Gloria castelelor olandeze — Kasteel de Haar, să călătorim cu stil

TIPĂREȘTE

https://www.youtube.com/watch?v=MUVBi1NHSVs

Să călătorim cu stil, ca într-un bal al vieții, la cel mai mare castel olandez, astăzi voi fi maestrul vostru de ceremonii, la reședinta de vis a baronesei Hélène de Rotschild și a soțului ei, baronul Etienne van Zuylen, adevărați globe trotters în epoca când lumea călătoriilor aparținea doar celor bogați și privilegiati de soartă... castelul e închis până la 1 iunie din motive de pandemie afurisită.

Am făcut un„coup de foudre’’în fața castelului romantic cu aer de fortăreață medievală, am suspinat de plăcere simțind„radiații’’estetice necruțătoare înăuntru și afară, dar nu o să stau acum să îi ridic osanele, că e destul de lingușit de ghidurile turistice.

Gloria castelelor olandeze e la 40 de minute de mers cu masina plecând din Amsterdam, în provincia Utrecht, într-un sat numit Haarzuilens.

kasteel de Haar e amplasat idilic în inima naturii, ca să nu-l mâhnească pe turist și să îi aducă elogii binemeritate, mi-ar fi trebuit un cal vara trecută să bat moșia.

Zice lumea că e castelul olandez cel mai frumos, cel mai tare, cel mai mare, cel mai luxos , chiar e o splendoare de clădire medievală –oprește-te clipă, am contorizat podulețe, turnuri și turnulețe, e scos dintr-o carte cu povești, nu sunt în Franța, nici în Germania.

E o arhitectură eflorescentă acolo, castelul cu lipici are o cutezanță înaripată și în elaborarea planului de reconstrucție, a existat mintea celebrului arhitect Cuypers, cel care a proiectat gara din Amsterdam și vestitul Rijksmuseum.

Castelul stă pe loc din 1391, el a fost proprietatea familiei de Haar până în 1440, furtuni și războaie au distrus clădirea misterioasă, apoi în 1800 el a ajuns în mâinile familiei van Zuylen, care îi dă o haină nouă între 1892 și 1912.

Baronul Etienne Gustave Frederic van Zulyen van Nijevelt van de Haar mă învăluie cu numele lui ca un pomelnic într-o flacără mistuitoare, simt ca mă arde în cap, îi topesc repede numele în cenușa memoriei.

Soția lui super bogată, baroana Hélène de Rotschild e cunoscută în istorie sub porecla de Snail (melcul), am aflat că ea a fost prima femeie din lume care a primit permis de șofer, pesemne era talentată, a participat chiar și la raliuri de mașini, rupând gura lumii pentru acele vremuri.

Intru pe o alee lungă admirand la orizont silueta castelului gotic, mă relaxez în grădina cu trandafiri, admirând pasiv florile ofilite de secetă, sunt 75 de soiuri teoretic, da nu bag mâna în foc... bietul grădinar le uda de zor, degeaba, că tot triste erau de pârjolul neașteptat din vara lui 2019, când am prins chiar și 37 de grade.

Castelul de vis a fost deschis publicului în 2006 de fiicele ultimului baron, astăzi el e condus de fundația De Haar, conform unei vechi tradiții, membrii familiei vin aici în septembrie, locuind într-un chatelet, odată pe an.

Intrarea la castel și parc e piperată -17 euro, din cele 200 de camere se vizitează doar o mică parte, în vremurile lui de glorie, pe vremea baronilor, Kasteel de Haar avea în dotare facilităti moderne, apă caldă, curent electric, încalzire, telefon, nici regina Emma care a venit în vizită nu avea asemenea avantaje.

Intru veselă cu trupa în castel, gâfâind apoi pe niște trepte înalte... wow, îmi cade tavanul în cap, sunt în marele hol, zici că e e un fel de catedrală cu o boltă uriașă de lemn, decorată cu frunze de aur, mă înalț ca un înger și zbor pe verticală, plutesc pe vitralii, blazoane de familie, tapiserii... până obosesc și fac buf... revin la sol, mă contaminează letal o trasură istorică, unică în lume, venită taman din Japonia, adusă de baroneasă, și-a dat sfârșitul obștesc în holul de onoare al castelului ca piesă de muzeu.

Holul principal , o sală severă, era zona de receptie și de primire a oaspeților, aici ei socializau și așteptau să le vină trăsura sau șoferul mașinii personale.

Toate decorațiile ilustrează istoria familiei van Zuylen, vitraliile de pe aripa de nord vest arată pe episcopul de Utrecht în secolul 14.

Holul e rupt efectiv din pământurile unui maharajah indian, cuplul călătorea mult în Orientul Mijlociu și Extremul Orient, de acolo au adus mobilă, tapiserii, covoare persane, porțelanuri, că doar le dădea mâna.

Ce personaje ilustre au defilat pe aici? Coco Chanel, Yves Saint Laurent, Brigitte Bardot, Roger Moore, Maria Callas, lista e mai bogată.

La parter am marele noroc să prind o expoziție anuală super interesantă Bon Voyage –Salutări din Epoca de Aur a călătoriei , tema fiind luxul absolut al acesteia... vă pasionează?

Baronul van Zuylen a fost printre primii posesori de mașini, el prezida clubul automobilului din Franța, atunci când călătorea printre reședintele private sau în lume, obișnuia să care după el o liotă de servitori să-i transporte bagajele, adică tot acel„necessaire’’obligatoriu.

De exemplu, între 1880-1939 baronul a vizitat țările din Europa de vest, a ajuns și în Egipt, unde obișnuia să schimbe 4 costume pe zi, consoarta lui nu putea să se lipsească de șaluri și pălării, alte bagaje... au călătorit des la Paris, Nisa, Biarritz Monte Carlo, pe unde aveau case... nu îi invidiez că și eu am fost pe acolo cu buget low cost și doar cu o valiză de cală, de încăpu tot cadabalâcul esențial.

Baronii locuiau la Paris pe Avenue de Bois de Boulogne, la Nisa fugeau iarna și locuiau în vila lor în stil italian numită Paradiso, toamna migrau la castelul olandez cel mare, unde invitau prietenii în septembrie și dădeau petreceri de pomină.

Am studiat într-o vitrină un picnic case al reginei Emma, un Louis Vuiton din 1906, cu 69 de articole, ustensile de cusut, de scris, tacâmuri personale, căni, perii de păr, vedeți voi prin poze tot bagajul aristocratic, expus în vitrine.

Expozitia cuprinde la etaj și o colectie de albume foto ale familiei, baronii au avut 2 copii, ei primeau cărti poștale trimise de părinti și prieteni.

Bagajul pierdut - 1914-1920

Intr-un dormitor la etaj am văzut valizele vintage uitate de baron în 1914 în hotelul din Frankfurt, unde se cazase pentru un tratament la spital.

Pe 2 august el a părăsit brusc hotelul datorită izbucnirii războiului, bagajul i-a fost trimis în Olanda după mulți ani, acolo se afla și lavoarul lui de argint, pe care îl transporta cu el de 25 de ani.

Incep să defilez agale prin camere și mă eternizez în sufrageria opulentă concepută pentru 34 de musafiri, având mărețul sentiment că toată lumea bogată a Europei a trecut pe acolo... demontez decorul pe bucățele, examinez șemineul, tacâmurile lucrate manual în Franța, după schițele olandezului Cuypers, m-aș trânti în fotoliu îmbrăcat în piele cu blazonul familiei, dar nu mă lasă eticheta.

Admir o machetă din zahăr a castelului, realizată de bucătarul Pierre Amory în 1978... a muncit chef la ea două luni de zile pentru a -și desavărși capodopera culinară unde a trântit 80 de kilograme de zahăr.

Când macheta a fost terminată, ea a fost dusă la bucătărie și a fost pe punctul de a se prăbusi uitată la căldură.

Fiul baronului, Egmond și mai târziu nepotul Thierry au continuat traditia de a invita artiști si designeri de modă, politicieni precum Georges Pompidou sau scriitori ca Jean Cocteau ori AndréMalraux.

Servitorii care serveau la masă erau bărbați, ei purtau livrea și un frac àla francaise, o haină roz, ciorapi de mătase și pantofi cu catarame argintii... slugile locuiau la etajul 3 al castelului... camerele pot fi vizitate doar cu ghid, dar cine urcă pe scările spiralate, pas moi.

Bibloteca a fost proiectată tot de Cuypers, pe rafturi sunt cărti aduse de baroni, multe achiziționate în timpul călătoriilor.

Marele hol sau sala cavalerilor

Marele hol sau Sala Cavalerilor poartă amprenta Evului mediu, făcând referire la rivalitatea dintre cavalerii epocii, îmi cad în cap candelabre spectaculoase.

In această sală măreață erau primiți oaspeții, salutati si ospătati cu sandvișuri și ceai. Privesc un panou cu poza actriței Brigitte Bardot care îi dă un pupic baronului Thierry.

Sala e dotată cu un pian uriaș la care obișnuia să cânte Egmont și Thierry, în spatele sălii e Turnul Porumbiței, cel mai mic turn circular, unde e o sală pentru jocuri de cărti sau șah, după cină musafirii primeau țigări din Cuba și se relaxau.

O carte de onoare cu semnăturile celebritătilor care au trecut pe la castel, amintește de Coco Chanel, Roger Moore, Yves Saint Laurent, toți erau prietenii baronesei Gabrielle.

Sala de bal unde aș fi vrut să trag niște piruete era închisă temporar, probabil pregăteau vreo nuntă.

Dormitoarele de lux

Baroneasa Gabrielle Van Zuylen (1933-2010), de profesie arhitect peisagist, căsătorită cu baronul Thierry era o gazdă perfectă, ea scria lista cu invitați, fiecare oaspete primea o selecție personalizată cu flori si parfumuri de la firma Guerlain... ei divorțeaza în 1980.

Iau pulsul camerei baronesei, acumulez detaliile, observ un scrin chinezesc cu incrustatii de lemn și intarsii de perlă, plasat la intrare pentru a o păzi de spiritele rele.

Dormitorul e scos parcă dintr-o revistă de modă, camera poartă amprenta unui designer francez, căci ea nu iubea deloc spiritul gotic al olandezului Cuypers.

Camera roz pastel a Mariei Hélène de Rotschild (1927-1990), verișoara proprietarei, căsatorită cu Guy de Rotschild, e veselă, pentru ea„la vie est en rose’’.

In fine orgoliul meu de vizitator e satisfăcut în Old Kitchen , unde contabilizez oale cu stil, strălucind de curățenie, sub ochii unui ghid voluntar, care-mi toarnă în cap o ciorbă lungă de informații.

Bucătarul șef, Pierre Amory a lucrat 40 de ani la castelul de Haar, avea în subordine 8 bucătari si un patiser francez, baronul Thierry era servit cu 10 feluri de mâncare, să aleagă omul, ca avea de o pungută cu mulți bani.

La 5 dimineața se pregătea micul dejun, patiserul cocea pâinea si croisantele, erau apoi pregătite diferite feluri de porridge. La ora 1 era servit prânzul, la 4 ceaiul și la ora 9 cina în Great Hall.

Incepând cu 1893 la castel s-au ținut mii de cine pentru oaspeți, citesc informațiile de pe un panou explicativ în engleză.

Splendoarea castelului era asigurată culinar si de o grădina uriașă de legume, care furniza produse proaspete în toate anotimpurile.

Strugurii și piersicile erau crescute în sere speciale, grădina de zarzavaturi era înconjurată de o livadă, baronului Egmont de exemplu îi placeau fructele proaspete și era topit după căpșuni.

In 1960 baronul tânăr Thierry, care era la conducerea moșiei, se vede nevoit să renunte la grădina cu legume, din motive financiare, așa că în 1978, ea dispare din schema castelului.

Parcul și grădinile castelului de Haar

Castelul și parcul au fost proiectate ca o singură entitate, baronul Etienne și sotia lui au însărcinat pe Pierre Cuypers să transforme un castel în ruină într-o resedintă istorică modernă.

Hendrick Copijn va crea apoi un cadru scenic, parcul castelului de 55 de hectare e înfrumusețat cu 7000 de copaci maturi, care au fos plantați aici, operațiunea a provocat o mare senzație la vremea ei, deoarece satul a fost mutat la 1,5 km.

Parcul cu un design eclectic, în stil englez si francez e presărat cu un lac sub forma unui braț de râu, insulițe, peninsule și poduri.

Marele Canal înconjoară castelul si accentuează farmecul lui istoric, am luat-o la pas agale pe alei șerpuite, am bifat și părculetul cu căprioare si am căutat cu harta în mână, labirintul.

Punctele de atracție, bifate după hartă

1. Curtea cu grajduri-pe vremuri grajdurile la intrare adăposteau caii si apoi mașinile baronilor... astăzi grajdul este un restaurant olandez unde am servit prânzul, în interior e decorat cu pozele celebritătilor artistice care au trecut pragul castelului.

2. Rozentuin –Grădina cu 75 de varietăti de trandafiri a fost proiectată în memoria lui Helin van Zuylen 1888-1912, care a murit într-un accident de mașină la 24 de ani.

3. Grădina cu arbuști accentuează stilul baroc al acesteia, potecile cu pietriș sunt albe și rosii, ele simbolizează culorile blazonului familiei van Zuylen.

Micul Castel –Chatelet

Micul castel aflat pe locul unei foste porți medievale primea în vizită oaspeti de seamă, el nu se vizitează, fiind rezervat familiei.

Curtea de intrare –Grand Cour permitea accesul trăsurilor cu 6 cai.

Kapel –Capela

Capela aflată nu departe de castel, era închisă, ea a fost reconstruită în stilul gotic, aici au loc cununii religioase și în ziua de astăzi.

Grădinile romane au fost proiectate de arhitectul Hendrick Copijn, care s-a inspirat din arta romană pentru a realiza aceste spatii geometrice.

8. Marele canal lung de 400 de metri, m-a provocat la o plimbare lungă, apa era verzulie si am ciripit pe acolo cu rațele și cu un cuplu de lebede.

Infomații practice de transport

Noi am folosit mașina personală, parcarea a costat 6 euro, am intrat gratuit cu un museum card anual.

Va rog atașati un video clip, mulțumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 4546 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI