baldwin I conte de Flandra si primul imparat al Imperiului latin al Constantinopolului, cel care pierde in batalia cu Ionita Kaloian, in ultima lupta importanta a Cruciadei a IV-a si ajunge intemnitat aici la Tarnovgrad, de unde, legende sunt mai multe, fie se arunca singur din turn, fie este omorat chiar de Ionita din gelozie.

In zona centrala sunt ramasite ale palatului tarului, un complex inchis pe o suprafata de aproximativ 4870 metri patrati, din acestea autentice sunt ceva ruine ale imensei sali a tronului, resturi din zidul interior cu doua intrari opuse. Sub palatul regal sapaturile au descoperit ruinele a 470 de case, 23 de temple, 4 manastiri, un han, ateliere si de asemeni bijuterii de aur si pietre pretioase, imbracaminte tesuta cu fir de aur, obiecte casnice, de cult.

Chiar in varful dealului a fost reconstruita Catedrala Patriarhala, pe o suprafata de 3000 metri patrati, ce adapostea biserica Inaltarii Domnului si resedinta patriarhului, unul din cei mai de seama fiind Evtymiy, cel ce a infiintat acolo Scoala medievala de literatura, cantece si pictura, foarte renumita la acea vreme. Biserica tarului a fost ridicata in 1235 pe locul unor biserici ale crestinismului timpuriu si a fost arsa in totalitate de catre turci. Reconstructia a fost facuta in 1978-1981 iar pictura in 1985 de catre pictorul bulgar Teofan Sokerov, acesta avand autoportretul in dreapta zisului altar. Pictura, care nu respecta deloc canoanele bisericesti ortodoxe, reda de fapt ridicarea si decaderea celui de al doilea imperiu bulgar. pe podeaua bisericii este o imitatie de piatra funerara pe care sunt trecuti tarii Bulgariei, de asemeni are doi cilindri de sticla si metal reprezentand candele. Deoarece nu are altar si pictura nu a fost acceptata de biserica ortodoxa, nu a fost sfintita si aici nu se fac slujbe, totusi ramasite pamantesti a trei patrarhi sunt inhumate aici. Liftul care urca in turnul inalt nu functioneaza prea des, desi este contra cost, 2 leva de persoana. Fotografiatul in biserica costa 5 leva. Unul din clopotele bisericii este modificat pentru spectacolul de sunet si lumini.

In partea nordica a cetatii se afla Piatra condamnatilor sau Stanca Golgotei, Rock, de unde erau aruncati in raul Yantra tradatorii si ceilalti condamnati, dupa unele scrieri chiar patriarhul Ioachim I.

Bulgaria, recunoscuta pentru modul in care isi onoreaza trecutul, caci aici a fost creata si prima Constitutie moderna a tarii, in 1879, schimba numele orasului din Turnovo in Veliko Tarnovo sau Turnovo (vechiul tron) in anul 1965.

Aceasta a fost vizita mea in cetatea cea mai de seama a tarilor "blachoi" originari din muntii Haemus, adica vlahi, asa cum ii numeau papii Vaticanului, Dimitrie Cantemir, Neagu Djuvara si ma refer strict la cetatea cuprinsa intre zidurile noi si vechi caci actuala cetate, Veliko Tarnovo, are multe de oferit vizitatorilor dornici de turismul istoric, cultural, culinar. Pana la urmatoarea mea vizita, va pot recomanda sa vedeti muzeul figurilor de ceara ce reda, in mai multe sali, scene de lupta din perioada lui Ioan Asan, receptie in sala tronului, lupta de la Adrianopol cand a fost capturat Baldwin, incoronarea lui Kaloian, etc. De asemeni va doresc sa prindeti spectacolul de schimbare a garzii de la cetate (numai vara si in unele zile), nu l-am prins, de asemeni spectacolul "Sunet si lumini", la noroc, daca se solicita de grupuri platitoare de turisti dar sigur de sarbatorile lor legale si religioase (l-am vazut, m-am documentat, superb, reda istoria tarii in perioada 1185-1393, apoi eliberarea din 1878, la care si Romania a avut un rol important), poate prindeti festivalul international de folclor sub patronaj UNESCO, spectacolele anuale de opera, vara, dar cate altele. Daca totusi va plictisiti vizitand bisericile refacute si sfintite in anii comunismului, muzeele, atelierele mestesugaresti, daca vreti miscare dupa vizita la mehana favorita sau nu doriti sa cheltuiti in micile magazine cu suveniruri, unele de calitate, atunci cititi legenda bibliotecii din Tarnovo, legenda monetariei regale, a Troshanei, poate cautati cu mintea comorile romane ascunse in catacombele dealurilor Tsarevets si Momina Krepost sau poate imi dati dreptate cand spun ca nu istoricii bulgari sunt vinovati de ascunderea adevarului despre vechii valahi, doar acei istorici romani care-l stiul dar pastreaza tacerea.

Si nu uitati, cand urcati la cetate, plata 6 leva persoana, turul cu ghid variaza undeva la 30 leva dar nu merita, luati apa de baut si incaltaminte adecvata, iar de mergeti cu micii cataratori, nu-i lasati nesupravegheati. Si de veti vedea la geamurile caselor drapelul mov cu semne regale alaturi de cel al Bulgarie, sigur aveti parte de spectacolul de sunet si lumini pentru ca este sarbatoare.

---

VIZUALIZĂRI: 3772 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI