Sulina. ”Farul Vechi” și Plaja

TIPĂREȘTE

”Europolis... acolo unde bătrânul Danubiu își pierde și apa și numele în mare” - Jean Bart

Chiar dacă aș vrea să par mai erudit decât sunt, trebuie să recunosc că, până la vizita în Sulina nu mă omorâsem cu scrierile lui Jean Bart. Când eram copil, parcă prin clasa a VII-a sau a VIII-a, am avut la lecturi obligatorii, în vacanța de vară, de citit ”Jurnal de bord”. În respectul adevărului trebuie să recunosc că nu cred că m-am achitat, atunci, de această obligație.

După ce am venit din Sulina am căutat să văd de ce Eugeniu P. Botez este apreciat atât de mult ca scriitor.

Normal, am dat un ”search” pe net și am dat de ”Jurnal de Bord”, format pdf și, dacă tot a fost gratis, am citit din el. Pe nerăsuflate, nu vă mint.Pe urmă, am dat-o și-n ”Europolis”.

Scrie atât de frumos și de ușor încât nici nu-ți dai seama cum trece timpul. Și, cel mai uluitor, este atât de real- contemporan și de autentic. Nici nu crezi că a scris la începutul secolului al XX-lea, totul pare scris acum câteva zile.

Ca să mă credeți, uitați cum începe ”Europolis”, scrierea de l-a făcut celebru:

”... Numai în miezul zilei portul era mort. Sub ploaia de aur a soarelui de vară natura întreagă dormea moleşită. Nici o adiere, nici un semn de viaţă. Pământul şi apa, oameni şi animale cădeau parcă deodată într-o adâncă letargie. Nici o vieţuitoare nu mai mişca pe cheiurile înfierbântate. Când soarele ajungea la zenit, portul mut, poleit într-o lumină orbitoare, părea în arşiţa zilei un oraş mort, adormit printr-o vrajă, pietrificat de veacuri – un oraş fantomă.

portului, departe, sub un cer de porţelan, două vapoare negre, zăceau ancorate, fixe, ca nişte jucării ţintuite pe marea netedă, albă, sclipitoare ca o placă de mercur... ”

Cu foarte mici diferențe, așa ne-a întâmpinat Sulina, la data sosirii noastre acolo, mai exact, pe 24.08.2018, pe la orele 13.

Afară era o căldură moleșitoare iar pe faleză nu mișcau decât ramurile sălciilor de pe faleză, sensibile la orice adiere de vânt. Doar Dunărea curgea, neîncetat, spre locul unde avea să-și piardă apele și numele...

Am trecut pe lângă mai multe terase unde oamenii de stăteau la mese își reduseseră activitățile la sorbitul berii și, eventual, la cititul unui ziar sau uitatul pe telefon. Trecerea noastră nu reprezenta nicio curiozitate pentru nimeni. Așa am ajuns la Pensiunea ”Casa Coral” unde aveam rezervarea pentru cazare. Abia aici am fost băgați în seamă de către un sulinean, patronul acesteia, cel care ne-a ajutat și ne-am cazat imediat.

V-am mai povestit că, copleșită de oboseala drumului (ne trezisem la 4,30 în acea dimineață),făcuserăm 180 de km auto și o oră și jumătate pe șalupă, de hurducăitul șalupei și-apoi, de căldura de-afară, după ce am intrat în cameră, Adriana a declarat, rituos, că, până spre seară nu mai iese afară !

Abia de scăpasem de bagaje și făcusem un duș. Hm, singur în Sulina, pentru vreo 5 ore?! Da, de ce nu!

Am acceptat faptul că Adi voia să se odihnească iar eu am ieșit, repede, afară.

”Casa Coral” are o mare capcană: cum ieși din camere dai, direct, pe terasa restaurant. Și de căldura de-afară. Ca să-mi fac curaj să iau arșița aia-n bot, m-am oprit la o masă de pe terasă și, tot în bot, mi-am luat o vodcă, să-mi dea putere și o bere, să mă răcoresc. Ambele și-au atins scopul, așa c-am avut sânge-n mine să mă bag în seamă cu patronul locației de eram cazat, căruia i-am cerut sfaturi despre cum să fac ca, perioada din viață de urma s-o petrec în Sulina, să treacă cât mai frumos.

Omul mi-a spus, amabil, despre ce și cum aș vrea: mă poci plimba, cu barca, pe Dunăre, în diferite locuri și canale, să pot vedea păsări și peisaje sau diferite apusuri de soare, contra unorsume de bani. La această idee am renunțat instant, urma să petrec alte 4-6 ore pe apă, ori nu cred că omul avea atâta vodcă în crâșma aia ca să-mi dea mie curajul necesar .

Mi-a spus că având porniri mai pașnice, pot să merg să văd Palatul Comisiei Europene a Dunării, arătându-mi direcția și, apoi, ”Farul vechi”, situat în spatele clădirii Palatului. Ambele aflate la cel mult vreo 500 de metri de locul unde ne aflam. Am apreciat că sfatul ăsta este cel mai bun, nu mă depărtam prea mult de pensiune și aveam cu ce să-mi umplu timpul până după-amiaza. Mult mai utilă vizitarea acestor două obiective decât zăcutul pe terasă, unde aș fi căzut în păcatul setei de bere și aș fi putut risca ca, după a 5-a bere să ajung la scurgere de informații. De la mine către oricine altcineva...

Am plecat, deci, spre locul indicat și iacă ce-a ieșit:

Farul Comisiei Europene (Farul vechi) - este în Sulina, pe strada 2, la nr 43. Sper că știați că străzile construite în lungul Dunării au numere în loc de nume, nume avînd doar străzile perpendiculare pe Dunăre.

Farul, a fost construit la începuturile sale, de către autorităţile otomane, care cam stăpâneau pe-aicea. Scopul său era cam același pe care-l au toate farurile de pe mările lumii: în situații de vizibilitate scăzută sau pe timp de noapte, ghida navele ce voiau să intre pe Brațul Sulina venind dinspre Marea Neagră, sau /și invers.

Lumina farului era vizibilă de la 15 mile marine de locul unde, la vremea respectivă, Dunărea se revărsa în Marea Neagră.

De 1 aprilie 1879, turcii le-au tras o păcăleală celor care înființaseră Comisia Europeană a Dunării și le-au predat farul, cu toate angaralele lui.

Construcţia farului are o înălţime de 17,34 m, de formă tronconică. Ca material de construcție a fost folosită cărămida legată cu mortar de var, tencuită la interior şi exterior; La interior, pe toată înălţimea construcţiei, este o scară metalică în spirală, ancorată în zidărie, iluminată prin trei ferestre circulare, aşezate la înălţimi diferite la fiecare spirală a scării.

Sus, moț, în vârful Farului, s-a construit o platformă de circulaţie cu balustradă în jurul vigiei (cupolei) farului, accesibilă vizitatorilor. Vigia, îmi place cuvântul, a fost construită din tablă de cupru cilindrică, cu diametru de 2 m, acoperită cu table în pantă și cu vârf pe care era montată o giruetă. În ziua de azi nu s-ar mai putea construi din cupru, nu de alta, dar prețul la fier vechi e destul de mare, iar arheologii rromi nu s-ar da în lături de la o așa descoperire. Descoperire la propriu, că n-ar avea remușcări să lase clădirea fără acoperiș. Iar arheologia ar transforma-o în alpinism.

Cum este și normal, în timp, Farul a fost modernizat : cupolei farului i s-au adăugat pe contur un număr de patru rânduri de ochiuri de ferestre cu sticlă din cristal gros, unele dintre ele păstrate până în zilele noastre.

În jurul farului s-au construit clădiri cu locuinţe pentru personal şi depozite pentru materialele necesare funcţionării farului. Acum, în fosta casă a paznicului se află un muzeu dedicat “Europolisului”, destul de dedicat scopului său.

Apoi, la parterul farului propriu-zis, alte două: cel închinat lui Eugeniu Botez și al doilea, cel dedicat lui George Georgescu.

După desființarea Comisiei Europene a Dunării, farul a trecut în proprietatea Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos din Galaţi, iar, mai târziu ajunge în patrimoniul Muzeului „Delta Dunării” din Tulcea.

”În 1991 este preluat de către Ministerul Culturii şi restaurat. Astăzi, monumentul istoric se află în administrarea Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, funcţionând ca muzeu. Expoziţia amenajată în cele două săli aflate la parterul complexului înfăţişează - prin documente şi fotografii - istoria oraşului Sulina în perioada Comisiunii Europene a Dunării şi viaţa a două personalităţi marcante pentru Sulina: dirijorul George Georgescu şi comisarului maritim Eugeniu P. Botez, acesta din urmă cunoscut ca autor, sub pseudonimul literar Jean Bart, al romanului „Europolis”. ”-saitul farului

Să mai adaug că biletul pentru a vizita muzeul costă 8 lei, nu am plătit taxă-n plus pentru a face fotografii. Dacă vorbești frumos, doamna muzeograf îți spune o grămadă de povești despre construcția farului și a localității Sulina, merită să fiți cuminți și s-ascultați poveștile.

Sus, pe platforma farului, ți se deschide toată perspectiva orașului Sulina și, da, este frumos! Iar dacă știi unde să te uiți, vei zări și Marea Neagră, pentru că dacă, inițial, Farul a fost construit pe malul mării, acum Marea Neagră se află la circa 1,5 km de acel loc

Închei descrierea farului, cum altfel mai bine decât cu un citat din Jean Bart-Jurnal de bord, despre ce -nseamnă farul pentru marinari:

”Ce putere fără seamăn are lumina farului asupra firii omeneşti. Lumina aceasta

îmbărbătat, puterile ţi se îndoiesc, căci nu mai eşti singur, răzleţ, rătăcitor pe întinsul pustiului de ape. În nopţile negre şi furtunoase e candela sfântă ce arde la marginea mării, în locul de scăpare al fiinţelor slabe ce în luptă cu natura cer mână de ajutor. ”

Este o altfel de plajă, diferită chiar și de cea de la Gura Portiței, care, mi se pare, mai departe, cea mai frumoasă plajă din România.

Plaja Sulina este atipică pentru noi, românii obișnuiți cu hărmălaia, dezordinea și obrăznicia pe care le găsim, covârșitor, în stațiunile de pe litoralul românesc.

N-ai să găsești cocalari la Sulina, ceea ce mi se pare cel mai frumos, nimeni nu-și dă troaca de difuzor la maxim ca s-auzi pe Adi Minune, nimeni nu-ți scuipă coji de semințe în față, nu trec vânzători ambulanți cu poezele de toată jena care vor să-ți vândă ”porumbelul cu sărică ” sau ”scoica”.

Plaja Sulina este, în parte sălbatică, sunt doar vreo 50 de umbreluțe din stuf, sub care poți să-ți pui șezlongul, un ponton și, dincolo de ponton, nisipul și-atât.

Intrarea-n mare este lină și mergi tare mult până s-ajungă la adâncimea la care să-ți dai seama că nu știi să-noți.

Apa mării are o culoare mult mai ciudată, uneori, dacă Dunărea se scurge mâloasă, apa este chiar neagră.

Cum ajungem la Plaja Sulina

Cel mai ușor, cu taxiul. De la C. A. Rosetti, strada de lângă Casa Coral până la plajă faci, cel mult, 5 min și te costă 9-10 lei. Dar, cel mai frumos este să mergi pe jos, chiar dacă-ți ia vreo 25 de minute, timp necesar să parcurgi cei 2 km.

Treci de oraș, de Cimitirul despre care tocmai ce v-am povestit și apoi, go ahead!

O să mai găsiți vreo trei pensiuni, dintre care cea mai renumită este Green Coffe House, unde am înțeles că o noapte costă 450 de lei și, pe stradă, celebrul trotuar pavat cu șipci din lemn.

La un moment dat, după ce treceți de podul de peste canalul Busurca, veți simți mirosul mării, ceea ce vă va grăbi pașii.

De cele mai multe ori o s-aveți companioni trei câini, o corcitură de labrador, una de ogar și un câine de rasă pură, rasa ”cotețar”. Toți îs prietenoși, dacă le arunci o bucățică de ceva te urmăresc până la plajă.

De bon ton este și să mergi cu bicicleta, închirierea unui astfel de agregat te duce la vreo 15 lei /ziua. Bicicletele se închiriază din locuri pe care le găsiți pe faleză.

Ce-avem noi aicea

Păi, plaja ” Filipka Beach”, cea care este amenajată, în partea stângă când stai cu fața la mare.

Se ajunge la malul apei mergând pe o alee din scânduri. Este o gheretuță unde se servesc băuturi alcoolice, non alcoolice sau cafele. Adriana s-a declarat absolut încântată de cafe-frape-ul de l-a primit de fiecare dată.

Cei mofturoși n-au ce căuta aici, nu este loc de fițoși. Dar locul este civilizat.

Sunt două terase unde poți să mănânci, menul fiind orientat, firesc aș spune, spre pești de diferite specii, prăjit sau nu, cu mămăliguță sau nu, mujdei și alte alea.

Prețurile nu-ți dau bătăi la partea inimoasă a corpului omenesc. O porție de hamsii, cu mămăliguță și mujdei, cam 12-15 lei. Un menu de mici, tot cam pe-acolo.

Găsești și pești mai bengoși, crap, chefal sau calcan, prețurile variază funcție de poziția acestora, a peștilor, în lanțul trofic.

La mese vin tot felul de oameni, în tot felul de ținute. Se stă, liniștit, la rând, lumea nu ”ia foc” pentru te miri ce. Timpul de așteptare este totuși destul de mărișor, lejer 30 de minute. Dar nu din cauza nepriceperii sau lentoarei personalului ci, efectiv, pentru că se comandă multe porții.

Mie mi-a plăcut tare mult, am avut și norocul unor zile călduroase și însorite.

Plimbări pe străzile din spatele Falezei. Veți vedea case vechi, construite în stil lipovenesc, acoperite cu scânduri, vopsite în albastru.

Biserica ortodoxă grecească și cea ortodoxă românească, ambele cu hramul ”Sf. Nicolae” De fapt și catedrala tot aceluiași sfânt îi este închinată.

Cam atât despre Sulina, mai trebuie să mă suportați cu un review despre cazarea de la Pensuiunea ”Casa Coral” și, gata, o să mergem în alte părți. Doar cei care vreți că, ăilalți de nu, știți cum se face, drapta sus, un pătrățel roșu cu un ”x”. Apăsați pe el, cu încredere, nu îngrașă!

Ceilalți, până data viitoare, haidi, pa!

Web, te rog io, din inimioara mea: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 5340 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI