Prin Veliko Tarnovo si primprejur (sau ce poti face 3 zile la Veliko Tarnovo :))

TIPĂREȘTE

Fiind tare incantati de vacanta petrecuta de Craciun, la sudul Dunarii, la Arbanasi, langa Veliko Tarnovo, am zis sa repetam experienta si de mini-vacanta de 1 mai. Acum avand avantajul ca este totul inverzit si inflorit, am zis sa comparam. :)

Am ales pentru a ne stabili cartierul general tot in Arbanasi, dar de data aceasta ne-am cazat la Complex Izvora.

Placut surprinsi am fost inca din zona vamii, de carosabilul de pe Podul Prieteniei. Partea romana a beneficiat de “haina” noua, avand turnat recent covorul de asfalt. Si partea bulgara este relativ OK, avand doar o scurta portiune de vreo 10m, decapata, pregatita pentru reparat/turnat asfalt.

La ora la care am ajuns noi in vama, pe la 6,30 nu erau decat vreo 4-5 masini la coada pe doua fire.

Ne era un pic teama ca va fi aglomerat oarecum, tinand cont ca era mini-vacanta de 1 mai, startul traditional al vacantelor la mare.

La ora 9,15 am fost in parcarea hotelului la Arbanasi, beneficiind si o scurta oprire la Kaufland, in Gorna Oryahovitsa, inainte de Arbanasi.

Dupa preluarea rapida a camerei, la ora 10, avand si vreme buna de partea noastra, am hotarat sa profitam a face plimbarile propuse, care necesitau si mers pe jos.

Asa ca am pornit spre cascada si canionul Hotnitsa. Nu mai insist cu modul de a ajunge la acest obiectiv, acest lucru facandu-l in review-ul anterior, referitor la cascada Hotnitsa (sau Kaya Bunar).

Fata de luna decembrie cand fusesem ultima data pe acolo (chiar daca nu era pic de zapada, ci vreo 18grd afara), acum era in “haine de gala”. Totul verde si liliacul inflorit. Mai peste tot erau si alti arbusti care semanau foarte bine cu socul, posibil o varietate de soc salbatic, inflorit, de o culoare alb-galbui, care completa miresmele. Iar in vecinatatea canionului erau cateva parcele de rapita inflorita care ne trimitea un parfum tare placut.

Ca si data trecuta, impresia este cand vizitezi acest canion, ca seamana cu o mica jungla, un loc salbatic, care culmea este inconjurat de camp si ogoare. :)

Frumos, tare frumos!

Cand am ajuns noi in jurul orei 10,30, nu erau decat 2 masini in parcarea de langa cascada, dar dupa ce ne-am intors din plimbare, dand o tura completa a canionului pe ambele maluri, cam 2 ore in total in plimbare lejera, de voie, deja in parcare erau pe putin 20 de masini.

De aici vazand ca vremea tine cu noi, si este inca bine chiar daca se cam innorase, am hotarat a merge si in canionul Emen, Aici am ajuns undeva in jurul orei 13,30.

Deja canionul era destul de populat cu turisti.

Am parcat jos, chiar langa pestera Emen, unde mai erau vreo 5-6 masini parcate.

Am observat ca era doar un singur grup de tineri care facusera un “gratarel”, in rest doar “plimbareti”. Am luat si noi o mica pauza, la umbra, pe malul raului si am savurat niste sandwich-uri, ne-am intremat si am purces la plimbare.

Comparativ cu plimbarea de Craciun, cand nu ne-am mai intalnit decat cu un grup mai in varsta de 4 bulgari, si parca inca vreo 3 tineri, plus ghidusa de vipera cu corn :), acum “bulevardul “ era foarte aglomerat. A fost mai mult cu pardon, pardon, tot drumul. :)

A semanat mai mult cu o plimbare spre cunoscuta cascada Urlatoarea de la Busteni.

A fost mult mai frumos in decembrie cand ne-am bucurat in tihna de acesta adevarata opera de arta realizata de raul Negovanka.

In vreo 1h45min- 2h am facut tura dus-intors si am plecat inapoi spre Veliko Tarnovo, multumiti ca reusisem sa ne dezmortim un pic, mergand pe jos prin cele 2 canioane.

La fel, amanunte despre cum se ajunge aici, si despre canion nu mai dau, fiind prezentate intr-unul articole scrise de mine anterior, despre acest canion.

Am oprit in Veliko Tarnovo, pentru o cafea la nisip, o plimbare pe Samovodska Charshia – strada mestesugarilor din Veliko Tarnovo si o mica plimbare bineinteles si pe strada Gurko, cu gandul de a vizita si muzeul Sarafkina, pe care nu reusisem sa il vizitam in iarna. Dar nu a fost sa fie nici acum, am ajuns in fata muzeului pe la 17,40, ultima intrare fiind la 17,30. .

Asa ca am plecat spre Arbansai, unde eram cazati.

A doua zi, deja vremea s-a schimbat, nor cat vezi cu ochii, dar fara ploaie inca, asa ca ne-am urcat in masina avand ca tinta Dryanovo si Tryavna. Am zis ca si daca incepe ploaia, suntem in oras si ne adapostim rapid, nu suntem pe coclauri. :)

Ne-am indreptat intai spre Dryanovo unde am vizitat pestera Bacho Kiro si manastirea Dryanovo si o plimbarica scurta pentru belvedere pe poteca ce se continua pe langa pestera si apoi pe deasupra ei.

Am cercetat inca odata posibilitatea unei drumetii pana in satul Bojentsi, pe poteca marcata, ce incepea de langa pestera, si se continua pe deasupra, trecand pe langa ruinele fortificatiilor de aparare si a unui rezervor de apa, dar ploaia care sta sa inceapa si durata traseului de aprox 4 ore pana in Bojentsi, ne-a facut sa renuntam. De data asta! 

Oricum am zis ca daca nu reusim sa ajungem in drumetie pe poteca, tot ne vom duce cu masina pana acolo pe o varianta ocolitoare pe la Gabrovo.

De la Dryanovo am plecat spre Tryavna, unde am re-vizitat muzeul Daskalov, Muzeul Scoala Veche si am reusit sa vizitam si Muzeul Casa Raykov, pe care data trecuta l-am gasit inchis.

Pentru masa de pranz ne-am oprit tot la Starata Loza, unde mai mancasem si data trecuta.

Singura bila neagra, “biluta” as spune, a fost pentru aceasta locatie, este ca terminasera painea, atat cea traditionala, a casei (care seamana cu o briosa) cat si lipiile, avand numai paine feliata, tip toast.

Dupa masa, a urmat o pauza de bere nefiltrata, de casa, (am luat chiar si la pachet, avand posibilitatea de a comanda si pentru acasa fiind dotati cu recipiente PET, de 1l, in acest scop) la beraria Tryavna, situata imediat langa Casa Raykov, urmata de savurarea unei cafele la nisip. Pretul unul pahar mare de bere (330ml) este destul de mare comparativ cu o bere “ obisnuita”, de 2,9 leva, dar eu zic ca merita fiecare”banut”. Eu cel putin am devenit suporter al berii amber, ei mai avand in sortiment si blonda, dark si si ceva cu aroma de fructe.

Dupa ceva vizite prin magazinasele din zona, ne-am urcat in masina si…... a inceput ploaia, ploaie care nu ne-am mai lasat decat in apropierea “casei”, cand am ajuns la Arbanasi.

A treia zi inainte de plecarea spre casa, am rezervat-o plimbarii prin Arbanasi, satul fiind un adevarat muzeu in aer liber, cu casele vechi, cu arhitectura specifica, inconjurate de ziduri groase din piatra, ca niste mini fortarete. Am vizitat si Muzeul Casa Konstantaliev, aceasta fiind una din cele mai vechi case din sat, datand din secolul al XVII-lea fiind si una dintre cele mai bine conservate si bogat decorate case din Arbanasi.

Vizitand aceasta casa muzeu, te intorci oarecum in timp si vezi modul de viata al locuitorilor, cu obiceiuri si datini.

Chiar daca pretul de intrare este un pic mai ridicat fata de muzeele din Tryavna, unde orice intrare este 2 leva, aici biletul de intrare este 6 leva, dar merita din plin, zic eu.

Ca un rezumat al mini-vacantei, in 3 zile petrecute la VelikoTarnovo, poti vizita o multime de locuri interesante:

-Veliko Tarnovo cu cetatea, bisericile, centrul vechi

-Arbanasi cu ale lui case pitoresti, manastiri si muzee

-Dryanovo (30 km distanta din Arbanasi) cu manastirea, muzee, pestera Bacho Kiro

-Tryavna (15km de la Dryanovo) cu multitudinea de muzee si cu centrul vechi

-Drumetii in imprejurimile Veliko Tarnovo (cascada si canionul Hotnitsa, canionul Emen si cascada Momin Skok, cetatea Nikopolis ad Istrum)

Plus multe alte locatii interesante de care stiu, dar nu am putut inca ajunge :), sau altele pe care nu le-am descoperit inca :):):).

Consider ca este o alternativa de weekend foarte buna la Valea Prahovei

Sunt doar 180km din Bucuresti pana la Veliko Tarnovo, iar Tryavna, Dryanovo, Emen, Hotnitsa sunt la nu mai mult de 45 de km de Veliko Tarnovo.

Se poate ajunge usor si pana La Gabrovo, Etara sau Bojentsi.

Nu incerc sa fac o reclama gratuita zonei Veliko Tarnovo, in detrimentul frumusetilor din tara noasta (si pot afirma in cunostiinta de cauza ca avem o tara cu multe zone frumoase, deosebite, o mare parte din ele reusind a le vizita, strabate, auto si/sau la picior), dar e normal a evidentia ce e frumos indiferent unde ar fi.

Va doresc vacante si calatorii cat mai reusite!

---

VIZUALIZĂRI: 14782 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI