Nicopolis ad Istrum - Un loc în care istoria luptă pentru a ieşi la suprafaţă.

TIPĂREȘTE

O altă zi din concediul petrecut în Bulgaria, alt obiectiv propus să-l vizitez, altă ocazie ca să vă plictisesc...

După ce-mi plimbai ființa prin Canionul Emen, (vezi aici), zic hai să văd și ceva istorie.

Deschid PDA-ul, o trezesc pe Ioana, introduc coordonatele GPS:(N 43.22034º - E 25.61242º) și demarez către…Nicopolis ad Istrum.

Acesta este un sit arheologic ce se află la 95km de la ieșirea din vama Ruse, la 28km nord de centrul orașului Veliko Târnovo și 27 km de Arbanassi.

Cu scuzele de rigoare, câteva ,,indicațiuni ,,mai mult sau mai puțin prețioase, către această destinație, pe care le voi numerota:

1. - Venind dinspre Ruse, o ținem tot înainte mândrii pionieri pe E85 ce duce spre Veliko Târnovo. Trecem prin Volovo, trecem și de Byala, Polsko Kosovo, Polski Trambesh, Radanovo, Petko Karavelovo și Kutsina. Acu-i acu´…

Normal ar fi ca după ce ieșim din Kutsina, în circa 6,6km, să părăsim europeana 85 pe a doua șosea ce se face la dreapta. De-aici am mai avea doar 2km până la destinație, însă drumul arată ca după bombardament. Chiar dacă este asfaltat, este plin de cratere de 1m lungime și 10-15cm adâncime. Pur și simplu îți faci mașina praf, pulbere, varză. Eu m-am întors de la Nicopolis ad Istrum (și rău am făcut, dar ce nu fac eu pentru AFA…) pe acest drum și mereu mă uitam în oglinda retrovizoare ca să fac inventarul pieselor ce cad din sau de pe Logan.

Prin urmare, recomand ca după ce ieșiți din localitatea Kutsina, în circa 2,2km să faceți pe prima șosea la dreapta, către satul Nikyup. Intrați în sat și chiar în mijlocul său o să întâlniți un indicator pe care scrie ,,Nicopolis ad Istrum -2km”. Faceți stânga urmând indicatorul, dar nu după 2km ci după 3,1km, trecând pe lângă un lac aflat pe partea dreapta, ajungeți la o bifurcație unde un indicator tot cu ,,Nicopolis ad Istrum ,,vă arată s-o luați la dreapta (în stânga fiind drumul ăla de 2km plin de gropi și cratere ce duce-n E85). În circa 200 de metri ajungeți la poarta rezervației arheologice Nicopolis ad Istrum.

Ar fi să zicem o ocolire de aprox. 3,5km, dar eu zic că se merită.

2. - Dacă veniți dinspre Veliko Târnovo, mergeți pe E85, treceți de Samovodene, urmând ca după ieșirea din Polikraishte, în circa 3,3km, să faceți pe prima șosea la stânga și să intrați pe drumul groazei, rupându-vă mașina și împrăștiindu-vă piesele auto pe meleaguri bulgărești. Așa că mai bine, mai mergeți domniile voastre înainte încă vreo 2,3km și faceți pe următoarea șosea (a doua) la stânga către satul Nikyup, urmând apoi traseul descris mai sus.

Cum eu am plecat din Arbanassi, am ieșit în DN 514 dar nu am luat-o în stânga spre Veliko Târnovo, ci am luat-o în dreapta. Am intrat în Gorna Oryahovitsa, la prima bifurcație făcut stânga pe Ulitsa Vasil Aprilov (DN 53) spre Parvomaytsi, apoi intrat în Polikraishte unde m-am ,,înțepat ,,în E85 ce duce spre Ruse. Am mers mai departe urmând ca să părăsesc europeana precum vă recomandai, adicătelea a doua la stânga spre Nikyup.

Ajuns la destinație, am parcat la umbra singurului copac din zonă și-am intrat pe poarta rezervației arheologice Nicopolis ad Istrum.

Un nene la vreo 50-60 de ani, îmbrăcat în negru, cu o barbă mare, neagră și deasă de avusei impresia la început că-i vreun călugăr, îmi ieși în întâmpinare dându-mi binețe pe-un ton grav în graiul bulgar. El este și ghid, și vânzător de bilete și paznic.

Îi răspund la fel de bulgar și grav, după care dânsul îmi cere direct 6 leva.

Plătesc omului suma cuvenită, după care el pune mâna pe-un pliant și cu degetul pe pozele din pliant, începe să-mi povestească unde mă aflu, ce-i cu locul acela, cât îi de mare, de când datează și ce traseu trebuie să urmez pentru a-l descoperi în toată măreția lui.

Omu´săracu îmi vorbea în bulgară, când și când, mai adăugănd un ,,road”, ,,house ,,sau ,,stones ,,.

Ar fi vrut probabil să-mi mai povestească preț de vreo jumătate de oră, dar i-am explicat că este groaznic de cald și vreau să scap mai repede din dogoarea aceea.

Așa că am plecat, călcând parcă cu sfială pe dalele groase de piatră ale aleii principale, privind la câteva rămășițe de coloane și blocuri de piatră împrăștiate prin buieni, având impresia că acel loc este părăsit.

Aparenta lăsare în paragină era însă înșelătoare, fiindcă, încet, încet, aveam să intru într-o atmosferă veche, antică, contemplâd ceea ce odată fusese un oraș antic ce se întindea pe o suprafaţă de 27.29 hectare.

Și-acum, cu permisiunea dvs., urmează plictiseala cu oleacă de istorie ,,de la lume adunate și-napoi la lume date”, ca să știm unde ajunserăm.

Acest sit istoric, precum vă zisei ceva mai la început, reprezintă ruinele unui oraș-cetate numit Nicopolis ad Istrum.

A fost fondat în secolul 2 e. n. (anul 102) de către împăratul roman Marcus Ulpius Traianus în onoarea victoriilor sale asupra triburilor dacice din anii 101-102 și 105-106. De aici și numele acestui oraș care înseamnă ,,Orașul Victoriei de lângă Dunăre”.

Nicopolis ad Istrum, avea să atingă apogeul în timpul Dinastiilor Antoninilor și cea a Severilor.

Cele mai vechi inscripții descoperite, au fost datate la anul 136, aparținând domniei lui Hadrian (117-138), iar cea mai importantă clădire a orașului a fost ridicată sub domnia lui Antoninus Pius (138-161).

După invazia costobocilor (triburi de daci liberi din Carpații Nordici) din anul 173, în Nicopolis ad Istrum a urmat o perioadă de liniște până la reconstrucția sa din timpul dinastiei Severilor.

În anul 447 orașul este distrus de hunii conduși de Attila, ca mai apoi, în perioada bizantină timpurie (sec. IV-V), să fie reconstruit și transformat într-o fortăreață puternică îngrădind multe clădiri militare și biserici, devenind totodatăl centru episcopal. Dar după puțin timp, către sfârșitul sec. VI, odată cu invazia avarilor (popor migrator din Asia Centrală), a fost din nou distrus. Mult mai târziu (aproximativ secolele X-XIV), pe ruinele orașului avea să se ridice o aşezare medievală bulgară.

Cetatea Nicopolis ad Istrum era construită după modelul altor cetăţi romane din Tracia şi Asia Mică precum Efes, Nicea şi Nicomidia. Era o locaţie strategică, construită pe două drumuri principale din provincia Moesia Inferior: unul dinspre Odessos (Varna) spre Serdica (Sofia) şi celălalt de la Nove (Svishtov) prin trecătorile munţilor Hemus (Balcani) spre Kabile, Byzantium (Constantinopole) şi mai departe către provinciile Imperiului Roman din Asia Mică.

Oraşul a fost construit în sistemul ortogonal Hipodamova (străzile intersectându-se în unghiuri drepte).

Cea mai mare parte a ruinelor se află încă sub pământ, dar se pot vedea străzile pavate cu imense blocuri antice de piatră pe sub care trece sistemul de canalizare, termele, amfiteatrul, câteva coloane ionice și un sistem de încălzire al clădirilor foarte ingenios.

Acest oraș în care limba oficială a fost greaca, era condus de către Consiliul Arhonților (înalți magistrați). În acest oraș, luptele cu gladiatori şi vânătoarea erau foarte apreciate, iar localnicii venerau mai mulți zei ai antichității printre care Zeus, Hera, Athena, Heracles, Eros, Cybele sau Mitra.

În oraș funcționau două instituţii foarte importante: Consiliul Orăşenesc şi Adunarea Naţională (demosul). Deasemenea, o adunare de preoţi veghea ca religia să fie respectată şi ritualurile îndeplinite faţă de zei.

Orașul, așa cum a fost descoperit, cuprindea două părți: partea de nord, care acoperă o suprafață de 21,55 ha și partea de sud, care acoperă o suprafață de 5,74 ha.

În partea de nord au fost descoperite cele mai multe vestigii, datând din sec. II-IV:

- Agora – Piața publică în care se concentrau negoțul și toată viața civică a orașului

- Propilee - Intrarea monumentală formată din mai multe încăperi și porți legate între ele cu porticuri și scări.

- Odeonul – teatrul cu scena și locul pentru orchestră

- Bouleuterionul - clădirea ce adăpostea consiliul cetățenilor

- Bazilica civilă – construcția ce servea ca tribunal sau bursă

- Thermoperipatos - basilică cu trei abside și un hol central servind plimbărilor sau întâlnirilor de afaceri

- Clădiri publice dotate cu hypocaust (sistem de încălzire grecesc perfecționat de romani ce funcționa dedesubtul clădirilor)

- Băile romane

- Complexul de palestre – locul în care se desfășurau luptele și întrecerile sportive

- Porțile dinspre nord și sud ale zidurilor fortificate

- Străzile principale: cardo maximus (axa de la nord la sud) și decumanus maximus (axa între poarta de est și cea de vest a orașului).

În partea de sud a orașului, au fost descoperite ruine din perioadele tracică, romană și bizantină: resturi de case mari bine conservate, vestigii ale circuitului defensiv, ateliere de lucru, rămășițe a două bazilici creștine datând din sec. VI, precum și ruinele unei așezări medievale bulgare din sec. IX.

De asemenea, în vestul orașului a fost descoperit un rezervor de apă care era alimentat printr-un apeduct lung de 26 km venit de la o peşteră aflată în apropierea satului Musina, putând astfel suplimenta oraşul cu 16.000 metri cubi de apă zilnic. Încă se mai pot observa câteva fântâni ce erau legate la acel rezervor de apă.

În luna iunie a anului 2011, o echipă de arheologi englezo-bulgară a început săpăturile pentru explorarea unei clădiri datând se pare din timpul împăratului roman Septimus, folosită ca templu de adoratori ai zeiței Cybele (Kybele), o zeitate de origine frigiană (turcă) considerată "Marea Mamă a Zeilor", zeița naturii și a fertilității, venerată în ceremonii sălbatice, sângeroase și orgiastice. Însă, probabil din lipsa fondurilor, lucrarea a fost oprită.

Și datorită faptului că Am Fost Acolo, am putut astfel vedea istoria unui ,,Pompei bulgar,, care încă luptă pentru a ieși la suprafață.

---

VIZUALIZĂRI: 4890 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI