O zi cu gust de Limoncello in Sorrento

TIPĂREȘTE

In prima zi de Craciun ne-am propus sa ajungem pe Coasta Amalfi, urmand traseul Sorrento-Positano-Amalfi-Ravello. Am pornit din gara Napoli (Piazza Garibaldi), pe aceeasi linie de tren, Circumvesuviana, trecand pe langa Herculaneum si Pompei, capatul de linie fiind Sorrento. Sorrento este cunoscut ca„poarta de intrare” catre Coasta Amalfi, datorita legaturilor bune de transport. Prin urmare, din acest punct se poate porni catre orasele din apropiere (incepand cu Positano), dar si catre insulele Capri sau Ischia. Pentru a merge la Positano exista mai multe optiuni: autobuz, taxi sau inchiriere masina, scuter.  

Din fata garii, unde este capat de linie, se pot lua autobuzele SITA Sud cu care puteti vedea intr-o escapada de o zi orasele Positano, Amalfi, Ravello, Salerno. Nu exista insa o ruta de autobuz care sa faca legatura intre toate orasele de pe Coasta Amalfi, fiind doua rute principale: Sorrento-Positano-Amalfi si Amalfi-Salerno. Pretul unui bilet este de 10 euro, valabil 24 de ore, permitand un numar nelimitat de calatorii si este obligatoriu sa-l validezi la prima urcare, fiind netransmisibil (se inscriu datele personale).  

De asemenea, in exteriorul garii se afla si un birou de informatii turistice de unde se pot lua harti, pliante si alte materiale utile, precum si magazinele de unde se pot cumpara bilete de autobuz.

Din pacate, planul nostru nu a iesit chiar asa cum ne-am dorit, deoarece autobuzele nu circulau, fiind Craciunul, agentiile pentru inchiriat masini erau inchise, singura varianta fiind aceea a inchirierii unui taxi, adica un microbuz cu 8 locuri. In statia de autobuz eram destul de multi turisti, insa nimeni nu s-a aratat dispus sa dea 15 euro/persoana, doar dus, pana in prima localitate de pe Coasta Amalfi, Positano.

Prin urmare, am pornit hai-hui prin orasul Sorrento, pe care l-am gasit destul de animat pentru prima zi de Craciun.  

Sorrento este faimos pentru livezile de lamai si a produselor obtinute pe baza de lamaie, cel mai vestit dintre acestea fiind limoncello, un digestiv tip lichior care are 25-35 grade concentratie de alcool. Exista 2 legende despre aparitia acestuia, una spune ca pescarii ar fi responsabili, creand bautura pentru a se proteja de frig si raceli, iar o alta varianta ar fi ca s-a nascut intr-o manastire de calugari,  pentru a-i bucura pe acestia intre rugaciuni, in timpul Evului Mediu.

Se poate vizita zilnic intre 9:00 - 16:30 (bineinteles daca nu e prima zi a Craciunului), Sorrento Excellence, „Fabrica Transparenta” , ce dezvaluie secretele fabricarii Limoncello. Se„calatoreste” prin fabrica avand pereti de sticla ce permit asistarea la fiecare etapa de productie, in timp ce ghidul explica procesul si tehnicile utilizate, iar la sfarsit are loc o degustare gratuita. In weekend sunt posibile vizite, dar fabricile de productie sunt inchise.

Sorrento este un oras mare, comparativ cu celelalte de pe Coasta Amalfi, cu bulevarde, un centru istoric si privelisti deosebite. A fost intemeiat in antichitate, pe vremea grecilor, insa romanii au realizat frumusetea si potentialul zonei, familiile instarite construindu-si aici vile luxoase.

Ne-am indreptat spre Piata Tasso, care poarta numele poetului Torquato Tasso, a carui statuie este aici, alaturi de statuia Sfantului Antonie, patronul spiritual al orasului. Povestea pietii dateaza de mai bine de un secol, acesta fiind locul in care femeile spalau rufele cu ajutorul morilor de apa. Inca exista defileul cunoscut ca Valea Morilor de Apa, unde o serie de mori parasite, alimentate candva de forta apei, amintesc de vremurile trecute.

La un moment dat, in fata unei porti larg deschise, mi-au atras atentia ornamentele de Craciun si m-am apropiat pentru cateva fotografii, descoperind ca de fapt este poarta de intrare in curtea Hotelului Excelsior Vittoria, cel mai luxuos hotel din Sorrento, care are o stea Michellin. Vizitatorii de astazi, printre care ne numaram si noi, se bucura de privelistile uluitoare de care s-au bucurat si oaspetii de ieri, precum imparateasa Sisi, Richard Wagner, Oscar Wilde, Marilyn Monroe, Sophia Loren, Luciano Pavarotti, Lucio Dalla, care a compus aici„Caruso” .  

Cocotat pe marginea stancii, este construit peste ruinele vilei imparatului roman Augustus. Are gradini luxuriante, pline de plante mediteraneene, citrice si plantatii de maslini, intocmai ca o gradina botanica. Pe langa gradinile superbe, hotelul are si o priveliste incantatoare asupra portului de agrement. O plimbare rapida cu liftul duce oaspetii direct din hotel in port. Ne-am bucurat de cateva momente de liniste si relaxare, plimbandu-ne prin gradina hotelului, dupa care am salutat majordomul si ne-am continuat drumul, pe strada Corso Italia.  

Dupa cativa pasi, am ajuns intr-un loc foarte spectaculos, de unde se vede Via Luigi de Maio, un drum intortocheat ce conecteaza centrul orasului de portul Marina Piccola, la care se poate ajunge si pe jos, coborand insa multe trepte abrupte.

Am trecut pe langa Catedrala Sfintilor Filip si Iacob, o biserica romano-catolica baroca, cu interioare elaborate, fresce si o statuie a lui Papa Ioan Paul al II-lea si ne-am oprit putin in dreptul Vilei Fiorentino, o cladire cu un parc frumos, destinata activitatilor culturale si artistice, care gazduieste astazi Fundatia Sorrento. Vila a apartinut unor artizani si tesatori de batiste fine, care au decis sa foloseasca incaperile mari de la parter ca loc de expozitie pentru activitatea lor comerciala si pentru primirea clientilor, batistele lor cu broderii fiind cunoscute in intreaga lume. Odata cu inchiderea afacerii lor, aproape de sfarsitul zilelor lor, au donat intreaga proprietate orasului Sorrento, astfel incat vila sa devina un centru muzeal.  

Am mers pana la capatul strazii Corso Italia si am continuat pe Via Capo, urcand pana in dreptul Hotelului Bristol, pentru panorama superba oferita asupra portului.  

De aici se observa Vila Astor, etichetata „Paradis” , o proprietate maiestuoasa ce se ridica deasupra marii, pe o stanca. Istoria sa incepe inca din secolul I d. Hr., cand Agrippa Postumus, nepotul imparatului Augustus, si-a facut pentru prima data resedinta aici, Vila Astor fiind mult timp o casa si o destinatie pentru bogati si nobili. In anii 1970, a fost achizitionata de o familie bogata, devenind o cazare de lux si o casa de vacanta, de vis.

Ne-am intors apoi pentru a ajunge in Parcul Vila Comunale, o oaza mica de verdeata, decorat cu cateva statui din bronz si doua busturi dedicate unui istoric si unui magistrat. De aici se poate admira in voie golful din Sorrento si se poate cobori cu liftul public, contra sumei de un euro, la plaja. Tot aici se afla Biserica si Manastirea San Francesco, unul dintre cele mai vechi monumente din Sorrento. Construita pe ramasitele unei manastiri din secolul al VII-lea, actuala manastire imbina stilul tipic din secolul al XIV-lea cu cel al perioadelor ulterioare.

Curtea interioara e marginita pe toate laturile de un portic acoperit, loc de meditatie si plimbare, in care am observat ca pe fiecare dintre cele patru laturi,  coloanele arcadelor sunt toate diferite intre ele atat ca inaltime cat si prin decoratiunile pe care le prezinta.

Restaurata, manastirea este acum locatie pentru concerte de muzica clasica si alte evenimente, iar curtea gazduieste expozitii de pictura sau fotografie.

De aici, ne-am indreptat spre Piata Sant'Antonino, unde este amplasat un alt monument dedicat acestui sfant. In vecinatate se afla primaria din Sorrento si o scoala, Conservatorio di SM delle Grazie si biserica di Sant'Antonino.  

Ne-am intors apoi in gara, cu gandul sa plecam in Napoli si sa luam un alt tren spre Salerno, dar, surpriza... trenurile erau suspendate pana la ora 17, pe motiv ca e Craciunul!

Ce puteam face? Am vazut un grup de 6 asiatici care discutau cu acelasi taximetrist pe care il racolasem si la sosirea noastra si„ne-am lipit” de ei. Taximetristul nu a lasat din pret, dar nici noi nu ne-am lasat. A plecat nervos, insa un altul, mult mai diplomat, s-a tocmit cu noi pentru 30 euro dus-intors de persoana si cu timp de vizitare 2 ore,  a satului Positano.  

Acestea fiind spuse, iata ca am facut noi cumva sa ajungem si pe Coasta Amalfi!

---

VIZUALIZĂRI: 2178 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI