Palatul regal din Caserta, resedinta regilor Bourboni (partea a II-a)

TIPĂREȘTE

Din Sala Alexandru am pornit in explorarea unei alte zone, aripa care ar fi trebuit, conform planurilor lui Vanvitelli, sa fie rezervata Apartamentului printului mostenitor. Apartamentul a fost singurul locuit de Bourboni incepand cu anul 1780, cand Ferdinand al IV-lea impreuna cu sotia sa Maria Carolina, au devenit rege si regina.

In primele patru incaperi, numite Camerele Anotimpurilor, datorita temelor de pe frescele tavanelor, decoratiunile se armonizeaza perfect cu incaperile mobilate in stil rococo.  

In Sala primaverii, pe tavan se afla o fresca ce reprezinta Alegoria primaverii. Pe pereti sunt cinci panze infatisand porturile Campaniei, parte a seriei dedicate porturilor regatului Napoli.  Candelabrul este din sticla de Murano, iar in centrul camerei se afla o jardiniera din lemn sculptat si aurit, cu vase din portelan.  

Sala verii isi datoreaza numele frescei de pe bolta, infatisand intalnirea dintre zeita Ceres si fata sa, Proserpina. Inainte ca Sala tronului sa fie terminata, aceasta camera a fost folosita ca sala de audienta de catre regele Ferdinand al IV-lea. In centrul camerei este masa din sec. al XIX-lea, cu un blat din lemn pietrificat, atribuit unui naturalist, chimist si savant in mineralogie, care nu a dezvaluit secretul procesului de pietrificare a conceptului sau, ramanand necunoscut chiar si in zilele noastre. Pe console sunt doua vase din portelan francez, cu decoratiuni bogate reprezentand fructe si legume viu colorate. Pe pereti sunt portrete ale nepotilor lui Ferdinand al IV-lea. Din aceasta sala se intra in Oratoriu, o capela privata a lui Ferdinand al II-lea.

Pe bolta Salii toamnei, este infatisata intalnirea dintre Bacchus si Ariadna. Pe la mijlocul sec. al XIX-lea, camera a fost folosita de suverani ca sala de mese publica. In camera mica din spate se afla stramosul liftului de marfa si scarile care fac legatura cu etajul superior, dedicat servitorilor si cu etajul inferior, unde erau amplasate bucatariile. Pe console sunt doua vaze de portelan albastru Capodimento, evidentiat de auriu, gen oriental, cu motive florale, figuri de barbati, femei si animale exotice. Picturile cu natura moarta de pe pereti sunt semnate de mari artisti napoletani ai sec. al XVIII-lea, specializati in acest gen de pictura.

Sala iernii este indicata in inventare ca fiind„camera in care regele se schimba de haine” . Fresca de pe bolta infatiseaza povestea mitologica a rapirii Oreithyiei de catre Boreas. Picturile de pe pereti reprezinta scene de vanatoare si exercitii militare. In centrul camerei este o masa decorata cu pietre semipretioase, in centru avand doua agate mari ovale inconjurate de insertii de mozaic reprezentand flori, fluturi si alte insecte, pe un suport de piatra, opera directorului Laboratorului regal de pietre semipretioase din Napoli. Mobilierul, venit din Villa Favorita din Herculaneum, consta in canapele si scaune din lemn alb si auriu cu decoratiuni pe spatar in stil pompeian.  

Cabinetul lui Ferdinand al IV-lea este spatiul privat al regelui, un mediu intim si confortabil, dar extrem de rafinat, locul unde suveranul se retragea sa scrie si sa gandeasca in liniste. Este mobilat in stil neoclasic, de inspiratie germana, in concordanta cu originile reginei. Peretii acoperiti cu panouri din lemn sunt decorati cu sapte medalioane care infatiseaza Virtutile Regatului Iluminat al lui Ferdinand si picturi reprezentand privelisti ale celor mai dragi resedinte regale, numite„adevarate delicii” . Mobilierul din lemn de abanos si lac chinezesc in stil oriental, era un curent la moda, larg raspandit la curtile regale europene in sec. al XVIII-lea. Acesta este o copie, originalul achizitionat de rege in Frankfurt fiind expus la Muzeul Metropolitan de Arte din New York. Pe comoda se afla un ceas fabricat in Franta, reprezentand-o pe zeita Aurora la rasaritul soarelui.

Dressingul regelui este urmatoarea camera, care a fost initial folosita ca o camera de consiliu si transformata mai tarziu in vestiar. Decoratiunile tavanului amintesc de stilul pompeian, referire la campaniile de excavare de la Pompei si Herculaneum incepute de Carol de Bourbon. Camera este mobilata in stil Ludovic al XVI-lea, iar peretii sunt acoperiti cu hartie de damasc de orgine franceza. Pe comoda este un ceas cu pendul in forma de mic templu, fabricat in Franta in prima jumatate a sec. al XIX-lea. Pe pervazul ferestrei este un ceas solar, iar pe peretele din stanga exista o usa care da intr-un coridor ce leaga aceasta incapere de Sala iernii.

Dormitorul regelui Ferdinand al IV-lea si al reginei Maria Carolina, care a fost folosit ca domitor si la mijlocul sec. al XIX-lea, suferit o  transformare radicala la moartea regelui Francisc al II-lea, despre care se presupune ca ar fi murit din cauza unei boli contagioase. Pentru a reduce efectele contagiozitatii, mobilierul original a fost ars si inlocuit cu cel actual in stil Empire, probabil ajuns aici dupa dezafectarea Palatului regal de la Portici. Chiar si fresca boltii a fost distrusa, camera fiind astazi decorata cu desene ornamentale simple. Initial  fresca tavanului era pictata cu Alegoria Fertilitatii, patul avea baldachin, in camera erau 12 scaune, 3 picturi in ulei si 2 birouri din bronz aurit. Deasupra celor 4 usi sunt cartuse pictate cu heruvini, in tonuri sobre si elegante, iar pe pereti sunt afisate portrete ale regelui si ale reginei.

Urmeaza ale patru incaperi conectate intre ele, de aceasta data spatii intime ale reginei, Budoirul Mariei Carolina. Este decorat exuberant in stil rocaille, cu oglinzi si stucaturi din abundenta, care contrasteaza cu stilul neoclasic sever al camerelor regelui Ferdinand.

Pe bolta Cabinetului de toaleta, este adus un omagiu reginei, prin fresca reprezentand Toaleta lui Venus. Pentru spatiul ei privat, Maria Carolina s-a inconjurat de tot confortul: cada din marmura alba de Carrara placata cu aur dotata cu robinete pentru apa calda si rece, unul dintre primele bideuri din Italia, din lemn de mahon si bronz aurit, pastrat intr-o nisa, chiuvetele din marmura in forma de scoica si doua masute de colt folosite ca suport pentru parfumuri.  

Continuam vizita cu Dormitorul principesei Maria Cristina, conceput initial ca sala de receptie pentru regina Maria Carolina si care a fost transformat in dormitor la nasterea printesei. Este cunoscuta si ca Sala epocii de aur, datorita frescei de pe bolta. Sala adaposteste picturi ale unora dintre cei mai mari artisti napoletani ai sec. al XVIII-lea. Tablourile de pe pereti fac parte dintr-o serie de picturi folosite ca model pentru tapiseriile din camera nuptiala a regelui si a reginei din Palatul regal din Napoli, iar mobilierul este din lemn sculptat si pictat cu decoratiuni policrome in relief pe fond bej. Camaruta care se deschide pe peretele din spate dreapta a fost destinata Oratoriului Principesei Maria Cristina.

Studioul principesei Maria Cristina, cunoscut ca Sala doamnelor de la curte, camera in care a studiat printesa, aduce un omagiu universului feminin. Fresca de pe bolta reprezinta episodul mitologic al rapirii lui Cephalus de catre Aurora. Usile exterioare au medalioane pictate ce vorbesc despre eroinele antichitatii, in timp ce deasupra oglinzilor apar alegoriile timpului si stiintei, dreptatii si pacii.  

Urmatoarele doua incaperi mici, care reprezinta Cabinetul reginei Maria Carolina, adapostesc in prezent mobilier din epoca Savoia care seamana ca decor si ca forma cu cel din unele incaperi ale Vilei Favorita din Herculaneum. Pe pereti sunt picturi cu scene de la curte si din viata populara.

Biblioteca Palatina, alaturi de teatru si de capela, este simbolul gradului de civilizatie promovat de suverani. Infiintata de Maria Carolina, se intinde pe trei sali de consultatie, precedate de doua sali de lectura.

Prima Sala de lectura a fost initial folosita ca si Camera a garderobei printeselor. Pe console se afla doua perechi de vase de alabastru, un ceas in stil rococo de la mijlocul sec. al XVIII-lea, realizat in Franta si un ceas templu in stil Empire. Pe pereti sunt alegorii ale toamnei si verii.  

Cea de a doua sala de lectura a fost folosita de Maria Carolina ca sala de conversatie, ulterior transformandu-se in sala de lectura. In spatele acestor incaperi se afla Sacristia si capela reginei, unde se tinea de obicei slujba de sarbatori. Decorata la sfarsitul sec. al XVIII-lea este dedicata Fecioarei indurerate si Patimilor lui Hristos.

In Prima incapere a Bibliotecii Palatine, fresca de pe tavan infatiseaza planisfera inconjurata de semnele zodiacului si constelatii. Vasele din teracota aranjate pe rafturi originale de mahon contribuie la stilul neoclasic. Cu cele peste 14.000 de volume de literatura, istorie, filozofie, teatru, drept si arta militara, colectia de carte a Bibliotecii Palatine contine cele mai semnificative exemple de cultura europeana si napoletana, o reflectare a gusturilor literare ale proprietarilor sai: Maria Carolina de Habsburg, Carolina Murat si Ferdinand al II-lea. Cele doua regine au fost in primul rand responsabile pentru imbogatirea colectiei in timp.

In cea de a treia incapere a Bibliotecii Palatine, exista patru picturi monumentale care celebreaza triumful artelor si stiintelor, in timpul domniei Mariei Carolina si a lui Ferdinand al IV-lea. Tema are un mesaj ezoteric, regina fiind simpatizanta a Francmasoneriei. Aici se gasesc si doua globuri din lemn pictat, unul ceresc si unul terestru, realizate la Paris, donate de regele Luis al XVI-lea, lui Ferdinand al IV-lea.  

Sala Eliptica gazduieste„Marea Iesle de la Palatul Regal” . Bourbonii iubeau traditia straveche a confectionarii scenei Nasterii Domnului, ieslea napoletana imbogatindu-se cu personaje reprezentand viata societatii in secolul al XVIII-lea. La palat, traditia aceasta a fost inaugurata de Carol de Bourbon si apoi preluata de succesorii sai, astfel ca in fiecare an avea loc o competitie intre artizanii curtii si suverani. Francisc I era un adevarat iubitor al figurilor, devenind un mare colectionar de pastori.

In Arhivele Istorice ale Palatului se afla documente care arata cum a fost creata, cu ocazia Craciunului, Marea Iesle de la Palatul Regal, la care au contribuit nu numai artistii si mesterii curtii, ci si regii. Imbracamintea pastorilor constituie astazi un document pretios pentru istoria obiceiului vremii. Pe asa-numita „stanca” , lucrata in principal din pluta, sunt asezate cele 1200 de figuri, dupa reguli stricte si respectand scenele canonice. Capetele, mainile si picioarele figurinelor erau din teracota, in timp ce corpul era din stofa si sarma.  

In Sala eliptica a Palatului Regal de la Caserta, este o reconstructie a scenei nasterii comandata de Ferdinand al II-lea, originalul fiind furat. In plus fata de scenele traditionale ale Nasterii, sunt si alte scene.

Ultimele camere care se viziteaza sunt 9 incaperi ce reprezinta galeria picturilor, Pinacoteca, unde sunt expuse tablouri infatisand porturile vechi ale Italiei, vestimentatia si obiceiurile epocii, portrete ale familiilor regale, ale nobililor si curtenilor.

Vizita in interiorul palatului s-a terminat, insa, cu parere de rau nu am reusit sa vedem si Teatrul Curtii (deschis doar in weekend), o bijuterie arhitecturala creata pentru a distra curtea regelui Ferdinand, situata în centrul laturii de vest a Palatului.  

Legatura intre Palat si Parc se realizeaza printr-o galerie lunga cu arcade, prin care se observa in departare succesiunea fantanilor Parcului Regal. Aceasta galerie este numita „Cannocchiale” (luneta), datorita efectului de perspectiva pe care il creeaza, legand de-a lungul aceleiasi axe, Via d'Acqua a Palatului cu Viale Carlo III, care ducea la Napoli.

Trecand prin„Canocchiale” , am ajuns in Parcul palatului, care se intinde pe 10 ha, iar pe lung are 3 km, care pot fi strabatuti pe jos sau cu masinutele electrice care sunt foarte solicitate. Noi am parcurs traseul pe jos, dar la intoarcere am mers cu masinuta.  

Elementul principal al parcului este apa care este pusa in valoare prin 6 fantani monumentale si numeroase statui. Prima gradina, care se intinde de o parte si de alta a aleii principale este Gradina Italiana, in care se afla Castelluccia, un turn vechi si Peschiera, un bazin cu apa, creat pentru reproducerea pestilor, ambele obiective fiind folosite si ca locuri de recreere si distractie pentru rege si familia sa.

Fantana Margherita este punctul in care se deschide bazinele longitudinale, populate cu pesti. Din acest punct se succed 5 fantani, pana la Torrione din Muntele Briano, incepand cu Fantana Delfinilor, urmata de Fantana Zeului Eol, Fantana lui Ceres, Fantana Venus si Adonis si in final, Fantana Dianei si Actteone.

In cea mai indepartata zona a parcului se gaseste Gradina Engleza, construita la ordinul reginei Maria Carolina, o gradina romantica dominata de vederi aparent salbatice, dealuri si paraie. Aici, presupusele ruine si statui sunt legate de descoperirile incitante din Herculaneum si Pompei.  

Daca timpul iti permite si daca nu esti obosit, te poti plimba urmand un traseu de vreo 2 ore, pentru a nu rata cele 12 obiective„aruncate” pe suprafata parcului. Noi am urmat traseul de pe harta pentru a vedea doar Baile Venerei si Cryptoporticus.  

Cryptoporticus pare o pestera, insa a fost conceput pentru a crea impresia ca te afli intr-o zona de sapaturi arheologice, cu statui descoperite la Pompei si Herculaneum. Acesta are vedere la o intindere de apa ce o gazduieste pe Venus din marmura de Carrara, inspirata de Afrodita ghemuita.

Ne-am intors cu masina electrica la palat, am strabatut„Cannocchiale” si am parasit palatul, aruncand o ultima privire inapoi catre grandiosul palat ce s-a dorit a rivaliza cu palatele regale din Versailles si Madrid.  

Am pierdut vremea prin oras, ajungand in Piazetta Vanvitelli in care se afla si statuia arhitectului datorita caruia Caserta a devenit un oras al regalitatii, incarcat de istorie si bogatie arhitecturala, cu cladiri monumentale si parcuri generoase.

---

VIZUALIZĂRI: 416 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI