O trecătoare încântătoare – Defileul Jiului

TIPĂREȘTE

Dacă șoseaua ce traversează Valea Prahovei nu vi se pare deloc grea - din punct de vedere al șofatului, dacă drumul ce străbate Valea Oltului este mai spectaculos din perspectiva peisajului, dar și foarte aglomerat – atunci încercați E 79: Defileul Jiului. Este vorba de o șosea ce întrunește toate prerogativele pentru a fi declarată: încântătoare (părerea mea!). Adică: avem peisaje spectaculoase? – avem! avem un curs de apă vijelios? – avem! avem locuri și monumente istorice? – avem! avem lucrări de infrastructură feroviară impresionante? – avem! avem o șosea de calitate? – acum avem!

Date „tehnice”. Întins pe teritoriul a două județe (Gorj și Hunedoara), defileul săpat de râul Jiu în stânca munților Parâng și Vâlcan se întinde pe o lungime de circa 33 km. Diferența de nivel între intrarea și ieșirea din defileu este de aproximativ 250 m, lucru ce a ușurat „munca” apei în acțiunea sa de eroziune. Defileul Jiului este considerat cel mai lung și sălbatic canion de pe teritoriul țării noastre. Versanții sunt acoperiți în proporție de 85% de păduri, restul fiind stânci și pășuni alpine. În 2005 în această zonă se înființează Parcul Național Defileul Jiului, arie protejată prin lege a florei și faunei sălbatice. Administrația Parcului organizează pentru cei interesați câteva trasee tematice (amănunte aici: defileuljiului.ro/index.p ... vizitare/trasee). Șoseaua urmărește cursul râului Jiu, foarte meandrat – ceea ce conduce și către existența unui drum la fel de plin de curbe. Formațiunile stâncoase, pădurile nesfârșite, culoare râului, calea ferată și lucrările aferente ei, mănăstirile fac parte din peisajul ce te întâmpină pe Defileul Jiului. Dar să pornim la drum și să vă spun ce am văzut eu de-a lungul defileului la jumătatea lunii martie 2016.

Castrul roman Bumbești-Jiu. După ce am ieșit din municipiul Târgu-Jiu, la aproximativ 10 km distanță, oprim în parcarea Restaurantului „Castrul Roman”. Exact lângă acest local se află urmele castrului roman ce apăra intrarea în trecătoarea Vâlcanului, loc de trecere peste munți utilizat de armatele romane. Un indicator ne arată că am ajuns pe locul unui monument istoric: castrul și așezarea civilă de la Bumbești-Jiu. Aici au existat vreo trei castre (primul din pământ), terme romane, ateliere meșteșugărești și o așezare civilă destul de mare. Ne îndreptăm spre ruinele castrului de piatră din punctul Bumbești Gară, cum este cunoscut în literatura de specialitate. Pătrundem în incinta fortificată printre urme de ziduri, parțial restaurate cu mult timp în urmă. Este tot ce mai putem observa azi printre ierburile înalte: ziduri din piatră și cărămidă, urmele casetelor de la săpăturile arheologice și conturul turnurile de la poarta de intrare sudică. Nici un panou cu informații, doar o turmă de oi și un peisaj drăguț ce se deschide spre valea râului Jiu. Autoritățile locale din Bumbești și câteva asociații au propus refacerea castrului și organizarea unui mic muzeu (s-au descoperit vase de ceramică, monede, podoabe, piese de harnașament, unelte agricole) ceea ce ar conduce către o creștere a numărului turiștilor în zona micului orășel de la intrarea în Defileul Jiului.

Mănăstirea Vișina. Doar la câțiva kilometri distanță, după ce traversăm micuțul oraș Bumbești-Jiu, într-o curbă largă observăm un panou ce ne îndrumă spre acest locaș de cult. Traversăm un pod peste Jiu și intrăm în curtea ansamblului monahal. Din vechea biserică se păstrează doar ruinele, o biserică nouă din lemn preluând rolul principal în cadrul mănăstirii reînființate. Și în ctitorirea acestui locaș de cult este implicat Sfântul Nicodim de la Tismana, atestarea documentară fiind din vremea lui Neagoe Basarab. Liniștea e la ea acasă aici, deasupra râului Jiu, sub stâncile defileului. Mai multe informații despre acest lăcaș secular într-un articol separat.

Monumentul generalului Ion Dragalina. Înainte de a ajunge la Popasul Lainici și mănăstirea cu același nume, exact într-o curbă la dreapta vedem pe malul Jiului un monument de piatră. Oprim autoturismul la vreo 100 de metri depărtare, acolo unde șoseaua permite. M-am întors pe jos la crucea de piatră ridicată în anul 1927 pe locul unde în Primul Război Mondial comandantul Armatei a I-a, generalul Ioan Dragalina a fost rănit de gloanțele inamicilor în octombrie 1916. Rănitul este evacuat și transportat la București, la cererea Regelui Ferdinand, dar generalul Dragalina nu va rezista mai mult de două săptămâni, stingându-se în spital (amănunte găsiți aici: vladimirrosulescu-istorie ... neral-ioan.html). În apropierea podului peste Jiu ce duce spre Mănăstirea Lainici, sub un falnic copac se află această cruce de piatră comemorativă ce marchează locul incidentului fatal. Pe una din fețele monumentului scrie: Aici am fost rănit făcându-mi datoria pentru Neam și Țară, iar pe cealaltă față este inscripționat textul: În anul 1927, luna octombrie, ziua 12 s-a ridicat această cruce pe locul unde generalul Ion Dragalina, comandantul Armatei 1-a, a fost rănit în ziua de 12 Oct 1916, cauzându-i moartea. Ridicată de Societatea Mormintelor Eroilor Craiova având președinte pe Gl. de Div. C. Dumitrescu Cdt. al C. I. Armată cu concursul ostașilor care au luptat la Cerna și Jiu sub ordinile lui. În semn de veșnică amintire și ca un îndemn pentru viitor că orice român trebue să-și jertfească vieața pentru Neam și Țară. Două locuri de popas tricolore se află amplasate în alveola de pe malul râului Jiu unde este amplasat; un panou de promovare al raftingului pe Jiu se află în apropiere. Râul se strecoară printre pietre, culoarea sa atrăgând privirile.

Stâncile Rafailă. În apropierea punctului comemorativ Ion Dragalina se află o formațiune stâncoasă declarată monument al naturii. Formațiunea geologică protejată se întinde pe o suprafață de 1 ha, șistul colțuros veghind asupra șoselei. Monumentul natural este semnalizat printr-o plăcuță. Nu am reușit să identific în zonă Sfinxul Lainicilor, altă formațiune geologică megalitică aflată în Pasul Lainici.

Mănăstirea Lainici. Trecem de Popasul Lainici și într-un loc mai larg format de o buclă a Jiului întâlnim mănăstirea. De data aceasta nu am mai oprit, o vizitasem cu câțiva ani în urmă; în parcare nu se aflau decât vreo 2-3 autoturisme, era liniște fiind în cursul săptămânii. Ansamblul mănăstiresc îmbină vechiul (biserica „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, secolul al XIX-lea) cu noul (biserica „Izvorul Tămăduirii”, anii '90). Legături cu Sfântul Nicodim de la Tismana, Șerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu, Sfântul Calinic de la Cernica, precum și perioadele de mărire și decădere fac parte din viața Mănăstirii Lainici. Un frumos articol despre biserica veche a mănăstirii a scris recent @elviramvio (vezi impresii). Am observat că s-au cam încheiat lucrările și la monumentala clopotniță integrată într-un corp de cazare pentru pelerini; de curiozitate să căutați pe internet în „fototeca ortodoxiei” o fotografie veche cu înfățișarea schitului Lainici la 1900 – ce imagine idilică!

Calea ferată Bumbești-Livezeni. Ceea ce impresionează în Defileul Jiului, pe lângă spectacolul naturii, este lucrarea ieșită din mâna omului, și anume calea ferată Bumbești-Livezeni. Aproape după fiecare buclă a șoselei veți vedea pe versanți lucrări de amenajare, consolidare și infrastructură feroviară – adevărate opere de artă inginerești. Datele tehnice, sună sec, dar ascund ani de muncă și sacrificii: 31 km lungime, 39 de tuneluri (28% din traseu, peste 7800 de metri, cel mai lung: tunelul Murga Mare – 523 m), 35 de poduri și viaducte, sute de metri de ziduri de sprijin. Din punct de vedere istoric lucrarea s-a desfășurat în mai multe etape: tronsonul Filiași – Târgu Cărbunești – Târgu Jiu (1886-1888), Târgu-Jiu – Bumbești-Jiu (1915), Bumbești-Jiu – Meri (cu intermitențe între 1924-1931,1937-1941), Meri – Livezeni (1948). Cele 6-7 luni de lucru din 1948 pe Șantierul Național „Gheorghe Gheorghiu-Dej” (cum a fost numit) au fost efectuate cu ajutorul a mii de „voluntari” și brigadieri, mobilizați de Uniunea Tineretului Muncitoresc. Calea ferată a fost electrificată în anul 1973, ocazie cu care s-au realizat alte zeci și zeci de metri de polate (un fel de acoperișuri de protecție). Un documentar interesant puteți viziona în cadrul unei ediții a emisiunii „Gări de poveste”, difuzată de televiziunea națională (tvrplus.ro/editie-gari-de-poveste-400919). Ocupanții autoturismului, mai puțin șoferul (dar și el a tras cu coada ochiului cât a putut, chiar a oprit în câteva locuri – traficul era foarte „slab”), se minunau în fața fiecărui pod ce traversa șoseaua și râul, pe sub podețe se prelingeau mici pâraie, polate cu numeroase arcade îmbrăcau anumiți versanți – lucrări spectaculoase prin mărimea lor și dificultatea realizării. Primăvara, atunci când verdele frunzelor abia mijește, aceste lucrări de infrastructură feroviară se pot privi aproape pe de-a-ntregul.

Recomandări, concluzii, păreri. Alegerea de a ajunge în Țara Hațegului prin Defileul Jiului a fost cât se poate de bună. Lucrările la șosea aproape s-au încheiat (mai se efectuează amenajări la parcări, parapeți și marcaje laterale), covorul asfaltic e foarte bun pe majoritatea traseului, obiective sunt destule, peisaje frumoase de asemenea. Numărul autoturismelor care tranzitează Defileul Jiului este (încă) mic, așa că ne-am permis să mergem lejer, să încetinim în punctele ceva mai deosebite, chiar să oprim pentru fotografii.

Deoarece calea ferată este unul din punctele forte ale Defileului mă gândesc serios la o escapadă feroviară între Bumbești și Petroșani, dus-întors în aceeași zi, pe lumină – pentru a descoperi frumusețile trecătorii de la înălțime și pentru a admira lucrările inginerești chiar din „miezul problemei” (am călătorit cu trenul pe această rută cu mulți ani în urmă, dar pe timpul nopții). Poate fi o experiență interesantă.

Dacă drumurile vă poartă prin zonă nu ezitați să traversați Defileul Jiului. E un loc încă neexplorat la maxim, cu peisaje încântătoare, locuri istorice, așezăminte religioase, posibilități de rafting pe Jiu sau trasee tematice în Parcul Național „Defileul Jiului”.

---

VIZUALIZĂRI: 5908 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI