Veliko Tarnovo orasul minune la doar 3 ore de Bucuresti.

TIPĂREȘTE

Ehhh…Veliko Tarnovo, cand imi amintesc de asta raman cu un gust dulce-amarui dupa, dar mai bines sa va povestesc in cateva cuvinte toata aventura pe la bulgari si prin acest frumos orasel.

Poate nu am scris eu mult si poate nu ma stiti prea bine dar, nu imi place sa scriu prea descriptiv cu liniute desi uneori poate fi mai util si putin plictisitor decat niste povestile scrise frumos dar care trebuie sa le citesti cap coada ca sa ramai cu ceva. As scrie cu liniute dar din pacate nu am ce.

Nu am ce deorece intr-o sambata seara pe la ora 22, primesc un telefon de la niste vecini (mult mai mici si necopti ca mine) ca s-au gandit ei bine si daca vreau sa mergem in bulgaria dimineata, excursie de o zi. Eu trageam de ei de vreo 2 ani sa mergem dar de fiecare data apareau tot felul de scuze si probleme. I-am injurat in gand si am acceptat fara sa ma gandesc prea mult. Pana m-am dezmeticit eu se facuse deja ora 12 noaptea si plecarea era la 6 dimineata, asa ca toate incercarile mele de a cauta ceva informatii de baza pe net, au fost in zadar. Nu am apucat decat sa vad ca exista foarte foarte multe obiective de vizitat in zona dar... doar atat informativ, dureros de vag.

Fiind prima iesire cu masina din tara, norocul meu ca m-a pasionat atat de mult Grecia si excursiile acolo incat fara sa vreau m-am lovit de drumul prin bulgaria de cate ori am cautat detalii despre locurile din grecia unde urma sa ajung cu autocarul.

Drumul pana la Giurgiu-Ruse a durat cam 40 min, taxa de pod a fost undeva la 26 lei, apoi rovinieta pentru drumurile bulgare am cumparat-o de la primul exchange imediat dupa vama, a costat 30 lei, ocazie cu care am schimbat si leva... nu din euro in leva ci direct din lei, asa ca nu va mai obositi sa schimbati intai in euro, piata este foarte pliata pe cerintele clientilor.

Dupa ce se ocoleste Ruse (ne-am ajutat de un telefon cu GPS recunosc) am luat-o spre Veliko Tarnovo, drum foarte cunoscut de mine dupa iesirile in Grecia.

Ei bine... eram pentru prima oara cu masina mea pe drumuri bulgaresti... despre care auzisem atatea si atatea. Din pacate adevarate... am trecut pe langa 4 radare acunse prin tufisuri, am mers cu 50 pe sosea impecabila prin padure si nici un sat la zece km departare, am mers chiar si cu 30 prin sate. Toate astea de frica radarelor si a indicatoarelor cu viteze absurde. Nu am sa inteleg niciodata ce ce vitezele alea 50,60 maxim 70 pe sosea drepta in camp. A fost cat pe aci sa ne ia un radar ascuns dupa niste copaci daca nu observam in ultimii 50 metrii farurile binevoitoare ale unui sofer de pe sensul opus... nu mai are rost sa zic ca erau oprite cele 4 masini care ne depasisera cu 300 de m inainte. Asa ca atentie mare... radare exista unde nu te astepti si nu putine.

Incet dar sigur am ajuns si in Veloko Tarnovo dupa un drum foarte frumos, plin de maci si flori si toate campurile verzi... primvara deh. Orasul apare dupa ce treci printr-un tunel, pana acolo te tot intrebi unde se ascunde caci dupa indicatoare, esti aproape in oras. Dupa acel tunel te izbeste un peisaj neobisnuit, si anume case cocotate si inghesuite pe munte, o arhitectura ce personal nu am mai vazut decat in poze. Al doilea soc pe care il ai, este sa constati ca totul este impartit in doua orase aproape distincte, partea veche si spectaculoasa si partea noua foarte frumoasa si ea la randul ei. Personal vazand in poze orasul Vechi mai ales, mi-am inchipuit ceva micut si cochet. Ei bine Veliko Tarnovo este un mare oras, foarte mare chiar cu hipermarket-uri (Metro etc) scoli, autobuze etc un oras in toata regula.

Dar acum sa ne raportam la partea turistica, partea medievala as putea spune. Cum sper ca nu ati uitat de slaba noastra informare pe acest domeniu, nu avem nimic doar sa mergem unde vedem cu ochii. Dupa niste ture foarte lungi cu masina pe acolo, am reusit sa o parchez intre alte 15 masini, undeva pe o straduta... am sa va rog sa retineti acest aspect, de ce? Pai vedem mai incolo.

Desi luna mai, 19 mai, a fost o zi extrem de calduroasa, mult prea cald pentru o plimbare, asa ca prin caldura am inceput sa batem la pas toate stradutele ce ne-au parut mai interesante. Lasand caldura la o parte, pot spune ca pentru 2-3 ore am avut ce vedea, atat magazine mici cu suveniruri, case cu o arhitectura speciala, ateliere cu diverse teme, chiar frumos si de revenit in acest loc.

Cu o seara inainte in cele 20 minute cat am apucat sa caut pe internet despre locul asta, nu stiu cum dar mi-a ramas in minte un restaurant recomandat de cineva RESTAURANT / TERASA RICH. Doar numele il avem in minte si atat, nu locatie nu strada nimic. Mahnit in sinea mea ca nu am apucat sa caut nici macar niste lucruri elementare ii spun unui prieten de acest restaurant si ca nu are rost sa il cautam fiindca nu o sa il gasim niciodata. Nu as fi crezut in norocul prostului daca nu o pateam chiar eu, dupa 1 minut am realizat ca vorbeam chiar in usa restaurantului respectiv. Cateva minute am refuzat sa cred ca este el si am citit de cateva ori numele pe pereti.

Despre aceasta tersasa / restaurant pot spune ca se gaseste chiar puțin mai jos de Samovodskata Charșia. Pe strada care merge în jos, vreo 200 de metri. Cel mai bine intrebati pe cineva... eventual vanzatoare mai tinere de pe strada principala a partii veche din oras. Nu este foarte cunoscut, nu este luxos, nici macar foarte atragator, pare mai degraba o afacere de familie, insa mancarea este excelenta (portii mari si foarte gustoase si preturi decente), cu 10 leva, aproximativ 22 lei am mancat foarte foarte mult. Pe langa mancare, locatia si terasa la inaltime face speciala aceasta locatie pe care va sfatuiesc sa nu o ratati.

Dupa racoarea de la terasa am iesit in caldura insuportabila cu gandul sa mergem la masina si apoi la cetatea mare ce este emblema orasului. Ajunsi pe locul unde trebuia sa fie masina... ia masina de unde nu are. Dupa ce am trecut prin toate culorile la fata, ma gandeam ca au furat-o (eram la curent cu toate povestile din Bulgaria si mai toate erau cu masini disparute) am observat jos lipit de asfalt o foaie fosforescenta cu niste numere de telefon in bulgara. Slava Domnului mi-au ridicat-o... nu cred sa ma mai bucur vreodata atat de mult ca mi-au ridicat masina. Nervosi si stresati de la caldura si acum si fara masina am luat un taxi care ne-a dus... ne-a tot dus mult si bine pana la marginea orasului care nu este aproape. Acolo se gasea loganasul nostru sechestrat. In Bucuresti daca ai norocul sa patesti acealas lucru trebuie sa scoti din buzunar intre 600-800 lei. Glaben la fata am cerut chitanta care spre surprinderea mea a fost de munai 42 leva, aproximativ 100 lei. Am placat cu un gust dulce-amarui asa cum am inceput aceasta poveste, bucuros ca a fost doar atat, necajit ca s-a intamplat. Am trecut pe straada unde a fost ridicata si intr-adevar la inceputul strazii era un indicator ca se ridica masini dar asta la 300 m de locul cu pricina, cine sa il vada si cine sa isi inchipuie ca intr-o zi de duminica dupamiaza chiar se ridica masini. Uite ca se ridica si inca cum.

Asa ca ATENTIE! parcati numai unde sunteti 100 % siguri ca este ok. Si eu am fost foarte sigur ca este in ordine dar se pare ca... nu.

Am ajuns si la cetate, dupa 30 minute de invartit cu masina si cautat un loc sigur, am ajuns sa o parcam foarte foarte departe mai jos de cetate, acum suflu si in iaurt daca trebuie asa ca da-i si mergi pe jos pana la intrarea in cetate printr-o caldura demna de luna august. La intrare 6 leva... nicinu mai aveam la noi atatia ca ii dadusem pe toti la masina, bulgarul de la poarta a simtit ca e rost de ciubuc, ne-a intrebat daca suntem romani si hai... 10 leva toti 5. mai ceva ca la noi... cine poate oase roade, acolo spaga e la ea acasa. Cetatea frumoasa, mai ales privelistea asupra orasului si imrejurimilor, nu o sa gasiti mare lucru in afara de priveliste dar merita vizita, de preferat dimineata sau mai spre sera fiindca totul este in soare, foarte putini pomi, spre deloc.

Deja se facuse ora 18 si ne gandeam cu groaza la drumul spre casa, asa ca nu am mai zabovit pe acolo. La intorcere am observat 2 tiruri nemtesti ale aceleiasi firme care mergeau destul de repede aprox 90-100 la ora si am ramas in spatele lor pana la Ruse. Am zis ca au statie si afla unde sunt radare. Logica mea a functionat ca un ceas elvetian, de trei ori au incetinit enervant de mult, si de fiecare data am trecut pe langa un radar. Acasa m-am felicitat ca am rezistat tentatiei de a nu depasi.

Cam asta este aventura mea in Veliko Tarnovo, importanta nu este povestea de mai sus ci concluziile ce o sa le enumar mai jos... cu liniuta ca na, se vad mai bine asa... deci:

- nu faceti prostia sa plecati fara sa cercetati / printati o harta si daca nu ati pierdut 3-4 ore pe internet cautand atractii turistice prin zona, considerati ca ati dat banii pe benzina degeaba pana acolo, sunt o goraza de lucruri de vazut. Acasa am aflat ca erau o groaza de manastiri de vizitat pe drum, Manastirea Basarabov chiar speciala si ce nu trebuia ratata, apoi mai sunt pesteri prin zona, cascade, trasee montane etc. Sa imi fie invatatura de mine si sa nu mai plec la drum neinformat, este pacat de timpul pierdut si banii cheltuiti.

- al doilea lucru foarte important dupa parerea mea este sa nu faceti aceasta vizita vara, cred ca perioada optima este aprilie-mai, totul este verde inflorit. Uitandu-ma mai atent la fauna si copacii care erau din abundenta, majoritatea foioase nu am putut sa nu imi inchipui cum este toamna acolo... cred ca este superb la sfarsitul lui octombrie/ noiembrie. Mi-am zis ca voi reveni odata in aceasta perioada, totul ar trebui sa fie un tablou colorat. Vara este foarte cald si nu prea permite plimbari lungi si placute.

- Poate cel mai important sfat ATENTIE LA RADARE SI UNDE PARCATI. nu mai este presupunere, este chiar certitudine ca la bulgari ti-o poti lua cand iti este lumea mai draga. Nu ar strica sa aveti binecunoscutii 10-20 euro la voi in caz ca va opreste radarul. Ii puteti da cu tupei si asta este... considerati ca v-au cazut din buzunar, altfel daca va opreste se lasa cu complicatii mari (retinere carnet pana se plateste in nu stiu ce sat din zona etc), dar cel mai bine prudenta si viteza dupa indicatoare cred ca este mai de preferat. Nu stiu daca stiti dar la Bulgari nu exista limita de 10+ ca la noi... 40 scrie cu 40 trebuie sa mergi, daca ai 45 esti bun de amenda.

Personal nu am fost multumit de aceasta iesire, nu datorita locatiei ci prin prisma faptului ca am ratat foarte multe locuri pe langa care am trecut poate la 5 km. Dar cum in viata este bine sa gandim pozitiv... (face bine si la ten), daca vedeam tot poate ca nu mai mergeam si a doua oara, asa ca voi reveni data viitoare cu aceasi curiozitate cu care am fost acum.

Ca sa incheiem intr-o concluzie... daca vreti sa faceti ceva intr-o zi si nu va sperie cateva ore de condus, atunci merita din plin o vizita in Veliko Tarnovo, acest oras foarte frumos, atat de aproape de Bucuresti, oras si zona care are foarte multe de oferit, daca stii sa le cauti binentele, nu ca mine.

Iar ca sa accentuez ceva in care cred cu tarie... toamna cred ca este cel mai frumos cand ruginesc frunzele, dupa ce termin cu acest rewiew, chiar o sa caut pe internet niste poze din zona toamna.

Multumesc pentru atentie si sper ca a fost cat de cat util, cel putin sper ca in urma acestei lecturi nu o sa va ridice nimeni masina in oras, unde am observat (dupa aia) ca este plin de indicatoare pe toate strazile.

Vacante insorite.

---

VIZUALIZĂRI: 31948 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI