Tryavna - oraşul muzeu din Balcani

TIPĂREȘTE

Prima oară am fost la Tryavna în luna octombrie a anului trecut, la întoarcerea dintr-o excursie la Starazagorski Bani. Ultimul nostru popas în drum spre casă a fost Tryavna, un orăşel din partea nordică a Munţilor Balcani despre care nu ştiam aproape nimic. Era duminică după amiaza, vacanţele se terminaseră, turiştii de weekend plecaseră spre casele lor, doar câţiva localnici şi doi-trei călători întârziaţi se plimbau agale pe străzile pietruite ale micului oraş în care timpul părea că se oprise cu vreo două secole în urmă.

Casele cu temelie din piatră, acoperite cu ardezie, cu prăvălii ori ateliere la parter şi muşcate la ferestre şi pe verande, turnul cu ceas din piaţa centrală, biserica din piatră a cărei vechime se pierde în negura vremurilor, podul din piatră arcuit peste apele repezi ale unui râu de munte, statuile, fântânile, cafeneaua cu alviţă, limonadă şi cafea la nisip, cofetăria cu torturi de casă... Piatră, multă piatră-pavajul, parterul caselor, gardurile, zidurile bisericii, turnul cu ceas, podul, fântânile! Până şi acoperişurile sunt din ardezie... Anume făcute ca în cazul năvălirii turcilor să nu poată fi incendiate, clădirile vechiului oraş alcătuiesc astăzi un adevărat muzeu în aer liber, mărturie a unei epoci trecute din istoria ţării vecine. Cea mai veche casă ce se păstrează în Tryavna este Casa Popangelov, construită pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, unul dintre locurile în care s-a refugiat revoluţionarul bulgar Vasil Levski, declarată monument istoric de importanţă naţională.

Ghidul nostru (bulgar, bun vorbitor de limbă română) ne-a condus spre Starata Loza, o mehana din oraşul vechi, cu mâncare ieftină şi bună. Kavarmaua de pui cu multe legume pregătită în vas de lut alături de pârlenka-un fel de lipii-fierbinţi şi un pahar de bere Zagorka au mers de minune după câteva ore bune de călătorie! Era o după amiază caldă de octombrie şi nu ne mai venea să plecăm spre casă... Cum aveam şi fumători în grupul nostru am făcut o ultimă oprire la o cafenea cu măsuţe joase scoase în stradă pentru a savura o cafea la nisip. Eu şi soţul meu am preferat o delicioasă felie de tort într-o cofetărioară ce părea desprinsă dintr-o poveste, peste drum de cafenea.

Se înserase deja când am pornit spre Bucureşti. Am păstrat în minte imaginea orăşelului liniştit de la poalele Balcanilor şi ne-am promis să revenim împreună cu toată familia pentru câteva zile de vacanţă. Mai aveam concediu la începutul lunii noiembrie şi am făcut rezervare la hotelul Kalina Palace dar... n-a fost să fie! Au intervenit schimbări neprevăzute în programul familiei, cele cinci zile de vacanţă la Tryavna s-au transformat rapid în trei zile la Sinaia, locul preferat al băiatului meu... A venit iarna, amintirea străduţelor romantice din Tryavna devenea tot mai îndepărtată! Poate n-am mai fi revenit aşa de curând dar plătisem din toamnă şi amânasem vacanţa pentru începutul lunii mai a acestui an.

Ne-a fost teamă de cozile ce se formează în fiecare an în vama Giurgiu în dimineaţa zilei de 1 Mai şi am preferat să plecăm spre Tryavna pe 30 aprilie după amiaza. Am trecut repede de vamă, reprizele de ploaie torenţială au alternat cu perioade însorite iar lanurile galbene de rapiţă alături de verdele închis al orzului şi grâului ne-au oferit o imagine de vis. De la Bucureşti la Tryavna sunt circa 200 km iar traseul este simplu: Giurgiu-Veliko Târnovo-Voneshta Voda-Tryavna. Ghidul bulgar care ne-a însoţit în prima noastră vizită la Tryavna, cunoscător al drumurilor mai puţin umblate de turiştii români prin Bulgaria, ne-a sfătuit ca în cazul unei plimbări pe cont propriu la Tryavna să fim foarte atenţi la alegerea drumului. De la Bucureşti la Veliko Târnovo drumul este foarte bun şi bine cunoscut multor turişti români. De aici până la Tryavna mai sunt doar 40 km dar trebuie aleasă varianta de drum prin Voneshta Voda, mica localitate balneară aflată la 20 km de Veliko Târnovo. De la Voneshta Voda începe Pasul Republicii (Hainboaz) care traversează Balcanii spre Valea Trandafirilor. Pentru a ajunge la Tryavna nu trecem însă Pasul Republicii. Din Voneshta Voda urmăm drumul la dreapta spre Tryavna, circa 20 km de şosea cu asfalt în stare bună ce străbate câteva sate şi oferă o frumoasă perspectivă asupra Balcanilor.

Deşi ştiam ce drum trebuie să alegem, surprinşi de o nouă repriză de ploaie torenţială, din Veliko Târnovo am mers pe şoseaua spre Gabrovo. Am urmat indicatoarele şi am ajuns în final la Tryavna. Nu cei 10 km parcurşi în plus deranjează ci calitatea drumului. Din momentul în care am părăsit şoseaua principală şi am urmat traseul prin munţi am mers pe un drum prin pădure, numai curbe, plin de gropi care părea să nu ducă nicăieri. N-am întâlnit nicio altă maşină şi sincer m-am panicat. N-am scos niciun sunet dar deja regretam decizia de a-mi duce toată familia în vacanţă la Tryavna. Ne vedeam sfârşind într-o râpă din creierii Balcanilor în care nu ne va mai găsi nimeni... Tot derulând în gând acest scenariu apocaliptic, am ieşit din pădure întregi la trup şi cam tulburaţi la minte şi am zărit primele case din Tryavna! Acum ţineţi cont că nu suntem o familie de curajoşi...

Ne-am cazat la Kalina Palace, un hotel nou, situat la marginea unei păduri de pin, la înălţime, poziţie ce oferă o imagine splendidă a oraşului vechi atât în timpul zilei cât şi după lăsarea întunericului când vechile clădiri sunt discret luminate.

În cele patru zile de vacanţă ne-am plimbat pe îndelete prin oraşul vechi, reluând traseul cunoscut din toamna trecută şi descoperind multe alte atracţii turistice ale Tryavnei. Noi am sosit în ziua de 30 aprilie şi am găsit oraşul la fel de liber ca la prima noastră vizită dar începând cu după amiaza zilei de 1 Mai Tryavna a prins viaţă, devenind chiar aglomerată. Pentru că în Bulgaria este sărbătoare naţională şi pe 5 Mai (Sf. Gheorghe pe stil vechi, Ziua Armatei Bulgare) turiştii bulgari au fost foarte numeroşi, beneficiind de mai multe zile libere la început de mai.

Oraşul Tryavna este situat în regiunea Gabrovo, la poalele Munţilor Stara Planina (Balcani), pe valea râului Dryanovska, într-o mică depresiune înconjurată de păduri de pin şi foioase. Descoperirile arheologice arată că această regiune a fost locuită încă din vremea tracilor dar oraşul este atestat documentar din secolul al XII-lea. În timpul îndelungatei stăpâniri otomane, Tryavna a avut un statut privilegiat, nefiind niciodată locuită de turci. Oraş prosper, cu negustori bogaţi, meşteşugari iscusiţi şi artişti renumiţi, Tryavna a cunoscut în timpul Renaşterii Naţionale Bulgare-secolele XVIII-XIX-o perioadă de maximă dezvoltare, devenind principalul centru economic şi cultural al regiunii.

La Tryavna a luat fiinţă cea mai veche şi mai renumită şcoală de artă a Renaşterii bulgare care a preluat şi a dezvoltat tradiţiile şcolii medievale de artă de la Veliko Târnovo. Pictori de icoane şi biserici, sculptori în lemn, constructori talentaţi-adevăraţi arhitecţi-au dus faima Şcolii din Tryavna în toată Bulgaria dar şi în întreg Imperiul Otoman, Ţările Române, Rusia, Serbia.

Localitate bogată, apărată din toate părţile de Munţii Balcani şi ferită de privirile turcilor, Tryavna a avut un rol important în pregătirea şi declanşarea mişcării de eliberare de sub dominaţia otomană. Casa în care s-a născut şi a copilărit revoluţionarul bulgar Angel Kunchev, colaborator apropiat al lui Vasil Levski, este declarată monument de importanţă naţională. Construită în 1804, Casa Kunchev adăposteşte în prezent muzeul dedicat participării locuitorilor Tryavnei la mişcarea de eliberare naţională.

Tryavna de astăzi este mândră de trecutul sau, dovadă fiind atenţia cu care îşi conservă şi pune în valoare monumentele. Oraşul vechi este curat, plin de flori, multe clădiri sunt restaurate cu fonduri europene, aşa cum indică panourile pe care le-am întâlnit în faţa muzeelor şi altor monumente din Tryavna.

Micul oraş din Balcani ce păstreză atmosfera secolelor trecute este vizitat de mulţi turişti, majoritatea bulgari. Aerul curat, iernile blânde şi verile răcoroase, muzeele şi casele memoriale, numărul mare de pensiuni şi hoteluri, restaurantele cochete dar şi preţurile mai mici decât în staţiunile şi oraşele mult mai cunoscute turiştilor străini fac din Tryavna una dintre destinaţiile preferate de vacanţă ale bulgarilor. Cu greu poţi găsi locuri de cazare în timpul sărbătorilor religioase şi a multor alte evenimente pe care le găzduieşte oraşul. În fiecare an la Tryavna se desfăşoară festivaluri de muzică populară, folk, teatru iar Zilele Slaveykov, sărbătorite la sfârşitul lunii mai transformă oraşul în centrul cultural al Bulgariei.

În oraş sunt câteva hoteluri şi foarte multe pensiuni cochete, cu preţuri pentru toate buzunarele, începând de la 25 leva pe noapte pentru o cameră. La unul dintre restaurantele care te îmbie la fiecare pas cu terase umbrite şi meniuri variate un prânz consistent cu supă, fel principal, pârlenka sau pâine de casă tradiţională şi o bere sau o apă nu depăşeşte 10-12 leva de persoană.

Pentru apă, bere, băuturi de toate felurile, îngheţată, dulciuri, iaurt, ayran, produse de panificaţie, fructe, salate sau chiar prăjituri vă recomand micile magazine alimentare din centrul vechi sau din imediata sa apropiere, cu preţuri normale, produse proaspete şi variate. Vă sugerez să încercaţi iaurtul din lapte integral de vacă, oaie, capră, bivoliţă ambalat în borcane de sticlă, un produs specific zonei, foarte bun şi sănătos. Iaurt din lapte de bivoliţă, consistent precum smântâna, mai mâncasem în copilărie, cumpărat din piaţa în Beiuş... Veţi lua cu siguranţă şi la plecare pentru acasă! În multe locuri puteţi plăti cu cardul iar pentru numerar veţi găsi bancomate la primărie şi la băncile din centrul oraşului.

În zona veche, declarată zonă arhitecturală protejată, este interzisă circulaţia autovehiculelor. Majoritatea autocarelor şi automobilelelor rămân în parcarea amenajată lângă Primăria Tryavna. Construcţie nouă dar elegantă şi bine integrată între clădirile din jur, cu balcoanele cochete îmbrăcate în muşcate roşii, înflorite de primăvara şi până la începutul iernii, cu amoraşul ghiduş din mijlocul fântânii arteziene şi rondurile de flori multicolore, Primăria Tryavna a devenit unul dintre cele mai fotografiate locuri din oraş. În apropiere atrage atenţia un ecran de dimensiuni mari pe care rulează imagini cu obiectivele turistice din oraş. La tot pasul veţi întâlni panouri mai mici cu poze, adresa şi descrierea pe scurt a muzeelor, bisericilor şi altor monumente. De remarcat nu numai felul în care arată oraşul şi grija pentru trecutul său dar şi modul în care-şi face cunoscute atracţiile turistice!

Tryavna, un orăşel mic cu circa 10.000 locuitori are peste 140 monumente, 7 muzee, numeroase galerii de artă şi ateliere în care putem vedea artiştii la lucru, putem admira şi cumpăra rezultatele muncii lor. Biletele de intrare în muzee nu sunt scumpe-2 leva preţ întreg, 1 leva preţ redus pentru copii şi pensionari. Dacă doriţi să vizitaţi mai multe muzee puteţi opta pentru biletul de 5 leva cu care aveţi acces în oricare 3 muzee la alegere (timp de 5 zile) sau pentru biletul de 10 leva cu care puteţi vedea 6 muzee într-un interval de 7 zile.

Între primărie şi râul Dryanovska este amenajat un parc cu locuri de joacă pentru copii, vegheat de monumentala statuie a lui Pencho Slaveykov, renumit poet bulgar născut în Tryavna, nominalizat la Premiul Nobel.

În spatele primăriei se află liceul, renovat recent cu fonduri europene, impresionant prin arhitectură dar mai ales prin dimensiunile sale. Majoritatea turiştilor doresc să ajungă în Piaţa Căpitan Diado Nikola, singura piaţă din Bulgaria conservată din timpul Renaşterii Naţionale. După ce treceţi de liceu, prima stradă la dreapta duce direct spre Piaţa Căpitan Diado Nikola. Fireşte, sunt multe străduţe care duc spre piaţă pe care noi le-am descoperit în cele patru zile petrecute în oraş dar acesta a fost şi traseul parcurs de noi cu prilejul primei vizite la Tryavna, pe care-l recomand celor care au la dispoziţie doar o zi sau numai câteva ore pentru a vedea oraşul. Cei care vor sta mai mai mult timp în Tryavna vor descoperi singuri, la pas, străduţe pitoreşti, muzee, magazine şi restaurante care de care mai atrăgătoare...

Piaţa Căpitan Diado Nikola, centrul oraşului vechi, este vegheată de două secole de Turnul cu ceas, înalt de 20 m, construit din piatră în anul 1814. Se spune că în schimbul permisiunii acordate de turci pentru înălţarea turnului, femeile din Tryavna au renunţat să mai poarte pe cap podoaba lor tradiţională, asemănătoare unei coroane, numită sokai.

Ceasul din turn a fost montat un an mai târziu, în 1815 şi de atunci funcţionează fără oprire, fiecare oră din zi fiind marcată de bătăile orologiului. Seara la ora 22, după cele 22 bătăi ale ceasului, peste oraşul liniştit răsună un cântec, interpretat de o voce frumoasă de tenor. Versurile sunt scrise de Pencho Slaveykov, desigur cântecul are o semnificaţie aparte pentru Tryavna dar eu n-am reuşit încă să o aflu... L-am auzit o singură dată, sâmbătă seara când aveam uşa de la balcon deschisă!

Cu prilejul sărbătorilor naţionale şi a numeroaselor evenimente care se desfăşoară în Tryavna, în piaţa centrală a oraşului vechi au loc spectacole de sunet şi lumină. Nu am prins spectacolul, era programat în seara zilei de 4 mai, în ajunul Zilei Armatei Bulgare dar noi am plecat spre casă pe 4 mai la prânz.

Tot în Piaţa Diado Nikola, în apropierea turnului cu ceas, veţi vedea un alt simbol al oraşului şi al Renaşterii bulgare, şcoala veche. Construită între anii 1836-1839, cu sprijinul financiar al negustorilor şi meşteşugarilor bogaţi din zonă, şcoala din Tryavna a fost una dintre primele şcoli laice din Bulgaria. Astăzi muzeu, Şcoala Veche este asemănătoare unui han, cu parter şi etaj, cu patru laturi ce închid între ele o curte interioară pietruită. În curte atrage privirile o fântână din piatră, una dintre multele fântâni pe care le-am întâlnit în oraş, construite de renumiţii meşteri ai Tryavnei. N-am văzut două fântâni identice, fiecare dintre ele are câte un element caracteristic! La parter, cu intrare directă din stradă, sunt mici prăvălii cu obiecte din ceramică, sculpturi în lemn, icoane, semn că artişti talentaţi duc mai departe tradiţia oraşului.

Odată ajunşi în Piaţa Căpitan Diado Nikola, majoritatea turiştilor intră în biserica Sf. Arhanghel Mihail, deschisă în fiecare zi, de dimineaţa până seara. Monument istoric de mare valoare, biserica este construită din piatră, acoperită cu ardezie şi are o singură turlă din lemn. În secolul al XII-lea, fraţii Asan au obţinut o victorie răsunătoare împotriva împăratului bizantin Isaac al II-lea. În semn de recunoştinţă se spune că ar fi construit trei biserici închinate Sf. Arhanghel Mihail, una dintre ele fiind cea din Tryavna. Nu se ştie dacă aceasta este realitatea sau doar o legendă...

La sfârşitul veacului al XVIII-lea biserica a fost incendiată dar fiind construită din piatră nu a putut fi distrusă în totalitate. A fost reparată de locuitorii oraşului iar în 1819 a fost reclădită. Nu a fost pictată niciodată în interior, podoabele bisericii fiind icoanele pictate, catapeteasma din lemn şi jilţul episcopal minuţios sculptate în lemn, considerate astăzi capodopere ale Şcolii de artă din Tryavna. Icoanele pictate în urmă cu două secole de renumita familie de artişti Vitanovski sunt supuse în prezent unui proces de restaurare. Nu mi-a plăcut, culorile folosite sunt mult prea vii, obositoare, în contrast cu restul bisericii...

Încă de la prima mea vizită la Tryavna mi-a rămas în suflet icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu trei mâini, ferecată în argint. Într-o încăpere separată este amenajat un mic muzeu al bisericii care expune icoane vechi şi alte obiecte de artă bisericească realizate de artiştii Tryavnei.

Frumoasă şi bine îngrijită este şi grădina bisericii împrejmuită de un gard, desigur făcut tot din piatră... Pentru a intra în biserică se coboară câteva trepte, ştiut fiind faptul că în timpul dominaţiei otomane bisericile nu aveau voie să depăşească în înălţime moscheele turceşti.

Vreme îndelungată biserica Sf. Arhanghel Mihail a fost singurul lăcaş de cult ortodox din Tryavna şi din împrejurimi. Abia la jumătatea secolului al XIX-lea autorităţile otomane au acordat permisiunea de a se construi o nouă biserică în oraş. În 1848 celebrul constructor Dimitar Sergiov a început construirea bisericii Sf. Gheorghe, sfinţită în 1852.

Aproape de Şcoala Veche şi de biserica Sf. Arhanghel Mihail, pe Strada Profesor Pencho Raykov (prima străduţă la dreapta din Piaţa Diado Nikola) se află un alt muzeu, Casa Raykov. În 1846 unul dintre cei mai bogaţi negustori din Tryavna, Nikola Raykov, încredinţează construirea casei sale celui mai renumit constructor al vremii, Dimitar Sergiov. Casa cu parter şi etaj, cu şapte camere şi prăvălie spre stradă, cu cerdac şi grădină este declarată monument istoric fiind considerată reprezentativă pentru Şcoala de arhitectură din Tryavna. Se pare că Nikola Raykov a fost primul din oraş care a cumpărat pentru locuinţa sa mobilier de tip urban. În această casă s-au născut Pencho Raykov, primul profesor de chimie organică din Bulgaria şi Irina, viitoarea soţie a profesorului Petko Slaveykov.

Revenind în Piaţa Diado Nikola vom trece podul din piatră boltită, construit între anii 1844-1845 peste apele râului Dryanovska ce izvorăşte din Balcani şi se varsă în Yantra aproape de Veliko Târnovo. Podul leagă piaţa centrală a oraşului cu Uliţa Slaveykov, principala stradă comercială a vechii Tryavna.

Pe cele două laturi ale străzii pietruite se înşiră casele tipice Renaşterii Bulgare, multe transformate în pensiuni cochete, cu restaurante la parter. Galerii de artă ce expun tablouri, icoane, sculpturi în lemn, magazine de unde puteţi cumpăra jucării din lemn viu colorate, vase din ceramică, cosmetice cu trandafiri ori levănţică, ibrice pentru cafea şi alte vase din aramă, măsuţe şi scăunele mici din lemn la fel cu cele pe care le găsim tot mai rar la bunicii noştri la ţară, borcane cu miere şi tot felul de dulceţuri, bezele, alviţă, bomboane pe băţ, susan, pricomogdale şi alte bunătăţi cu gustul şi aroma bâlciurilor din copilărie... Multe tentaţii la fiecare pas pe care le-am descoperit cu încântare şi care scot obligatoriu nişte bănuţi din buzunar! M-a surprins plăcut marea varietate a produselor bulgăreşti lucrate după vechi tradiţii, de bună calitate şi frumoase... E drept nu lipsesc nici chinezăriile! Prăvăliie au de toate pentru toţi iar comercianţii ştiu să-şi vândă marfa, nu degeaba oraşul este renumit de sute de ani pentru negustorii săi.

Pe la jumătatea uliţei începe să se simtă aroma cafelei preparată în ibric de aramă, la nisip... Te duci ca în desenele animate, după miros până în faţa tejghelei! Sunt două cafenele aproape una de alta, de o parte şi de alta a uliţei şi când vremea e frumoasă clienţii îşi savurează cafeaua sau limonada de casă alături de ceva dulce la măsuţele joase din lemn scoase în stradă, în faţa cafenelelor. Nimeni nu pare să se grăbească, cafeaua se bea cu sorbituri mici, oamenii vorbesc şi privesc lumea care se plimbă alene pe vechea stradă din centrul Tryavnei...

Aproape de cafenele te îmbie o cofetărie mică-mică, cu vreo trei măsuţe înăuntru şi ceva mai multe în stradă. Curată lună, cu pervazele pline de flori şi jucării pentru cei mai mici clienţi, cu vitrinele pline cu torturi care de care mai arătoase şi prăjituri gustoase, cofetăria nu duce nici ea lipsă de clienţi!

Pe Strada Slaveykov, la numărul 27A, imediat ce treceţi de cafenele se află cel mai vizitat muzeu din Tryavna, Casa Daskalov. Punctul de reper este un părculeţ cu mesteceni şi o statuie ce reprezintă două tinere care brodează un steag, un alt simbol al mişcării de renaştere naţională. Casa Daskalov, construită între anii 1804- 1808, a aparţinut lui Hristo Daskalov şi este din anul 1963 muzeu, singurul muzeu din Bulgaria dedicat artei sculpturii în lemn.

Aşezată în mijlocul celei mai mari grădini pe care am văzut-o în zona veche a oraşului, cu gard de piatră şi poartă masivă din lemn (asemănătoare celor de la noi din Ardeal) Casa Daskalov are o poveste aparte. Hristo Daskalov, unul dintre cei mai înstăriţi locuitori din Tryavna începutului de secol al XIX-lea, angajează un meşter renumit care să lucreze lemnăria casei. Tavanele sculptate în lemn erau specifice caselor familiilor bogate, dovada prosperităţii proprietarilor. Hristo Daskalov a dorit ca două dintre camerele casei sale să aibă tavanele împodobite cu sculpturi în lemn. Meşterul angajat de Hristo Daskalov şi ucenicul său au făcut un pariu. Au sculptat fiecare câte un tavan, timp de 6 luni, fără a vedea în acest timp unul ce lucrează celălalt... Întrecerea dintre cei doi este considerată primul concurs artistic din Bulgaria iar rezultatul muncii lor migăloase sunt două tavane, adevărate opere de artă, la prima vedere surprinzător de asemănătoare doar detaliile făcând diferenţa. Au trecut mai bine de două sute de ani de când au fost sculptate dar nimeni nu a putut spune cine a câştigat pariul, maestrul sau ucenicul? Am admirat şi noi cele două tavane, în centrul fiecăruia zâmbindu-ne soarele! Soare de mai într-o cameră, Soare de iunie în cealaltă... Aşa sunt denumite cele două lucrări reprezentative pentru Şcoala de sculptură în lemn Tryavna, amândoua la fel de frumoase, impresionante prin mulţimea şi fineţea detaliilor.

La etaj pătrundem în atmosfera unei case locuite cu 200 ani în urmă de una dintre familiile înstărite ale Tryavnei. Mi-a plăcut cerdacul larg, cu stâlpi groşi din lemn sculptat, cu vedere spre grădină şi spre Strada Slaveykov. Mi-am imaginat pentru o clipă că aici mâncau în timpul verii proprietarii casei sau sorbeau în tihnă o cafea în după amiezile călduroase...

În spatele casei fântâna şi uneltele agricole completează decorul unei gospodării prospere. Aici se fac fotografii retro,asemănătoare cu cele de pe litoralul bulgăresc.Toată lumea admiră cireşul uriaş, cel mai mare pe care l-am văzut vreodată, probabil de aceeaşi vârstă cu Casa Daskalov...

Mobilierul, covoarele, perdelele, icoanele, oglinzile, obiectele decorative şi cele de uz gospodăresc sunt reprezentative pentru locuinţa unei familii bogate. Ne aflăm într-o casă tipic bulgărească în care alături de elementele tradiţionale dominante încep să pătrundă, încă timid, influenţe ale mediului urban.

Salonul de oaspeţi, cu laviţe din lemn pe două laturi ale încăperii, acoperite cu velinţe şi perne ţesute în casă este completat cu o cochetă măsuţă rotundă cu faţă de masă din mătase şi scaune elegante. În salon sunt prezentate şi două costume populare specifice zonei din Balcani în care ne aflăm, la începutul secolului al XIX-lea acesta fiind şi portul de zi cu zi al locuitorilor Tryavnei.

În cele două dormitoare m-a surprins lipsa paturilor, membrii familiei dormeau direct de podeaua camerei, ceva mai înaltă şi acoperită cu pături. Bucătăria casei este spaţioasă cu cuptor, vase de aramă pentru gătit şi măsuţă joasă de lemn în jurul căreia se stângea la masă întreaga familie.

După cum arată interiorul casei şi costumele prezentate, viaţa locuitorilor din Tryavna începutului de secolul al XIX-lea era mult mai apropiată de mediul rural. Casa Daskalov este mare, spaţioasă, luminoasă dar elementele tradiţionale bulgăreşti sunt dominante. Pentru a înţelege progresul economic şi cultural rapid al Tryavnei, vizitatorii pot face o comparaţie între Casa Daskalov şi Casa Raykov, ambele aparţinând unor familii înstărite. Construită 40 ani mai târziu, Casa Raykov respectă stilul arhitectural specific Tryavnei dar interiorul este deja caracteristic mediului urban, păstrând şi elemente tradiţionale. Se spune că familia Raykov a fost prima care a renunţat să doarmă pe jos, aducând în casă primul pat din Tryavna. Mobilierul casei şi hainele expuse reflectă ultimele tendinţe din modă europeană a vremii, semn că Tryavna se transformase rapid dintr-un târg de provincie într-un oraş dinamic.

Muzeul sculpturii în lemn este amenajat într-o prelungire a casei ce pare a fi construită mai târziu. La parter este reconstituit un atelier de sculptură, uneltele fiind cele folosite cu două secole în urmă de renumiţii meşteri din Tryavna. Este prezentată şi o machetă a Pieţei Căpitan Diado Nikola aşa cum arăta la începutul secolului al XIX-lea. Pare că timpul s-a oprit în loc în centrul vechi al Tryavnei ori ca două veacuri au trecut într-o clipă... Turnul cu ceas, Şcoala veche, Biserica Sf. Arhanghel Mihail, toate celelalte case sunt la locul lor, la fel ca acum 200 ani!

Am admirat icoane vechi cu rame din lemn sculptate, adevărată dantelă în lemn, iconostase, uşi împărăteşti lucrate cu migală şi talent de sculptorii din Tryavna. Sunt expuse în muzeu doar câteva dintre operele de artă reprezentative pentru Şcoala de sculptură în lemn din Tryavna, nenumărate obiecte împodobind case şi biserici din întreaga Bulgarie dar şi din multe alte ţări.

Tradiţia se păstrează la Tryavna, puteţi vedea meşterii de astăzi în atelierele lor unde lucrează sculptură în lemn: mic mobilier, rame pentru icoane ori tablouri, jucării, comenzi speciale pentru biserici, instituţii, locuinţe particulare.

Chiar în dreptul Casei Daskalov, pe cealaltă parte a Uliţei Slaveykov, se află unul dintre cele mai apreciate restaurante din Tryavna, Starata Loza. Prima mehana particulară deschisă în oraş după 1990, Starata Loza şi-a păstrat clienţii şi după ce s-au deschis multe alte restaurante tradiţionale în oraşul vechi. Amenajată într-o casă atent restaurată, cu terasă deschisă de primăvara până toamna târziu, plină se flori şi umbrită de o boltă de viţă, Starata Loza atrage ca un magnet turiştii dar şi localnicii! Servire ireproşabilă, porţii mari, mâncare gustoasă, preţuri mici... Dar despre cât de bine se mânâncă în Tryavna trebuie să scriu neapărat cu altă ocazie!

Pe Uliţa Slaveykov, la nr. 50, puţin mai sus de Starata Loza se află o altă casă memorială, Casa Slaveykov. Venit în Tryavna, Profesorul Petko Slaveykov s-a căsătorit cu fiica bogatei familii Raykov, Irina. Casa cu pridvor spre o grădină mică, construită pe la jumătatea secolului al XIX-lea, a fost zestrea Irinei. Căminul modest al familiei Saveykov este locul unde s-au născut şi au crescut şapte copii, dintre care patru au avut un rol important în istoria şi cultura Bulgariei. Ivan a fost primarul Sofiei şi ministru al Educaţiei, Hristo-ministru al Justiţiei, Racho-general al Armatei Bulgare. Cel mai mic dintre fiii familiei Slaveykov, Pencho, este unul dintre cei mai cunoscuţi şi iubiţi poeţi din Bulgaria. Director al Teatrului Naţional şi al Bibliotecii Naţionale, Pencho Slaveykov a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură. Din păcate a încetat din viaţă la Brunate, pe malul lacului Como înainte de decernarea premiilor.

Aproape de capătul Uliţei Slaveykov, turiştii fac poze alături de cea mai frumoasă dintre fântânile oraşului, cunoascută sub numele de Fântâna iubirii. Chipul unei fete tinere, cu trăsături delicate, sculptat în marmură albă, spune o poveste pe care eu n-am aflat-o... Dar toţi cei ajunşi până aici, se răcoresc cu apa rece ori se odihnesc pe băncuţa de alături!

Am încercat să parcurg împreună cu dv. principalul traseu pe care-l urmează un turist ajuns pentru prima dată în Tryavna care nu are prea mult timp la dispoziţie. L-am urmat şi noi împreună cu ghidul nostru în toamna anului trecut când am descoperit acest orăşel fermecător din Balcani.

Când am revenit împreună cu restul familiei am avut timpul necesar pentru a ne plimba la întâmplare pe străduţe, pentru a intra în biserici şi muzee, în prăvălii şi galerii de artă, pentru a savura o cafea sau o felie de tort, pentru a admira pensiunile bine îngrijite cu grădini pline de flori. Ne-am plimbat prin oraş în timpul zilei şi seara, după lăsarea întunericului când vechile case sunt luminate ca într-o poveste... Am admirat oraşul de sus, de la balconul camerelor noastre sau de la fereastrele restaurantului hotelului Kalina Palace care a fost gazda noastră pentru patru zile! Am descoperit locul care oferă cea mai spectaculoasă vedere asupra oraşului vechi-terasa Vilei Brashlyan, puţin mai sus de hotelul Kalina Palace!

Am lăsat pentru data viitoare Muzeul icoanelor pictate, situat în afara oraşului vechi, la marginea pădurii. Singurul muzeu de acest gen din Bulgaria este amenajat într-o capelă construită în 1944 pentru un sanatoriu destinat copiilor. N-am vizitat nici Muzeul de artă africană şi asiatică, cu exponate donate de un sculptor bulgar care locuieşte în Statele Unite. Nu ne-a atras, parcă n-are legătură cu atmosfera locului...

Pentru altă dată a rămas şi Casa Berii, un restaurant cu terasă pe malul râului, situat între Şcoala Veche şi Casa Raykov, care ademeneşte clienţii cu multe sortimente de bere de casă nefiltrată, fără conservanţi, fabricată după reţete belgiene.

Am petrecut câteva zile frumoase de vacanţă la Tryavna şi sigur vom reveni. Mi-a plăcut mai mult decât la Veliko Târnovo, mai puţin aglomerat, mai multă linişte, aer curat de munte! Aşa cum mi-a plăcut mai mult la Sozopol decât la Nessebar... Dacă ni se va face dor de Veliko Târnovo, un oraş spectaculos, cu multe obiective turistice interesante, vom face un popas de câteva ore în drumul nostru spre Tryavna sau de la Tryavna spre Bucureşti!

Îndrăznesc să vă recomand şi dumneavoastră să petreceţi un sfârşit de săptămână sau chiar mai multe zile la Tryavna, o destinaţie ideală pentru o vacanţă ieftină, aproape de casă! Puteţi alege o mică pensiune, se mănâncă bine cu bani puţini iar atmosfera vechiului oraş vă va cuceri cu siguranţă...

Vacanţe plăcute vă doresc tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 10900 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI