Campania - în căutarea sirenelor (I)

TIPĂREȘTE

Anul trecut, Mos Craciun (fiul nostru) ne-a adus cadou, pentru ca am fost parinti cuminti, o excursie de 4 zile in zona Napoli. De cazare si transport s-a ocupat, bineinteles, ”Mos Craciun”. Drumul l-am facut cu avionul si cu masina inchiriata in Italia. Cazarea a fost la un apartament (Coltur Suites - via Marina Grande 28), dar nu in Napoli ci in Sorento. Desi initial ne hotarasem pentru Napoli, informatiile primite de la prieteni ce fusese in zona ne-au determinat sa schimbam cu Sorento. Alegerea a fost foarte buna. Sorento este un oras minunat, curat, cochet si foarte prietenos. Doar nu degeaba a fost numit si “taramul sirenelor”. Ne-a ademenit si ne-a vrajit.

Zborul Bucuresti - Napoli l-am facut cu ‘Blue Air” si a durat 1h50m. Din aeroport am luat un microbus ce ne-a dus circa 1km pana la compania de inchirieri masini. Dupa ce formalitatile au fost facute, cu ‘Mos Craciun” la volan, am plecat spre cazare admirand minunata zona a Campaniei.

Ajunsi in Sorento am lasat masina intr-o parcare aflata la aproximativ 400m de apartament si cu valizele dupa noi am pornit spre cazare. Apartamentul, situat pe malul marii, ne-a incantat de la inceput. Compus din doua camere, 1 dormitor cu pat dublu, 1living cu 2canapele extensibile si loc de luat masa, un hol cu o chicineta dotata cu cele necesare pentru a gati. Fiecare camera are baie proprie dotate corespunzator (consumabile, uscator de par, prosoape)

Privelistea din balcoanele apartamentului ii confera o stea in plus. Cladirile cocotate pe stanca se oglindesc in marea cristaliana iar peste mare se vede in zare…”capcaunul” adica Vezuviu. Mi-a placut cum il numea cineva in impresiile postate si mi-am permis sa-l numesc la fel. Si apartamentul este catarat pe stanca iar jos se vede minunat Marina Grande, cu restaurante si terase (inchise in perioada aceasta), dar si cu barci ale pescarilor ce-si adunau sau reparau plasele.

Orasul nu este mare, dar nici noi nu am avut prea mult timp destinat vizitarii acestuia. Imi pare rau ca nu am apucat sa vedem decat o parte a orasului. In putinele ore ramase dupa ce colindam prin alte locuri nu am reusit decat sa vizitam biserica San Francisco si Catedrala. Nu am sa dau amanunte despre cele doua obiective intrucat au facut-o alte persoane cu mult mai mult talent si cunostinte legate de istoria si importanta lor. Dar nu pot sa nu spun cat de mult mi-a placut sa ne plimbam prin zona veche a orasului, sa admiram magazinele cu suveniruri, cu produse traditonale (sapunuri sau dulciuri cu si in forma de lamaie, limoncelo, tablouri cu intarsii in lemn) si apoi sa ne oprim pentru a lua masa la un restaurant ce ne imbia cu arome mediteraniene. Si pentru ca am ajuns si la acest subiect am sa-mi permit sa recomand doua din cele patru locatii unde am luat masa.

In prima seara, fiind obositi dupa drum si fiind tarziu, am hotarat sa mergem mai aproape de casa, adica in Marina Grande, unde am ales un restaurant cu specific pescaresc: ZI'ANTONIO MARE. Atmosfera placuta, familiala (cand am intrat personalul tocmai lua masa, noi fiind singuri clienti pentru inceput) Restaurantul este situat pe un ponton si imaginea marii pe seara era deosebit de frumoasa, iar masa servita gustoasa, mai ales rizoto cu fructe de mare.

Urmatoarea seara am ales taverna Allegra, unde am petrecut cateva clipe minunate.

La intrare ne-a intampinat o ospatara vesela si prietenoasa si asa avea sa fie tot personalul. Imediat ce ne-a fost adusa mancarea alaturi de solistul care “zdranganea “la chitara si se chinuia sa si cante a aparut bucatarul, care cu siguranta canta mai bine decat solistul si cred ca si gatea mai bine. Apoi a aparut o ospatara ce ne-a impartit la toti niste tamburine si impreuna cu:chitaristul, bucatarul, ospatara si patronul ne-am apucat sa sustinem “spectacolul”. Mancarea a fost cum a fost, dar distractia a fost maxima. La plecare si noi si un cuplu japonez am uitat cate un bagaj in restaurant ca a trebuit sa ne strige bucatarul sa ne intoarcem pentru a-l recupera.

Aici stiu si cat a fost nota (cu coperta cu tot). O supa cu fructe de mare, 3 feluri de baza, o sticla de vin si o apa, a costat 100euro. A fost mult, dar pentru noi, dupa micul dejun servit in camera, era singura masa si alergasem ceva in ziua respectiva.

Nu cred ca va asteptati sa spun doar asemenea lucruri despre Sorrento, dar am citit multe review-ri deosebite despre acest oras incat nu cred ca a-si putea spune ceva in plus sau mai bine.

Sorrento este frumos, merita mai multe zile nu doar cateva ore si cu siguranta mi-ar place sa ma intorc si intr-o perioada mai calda sa pot admira si gradinile superbe ce nu aveau inflorite decat cameliile.

Dar cum spuneam Sorrento a fost locul unde aveam cazarea si in fiecare zi am avut stabilit un traseu. Pentru ziua de duminica, prima zi plina si o zi anuntata ca fiind ploioasa era programat Napoli, urma Casserta si Pompei, a treia zi - coasta amalfitana, iar in ultima zi, inainte de a pleca la aeroport – Herculanum.

---

VIZUALIZĂRI: 3333 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI