Huis Doorn, punctul terminus al monarhiei din Germania

TIPĂREȘTE

Huis Doorn este un castel aflat în inima Olandei, în micul şi cochetul sat Doorn, din apropiere de Utrecht. Înconjurat de păduri şi de o rețea de canale, el este un spațiu pentru recreere al celor care locuiesc în apropiere şi un loc demn de vizitat pentru cei pasionati de istorie. La Huis Doorn s-a scris sfârşitul capitolului dedicat monarhiei din Germania, aici petrecându-şi două decenii de exil ultimul împărat german, Wilhelm al II-lea.

După înfrângerea Germaniei în primul război mondial şi datorită tensiunilor sociale apărute în imperiu, kaiserul s-a retras direct de la cartierul său general din Spa, Belgia, în neutra Olanda, țară care nu a dorit să-l extrădeze pentru a fi judecat în urma Tratatului de la Versailes. În liniştea din Castelul Amerongen şi-a scris trist demisia şi a fost găzduit până în 1920, când a achiziționat domeniul Huis Doorn, o locuință mult mai adecvată pentru un fost suveran. Castelul a fost cumpărat de la baroana Van Heemstra de Beaufort, străbunica actriței Audrey Hepburn.

Prin anii 1300 Huis Doorn era un castel înconjurat de un protector şanț cu apă, însă la sfârşitul sec. al XVIII-lea a fost transformat, precum multe alte castele din vestul Europei, într-un elegant conac. Pentru împărat clădirea a fost renovată şi decorată cu obiecte aduse de la Berlin şi Posdam, de pe proprietățile imperiale. 59 de vagoane de tren au adus în 1920, spre Olanda, bunuri ale împăratului, mobilă elegantă, covoare şi tapiserii scumpe, picturi şi statuete valoroase. Uriaşa grădină a fost aranjată în stilul englezesc, cele 35 de hectare devenind un romantic parc.

Castelul se vizitează doar în tururi organizate, în special în limba olandeză, căci doritorii sunt mai ales localnici. Am fost întâmpinați de ghidul nostru care după o scurtă introducere ne-a condus spre prima încăpere.

Într-o vitrină cilindrică sunt expuse uniforme de gală ale împăratului, vestoane cu fireturi şi epoleți strălucitori, cenuşia sa manta de campanie, chiar şi un costum scoțian cu kilt, el fiind nepotul cel mai vârstnic al reginei Victoria a Marii Britanii. Apar câteva căşti şi caschete, cizme şi sabii şi un baston auriu, care sigur n-a fost purtat cândva în raniță. Pe un perete este schițat arborele genealogic al Casei de Hohenzollern, pornind de la Frederik Hendrik van Oranje Nassau, din sec. al XVI-lea, şi ajungând în zilele noastre.

Trecem încet şi cu multe explicații în sala unde împăratului îi era servită masa, cu fast ca în zilele bune ale imperiului, cu servicii de masă din porțelan fin şi tacâmuri din argint. Pe pereți sunt tablouri mari înfățisând pe kaiser şi pe prima sa soție, Augusta Victoria von Schleswig-Holstein.

Camera de primire este caracterizată de eleganță şi lux, cu mobilă rococo de la Neues Palais din Postdam, tapiserii reprezentând cele trei grații sau pe Venus, vase din porțelan chinezesc din sec. al XVII-lea sau de la manufactura din Berlin, vitrine cu portrete în miniatură a strămoşilor, printre care şi cel al lui Frederick cel Mare. Dealtfel, Wilhelm a avut un adevărat cult pentru marele său predecesor, în castel aflându-se multe portrete, busturi, cărți ale acestuia.

Camera de odihnă a împăratului este precum a unui om înstărit, nicidecum a unui suveran. O acuarelă de la palatul Achilleion din Corfu şi o pernă având brodate versuri de Hoffmann von Fallersleben par lucruri banale. Doar că patul său cu baldachin este decorat în alb şi negru, culorile Casei de Hohenzollern, iar fotografiile răspândite pe mobile înfățisează pe soția sa, împărăteasa Auguste-Victoria, pe nepoata sa Friedericke, regina a Greciei, pe strănepoții săi Constantin şi Sophia, viitoare regină a Spaniei.

Biroul kaiserului este mai simplu, deşi nu cazon. Multe cărți şi un lux pentru acea vreme, un telefon. Statuete şi tablouri mici, iar printre ele evident Frederick cel Mare, colecțiile de tabachere şi brichete. La o masă de lucru drept scaun folosea o şa de călărie, căci obiceiurile vechi dispar greu.

Împăratul Wilhelm al II-lea şi-a petrecut exilul dedicându-se arheologiei (în 1898 cumpărase Palatul Achilleion din Corfu şi făcuse săpături la Templul lui Artemis) şi vânătorii. O altă activitate agreată era tăiatul copacilor, dar educația primită de împărat a făcut ca în locul arborilor doborâți să fie plantați alții, astfel apărând Pinetum, o pădurice de conifere.

Se vizitează şi apartamentele celor două soții, împărăteasa Augusta Victoria von Schleswig-Holstein, cea care l-a însoțit în exil, şi prințesa Hermine Reuss von Greiz, cea cu care s-a recăsătorit. Wilhelm al II-lea a învățat limba olandeză şi ținând cont de legăturile dintre familii îşi aroga titlul de prinț de Oranje. Şi familia regală olandeză l-a vizitat în mai multe rânduri, dar pentru a nu apărea incidente diplomatice regina Wilhelmina a evitat să vină la Huis Doorn.

Parcul care înconjoară castelul cuprinde şi o grădină de trandafiri, numită Grădina Auguste Victoria, proiectată de horticultori cunoscuți în epocă. Peste opt mii de trandafiri, din 40 de specii, înfrumusețează peisajul, dar din păcate în aprilie, când am vizitat eu castelul, nu înfloriseră încă. Împăratul a adus şi o notă personală aşezând flori în forma unei "Cruci de Fier", celebra decorație germană cu origini prusace. Astăzi orangeria este transformată în restaurant şi în weekend, în zilele frumoase nu duce lipsă de muşterii.

Wilhelm al II-lea, spre deosebire de predecesorii săi, şi-a aflat odihna în micul mausoleu situat în mijlocul rododendronilor din curtea castelului. Construit într-un stil auster, el are pe acoperiş o bilă de alamă cu o cruce, făurite în secret din oalele bucătăriei din castel. Era anul 1941 şi tot cuprul trebuia dat Germaniei pentru industria militară.

Huis Doorn, punctul terminus al monarhiei din Germania, nu este doar un muzeu dedicat istoriei şi artei, el este şi un plăcut loc de relaxare şi de plimbări. O vizită aici poate constitui o întoarcere în timp, dar şi un mod foarte olandez de petrecere a timpului liber.

Să aveți un drum frumos în față.

---

VIZUALIZĂRI: 913 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI