O zi in Sinaia

TIPĂREȘTE

Nu mai fusesem demult la Sinaia si mi se facuse dor. Mi-am luat fetita, ne-am suit dis-de-dimineata in tren, directia Sinaia.

Drumul placut, vagon cu calatori pe jumatate adormiti, racoare de la aerul conditionat, calm si liniste, numai glasul rotilor de tren se auzea... si cate o voce din cand in cand.

In gara Sinaia am facut ochii mari, ne-a trezit aerul de munte de-a binelea si ne-am apucat de fotografiat cu admiratie, caci gara din Sinaia este una dintre putinele gari din Romania cu adevarat frumoase.

Turisti straini cati vrei, zumzaiala, forfota. Am urcat treptele catre statiune, placut impresionate de peisaj. Dar, ca sa nu uitam prea repede ca suntem in Romania, deja in poze apareau gunoaiele aruncate aiurea. Am sters pozele, am facut altele, perfecte, cu cadruri in care sa nu fie decat natura necontaminata de mana romanului.

Ne era foame, am cautat Ramayana Cafe, prima in drumul nostru, nu departe de Parcul Ghica, pe care l-am lasat in dreapta, si unde fetita mea ochise deja tiroliana. Deh, eu tanjeam dupa o cafea, ea dupa distractie ???? Fiecare cu ce-l doare, vorba romanului. La Ramayana ne-am comandat omlete (am scris deja un review despre locatie - vezi impresii), am baut un Go-Go delicios si o cafea buna, si ne-am indreptat spre parc.

Ziua era ploioasa, dar calda, multa umezeala in aer, dar suportabila. Fetita mea s-a dat pe tiroliana de cateva ori (10 ron tura, cam scump, ce-i drept), in timp ce eu cautam cu Google Maps obiectivele: Manastirea Sinaia si Castelul Peles. Le-am gasit cu usurinta, drumul fiind relativ scurt si usor pana la ele. Dar in urcare fiind, ne-a obosit un pic.

Manastirea, fara prea multi turisti la acea ora. Am vizitat-o, am facut cateva poze, am mers mai departe. Aleea catre Peles e plina de ambulanti. Unii cu produse artizanale de calitate, altii cu kitsch-uri care nu au ce cauta acolo. Asa cum nu ar trebui sa fie nici acea categorie de "concetateni" care vand bombonele, fructe de padure, seminte si alte nimicuri, si care isi pun odraslele sa cante aiurea la un fluier ca sa castige 5 lei. Pacat. Pacat pentru ca la Sinaia era plin de turisti straini. Si era o imagine de care se puteau lipsi si ei, si noi.

La Castel, puhoi de lume. Organizare cam proasta, daca ma intrebati. Din nou, mi-a parut rau pentru straini, ca nu intelegeau nimic din ce bombaneau ghizii intr-o engleza vorbita automat, ca din manual, invatata bine de acasa. Grupurile se amestecau, se suprapuneau si romana, si italiana, si engleza, si rusa. Penibil. Nu intelegeai nimic din ce era in jur. Si lumea mai bombanea, frustrata, din cand in cand.

Dupa plimbarea prin castel, am admirat peisajul. Intre timp, ne uitam cu jind la varful muntilor, unde urcau si coborau telegondolele catre Cota 1400 si mai apoi Cota 2000. Am zis s-o lasam pe altadata, caci nori fiorosi au inceput sa cearna iarasi peste Sinaia. Ne-am adapostit la o terasa in apropiere, nu i-am retinut numele. Am luat o apa (scumpa!!) si o Cola, cate o bucata de pizza (12 ron!), ca era trecut de ora 14 deja. La ora 18,30 aveam trenul inapoi spre casa.

Am decis sa coboram in parc. Am vizitat Muzeul Rezervatiei Bucegi. Cateva animale impaiate in muzeu la subsol si un miros greu inauntru au facut-o pe fetita mea sa-si doreasca sa nu fi intrat acolo. A zis ca se simte trista sa stie ca animalele si pasarile acelea au fost candva vii... I-a trecut starea cumparandu-si cateva pietre semipretioase din magazinul muzeului. M-a facut sa-mi iau si eu un inel cu piatra-soarelui, ca "merit si eu ceva" ????. Am strabatut tot parcul Ghica facand poze.

La Cazino nu am intrat, era vanzoleala, ca tocmai ajungeau niste muzicieni straini la Festivalul Enescu ce era in desfasurare. Am ascultat intr-un foisor cateva acorduri ale Filarmonicii din Anglia care facea repetitii de zor. Am luat clatite cu Nutella la iesirea din parc, satioase si cam scumpe (12 ron). Si apoi, "Uraaa si la gara!", ca s-a dus toata ziua si aveam bilete de intors cumparate online si nu voiam sa pierdem trenul. Desi am mai fi stat.

A fost o zi frumoasa si vom reveni, cu siguranta, sa vedem statiunea si mai de sus! Intr-un concediu si o vacanta viitoare! Aaaa, si inainte sa ne suim in tren, ne-am adus aminte ca nu vazusem Muzeul Trenuletelor, dar era deja inchis. Am apucat doar sa o rugam pe doamna de acolo sa ne vanda doua sticle cu apa plata si sa intram la toaleta din gara, destul de bine intretinuta de o doamna simpatica tare ce ne-a zis ca abia asteapta sa plece in concediu pe litoral, ca s-a saturat de lume multa la Sinaia, vrea lume multa la mare! ????

Multumesc pentru rabdarea de a fi citit impresiile noastre de calatorie!

---

VIZUALIZĂRI: 2540 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI